A fost “valea lui du-te vino”, un furnicar într-un peisaj de poveste, între Retezat şi Părâng. Valea Jiului a fost locul de muncă a sute de mii de mineri care au lucrat la exploatarea resurselor de cărbune din străfunduri. Minerii veneau şi plecau din localitățile din depresiunea străbătută de râul Jiu. Nu pentru că se închideau minele, ci pentru că se deschideau altele noi. Mina Uricani se închide pe 22 decembrie. La anul vor urma alte două.
Mina Uricani a devenit istorie
Munţii Parâng, vedere din Valea Jiului/ Foto: Dragoş Sasu
Uricani este unul dintre oraşele de pe Valea Jiului cu o tradiţie bogată în minerit. Mina orașului a fost deschisă la sfârşitul anilor ’40. Cel puţin patru generaţii au lucrat pentru exploatația care a produs sute de tone de huilă, un cărbune folosit de Termocentrala Paroşeni. Acum, această tradiţie este pe cale să se stingă.
“ Va fi ultima tonă de cărbune pe care o va da mina Uricani, ultima dintre cele trei exploatări miniere care existau pe raza orașului. Din 5.800 de oameni, mai sunt 200 și ceva la mina Uricani. Practic, și aceștia nu vor mai lucra după închiderea minei “, spune Dănuţ Buhăescu, primarul din Uricani.
Primarul Dănuţ Buhăescu o spune direct, fără perdea. El însuși a fost miner. Timp de 11 ani a lucrat în adâncurile pământului.
„Am fost și lăcătuș, și maistru, în funcție de etape. Pe de o parte, este un sentiment de bucurie, deoarece copiii nu mai trebuie să-și sacrifice viitorul în fundul pământului, dar un mare sentiment de dezamăgire, pentru că așteptau de la noi, autorități locale și centrale, alternative. Care ele, din păcate, nu au venit „, spune primarul, căzut ușor pe gânduri.
Foștii săi colegi au mari așteptări de la el. Dănuţ Buhăescu recunoaște că nu putea să ajungă pe fotoliul de primar fără sprijinul ortacilor.
„- Puteai câștiga alegerile fără mineri de partea ta?
– Nu aveai cum. Eu, când am venit la primărie, nu mai erau nici jumătate din mineri. Dar eu vin dintre ei, vă dați seama. Am fost colegul lor „, spune edilul din Uricani, aflat la al patrulea mandat.
Primarul susține că localitatea nu este pregătită pentru a mai primi încă o serie de șomeri. Totuși, închiderea minei Uricani nu a mai fost o surpriză pentru nimeni din Vale.
” Există o parte bună în tot răul, în toată tragedia cu închiderea mineritului. Noi am înțeles, la Uricani, chiar în campanie (electorală – n.r ), mineritul nu a mai fost un subiect, pentru că ne mințeam singuri. Am zis să vedem realitatea, să nu ne mai mințim, să nu mai acceptăm minciunile și gogoșile unora și altora. E tragic, e dureros, dar noi trebuie să mergem înainte. Și cu siguranță o să mergem înainte „, spune, resemnat, Dănuț Buhăescu.
Un miner privește cum sunt distruse clădirile din curtea minei/ Foto: Dragoş Sasu
Din mină, pe șantierele de construcții din lume
În Uricani, dintr-un total de 10.000 de locuitori, peste 3.000 sunt la muncă în străinătate. Foarte mulți au fost mineri. Forțați de împrejurări, s-au dus muncitori pe șantierele din Anglia, Spania, Italia şi chiar din Africa.
Laurențiu Ghiojan este unul dintre cei mai cunoscuți mineri pensionari din Uricani. A fost șeful actualului primar şi un profesionist respectat. După ce a plecat din mină, domnul Ghiojan a ajuns în jungla din Africa, în Guineea Ecuatorială, unde a muncit la ridicarea unui hotel. Cu ce a câștigat din minerit, nu mult, şi cu banii strânși în Africa şi-a ridicat o casă în oraș.
„- E urât. Mina este urâtă. Mizerie, praf mult. Ăsta este domeniul mineritului. Și banii m-au tentat, că tot de la mină am ieșit la pensie.
– Nu vă era frică în spațiile acelea strâmte?
– Nu-ți mai este frică, odată ce ai intrat și ai lucrat în domeniul ăsta. Frica apare la începutul vieții de minerit. Dar și acolo sunt ingineri, șefi de schimb, brigadieri, oameni cu multă experiență „, spune fostul brigadier.
Minerul ieșit la pensie se gândește la colegii săi din mină, locul în care a muncit peste 20 de ani.
