ComenteazăAr fi putut să bată mingea prin praful Hârşovei, localitatea constănţeană în care s-a născut. Ar fi putut să se arunce cu prietenii în undele Dunării, aşa cum fac băieţii locului în zilele călduroase. Dar nu. Emanuel Sava nu mai face nimic din toate astea. Într-o zi din vara anului trecut, prin luna iulie să fi fost, a simţit că îl doare piciorul drept. Apoi, că durerea îi cuprinde şi spatele. Acolo, mai spre şale, cum se spune. O durere tot mai mare, mai grea.
“M-am gândit că o fi vreo fractură, ceva. De unde să ştiu ce poate fi?”, spune mama băiatului, Elisabeta Sava. Femeie simplă, care îşi creşte singură şi ceilalţi copii, încă patru la număr. Analizele au dat un verdict crunt: o tumoare i-a cuprins lui Emanuel rinichii, ficatul şi măduva spinării. Iar acum îl ţintuieşte într-un spital, unde face şedinţe de chimioterapie. În aprilie a fost chiar şi operat.
Vrea un tricou cu Gigi Becal
“Domnu doctor spune că i-ar fi scos tumoarea, că a curăţat bine locul, dar ştim şi noi ce se va întâmpla?”, adaugă mama cu gândul la cei 500 de lei, cât ia ca însoţitoare a băiatului, la care mai adaugă firfireii din alocaţiile celorlalţi copii. Emanuel tace. Doar încearcă să-şi scrie prenumele cu nişte hârtiuţe însemnate cu litere. Îl întreb ce dorinţă are, ce i-ar plăcea să primească în dar, de se va putea. Mă priveşte şi tace. Apoi se ridică şi merge încet spre salon. Trec minute bune. Când mă pregătesc să plec, îl văd reapărând în dreptul uşii. Şi-i aud glasul pentru prima oară. “Un laptop”, zice, privind ruşinat în jos şi zgâriind uşor tocul uşii. “Şi-un tricou cu nenea Gigi Becali, că ţin cu Steaua”, continuă el. Sunt un pic nedumerit. “Dar Becali e patron, nu jucător şi nu are tricou”, îi spun. “Eu doar pe nenea Becali îl ştiu. Aşa că un tricou de-al lui vreau, de s-o putea”, mă lămureşte Emanuel.