„Cei care mai au 4-5 ani până la pensie și știu că se vor închide și celelalte mine, vă dați seama că omul acela este distrus psihic și în totalitatea lui. Pentru că a muncit 16-17 ani și mai are 2-3 ani ca să prindă și el 20 de ani de subteran. Gândiți-vă că, pentru omul acela, tinerețea lui și-a mâncat-o în subteran „, spune cu lacrimi în ochi Laurențiu Ghiojan.
Autoritățile locale spun că încearcă să sprijine micile afaceri pentru a crea locuri de muncă pe care să le ocupe minerii rămași șomeri.
„În ultimul an s-au generat 200 de locuri de muncă. În prelucrarea lemnului, s-au întors din străinătate oameni care au deschis un atelier de confecții metalice. Mai avem societăți comerciale care au angajat la sortări de haine. A mai venit o firmă privată care a închiriat pe doi ani un perimetru fost minier. În funcție de rezultatele obținute din forări, să poată investi și să facă o exploatare minieră privată. E nevoie de sprijin de la guvern”, spune Dănuţ Buhăescu.
Vor să rămână mineri
Mergem pe un drum șerpuit, flancat de ruinele unei industrii cândva prospere. După ce urcăm un deal abrupt, ajungem acasă la Lucian Ignătescu, miner la Uricani. Are 35 de ani. Toată tinerețea şi-a petrecut-o săpând după huilă. Spune că mai are încă zece ani până la pensie. În fiecare zi, Lucian este așteptat acasă de Irina, soţia lui, şi de cei doi copii.
„- Cum e să fii miner în 2017?
– Destul de greu. Munca este grea, ne împuținăm. Am un sentiment de tristețe, pentru că ne gândim la ce vom face pe viitor. Nu știm nimic. Suntem într-o incertitudine totală.
– Pentru familia dumneavoastră, ce a reprezentat mineritul?
– Venitul, pâinea din casă. Plecăm pe dincolo, părăsim țară, orașul, tot „, spune, cu regret, minerul Lucian Ignătescu.
Irina, soția lui, a lucrat şi ea în industria mineritului. A muncit într-o cantină care hrănea zilnic câteva sute de mineri. Când a început procesul de închidere a exploatațiilor, toate cantinele din zonă s-au închis.
„Nu știu ce o să facem pe parcursul timpului. Nu se știe. E foarte greu financiar. Și nu se știe ce o să se aleagă de noi. Poate o să creștem animale și o să fie altfel” , spune Irina Ignătescu.
Dacă mineri de astăzi vor să mai rămână mineri, tinerii nici nu se mai gândesc la acestă meserie. Subiectul este dezbătut la 400 de metri sub pământ:
„- Dacă întreb zece adolescenți din Valea Jiului dacă vor sau cred că vor ajunge mineri, câți ne vor spune că vor?
– Niciunul. Nici părinții nu-i mai lasă. Nu că e rău, cât pentru situația financiară. Că nu e salariu. Nu mai e o meserie de viitor. Zero. De-abia ne strângem noi să ieșim la pensie. Ai o vârstă, 40 de ani, nu te mai angajează nimeni. Ești rupt de spate, ești bolnav… Atâta umezeală, muncă. Vezi cum e aici. Vorbești și se văd aburii”, spun minerii.
Strategia minieră a României 2017 – 2035 ia în calcul problemele sociale din Valea Jiului, dar la fața locului nu pare să ştie nimeni despre ce este vorba. Mineritul sustenabil alternativ, dezvoltare durabilă participativă… necunoscute printre ortaci.
„Asigurarea regenerării socio–economice a comunităților afectate în urma procesului de închidere a minelor prin:
– promovarea mineritului sustenabil alternativ;
– dezvoltare durabilă participativă;
– asigurarea bunăstării comunităților;
– platformă de comunicare transparentă”
Sursa: Strategia minieră a României 2017 – 2035.
Sunt câteva lucruri clare rămase în mentalul colectiv. Minerii au fost folosiți de clasa politică în diferite perioade, mai mult sau mai puţin controversate, ale istoriei recente: mineriadele, alegeri locale și generale, schimbări ale legislației. Minerii spun că au fost masă de manevră, că au fost manipulați în funcție de interese. Acea epocă a apus, insistă ei:
„Acum înțelegem mai în profunzime și oamenii văd dincolo de aparențe, pentru că li s-a întâmplat. După ce ți se întâmplă, e greu să mai încerce cineva să manipuleze. În Valea Jiului nu mai poate nimeni, niciodată. Mai degrabă îi poți manipula pe bucureșteni, pe clujeni, că lor nu li s-a întâmplat ce ni s-a întâmplat nouă „, spune Dănuţ Buhăescu, primar în Uricani şi fost miner.
Citește și: