Stuttgart, un oraş aerisit, curat şi cu farmec cazon, te inghite ca un şarpe leneş in cateva guri ostile de metrou. Cobor la staţia Neckar Park, la doi paşi de fabrica unde se produc automobilele Mercedes, şi gândul că esenţa tare a motoarelor nemţeşti se naşte peste drum mă lasă rece într-un început de iarnă cald şi respirabil. După alte 20 de minute de mers pe jos, în care m-am luptat cu rucsacul greu şi cu indicaţiile haotice ale localnicilor, ajung la “Wirtemberg Gymnasium”, şcoala unde predă Erika Siegwart, născută Braedt, singura femeie cu care Ion Țiriac s-a căsătorit, în anul 1963. Adică acum o eternitate şi ceva.

Culoarele şcolii generale strălucesc de curăţenie, iar copiii sunt veseli şi răsfăţaţi. Secretara amabilă află că sunt de la un “rumanische zeitung”, adică ziar românesc, pune amabilă mâna pe telefon şi mă roagă să aştept. După cinci minute, Erika Siegwart, profesoară de educaţie fizică şi fostă soţie a legendarului Ion Țiriac (70 de ani), bagă sfioasă capul pe uşă şi îmi cere să o urmez până la sala de sport. “Frau Siegwart”, aşa cum o strigă elevii, care o înconjoară imediat, vorbeşte fluent româna, deşi nu a mai fost în ţară de peste 10 ani, şi îşi aminteşte limpede de ce a fugit de comunism.


În această clădire din Stuttgart se află şcoala unde predă Erika

“Am avut mai multe motive pentru care am emigrat în 1970. Ca nevastă a lui Ion Țiriac, am trăit mereu bine, nu mi-a lipsit nimic, dar voiam libertate. Părinţii mei plecaseră în Germania, fratele şi bunica la fel. Rămăsesem singura din familie care eram în România, iar alte rude apropiate nu mai aveam aici. Apoi a venit şi despărţirea de Ion… Dacă nu venea acea despărţire, nu ştiu dacă mai plecam. Am fost ajutată să fug din ţară de soţia lui Gheorghe Maurer (n.r. – prim-ministru comunist). Fostul meu soţ şi acesta mergeau la vânătoare împreună, erau foarte apropiaţi”, spune profesoara, care se opreşte pentru a fluiera scurt şi pentru a anunţa ucenicilor blonzi din faţa sa începerea orei.

Îmi iau inima în dinţi şi o întreb ce nu a mers în relaţia cu Ion Țiriac. Ridică uşor din umeri şi oftează scurt, dar vorbeşte fără inhibiţii despre mariajul cu fostul tenisman, care a durat doar doi ani, între 1963 şi 1965. “Pur şi simplu, relaţia noastră s-a stins de la sine. Ne-am îndepărtat treptat, sentimentele noastre s-au atenuat. El era un tenismen cunoscut şi valoros, care călătorea mult pentru a participa la turnee, iar eu eram doar o profesoară. Ne vedeam puţin, iar când se putea mai ieşeam cu prietenii noştri la un restaurant, unde ascultam muzică sau dansam. Noi ne-am luat de foarte tineri, eu aveam 19-20 de ani, când am venit în Bucureşti şi m-am măritat cu Țiri. El era cu patru ani mai în vârstă, aşa că nu ne formasem ca oameni, eram încă fragezi”, se încruntă Erika o secundă, sub reproşurile memoriei, după care mă lasă singur câteva minute pentru a le explica puştilor câteva exerciţii cu mingea de baschet.


Aşa arăta Erika (în medalion) la începutul anilor 60, pe când era handbalistă la Ştiinţa Bucureşti

Dialogul se termină parcă de la sine, aşa că la poarta şcolii ne despărţim un pic mai străini decât ne-am cunoscut. Ea se depărtează conducând grijuliu spre noua ei viaţă, spre soţul german şi spre reperele româneşti din amintire, puţine, dar reconfortante.

Elevii o ştiu de frică

Cochetă şi energică, la cei 66 de ani pe care îi are, îmbrăcată mereu sport, ca pe vremea când făcea handbal la nivel înalt, fosta doamnă Țiriac, singura din istorie, fluieră scurt şi copiii se urnesc rapid. Îmi face cu ochiul: “Aici copiii sunt mai răsfăţaţi. Dintre toţi profesorii de sport, doar pe mine mă ştiu de frică, ceilalţi sunt mai îngăduitori”.

«Ținem legătura, vorbim la telefon»

“De ce credeţi că domnul Țiriac nu s-a recăsătorit?”, îi ridic eu mingea la fileu. Se gândeşte un moment şi îmi răspunde zâmbind: “Nu cred că divorţul nostru are vreo legătură cu faptul că nu s-a mai însurat. El are în acte trei copii frumoşi, pe care îi iubeşte mult şi de care are foarte mare grijă. Asta e tot ce contează. Din punctul meu de vedere el e un om realizat şi ca părinte. Noi chiar ne-am separat frumos, civilizat, ca doi oameni care au înţeles că drumurile lor se despart. Ținem legătura, vorbim la telefon… Vrei părerea mea despre el? Este un om extraordinar. E o persoană care a făcut foarte multe lucruri bune pentru România şi, chiar dacă uneori a avut şi el de câştigat din asta, trebuie apreciat la întreaga sa valoare”.

A angajat doi români ca să aibă grijă de mama ei

Erica Siegwart, care înainte de a se recăsători în Germania cu Hartmuth Siegwart, un om de afaceri din Stuttgart, era cunoscută de iubitorii handbalului sub numele de Braedt, spune că a angajat doi români la ea acasă: “Oamenii se îngrijeau de mama mea, când era bolnavă. Le băgasem şi cablu, să prindă programele româneşti. Cât despre mine, îmi ocup timpul mai mult cu golful”.

70 de ani, o mulţime de iubite

Născut pe 1 mai 1939, Ion Țiriac a trecut, de-a lungul a 70 de ani de existenţă, prin braţele mai multor femei.

După căsătoria cu Erika Braedt, actualmente Siegwart, care a durat între 1963 şi 1965 şi care a fost şi singurul mariaj de până acum al miliardarului, Țiriac s-a iubit vreme de un an cu Victoriţa Dumitrescu, fosta mare campioană mondială la handbal, plecată dintre noi chiar înainte de Crăciun, la vârsta de 73 de ani.

În anii 70, Țiriac a format un cuplu cu manechinul Mikette von Issenberg (60 de ani), cu care are un copil, pe Ion Ion. Între 1984 şi 1992, canadianca Heather MacLachlan (50 de ani), care lucra la firma de management sportiv a lui Țiriac, a fost prietena oficială a afaceristului român, urmată de ziarista egipteană Sophie Ayad (39 de ani), cu care fostul sportiv are doi copii, Karim şi Ioana. În afară de Nadia Coroi (31 de ani), profesoară de sport la Liceul “Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, sau Rosana Oprea (35 de ani), o colaboratoare apropiată, Țiriac se afişează în zilele noastre cu cântăreaţa Anamaria Ferentz (34 de ani).


Citiţi aici ce cadou i-a făcut Țiriac prietenului său, Ilie Năstase, de Sărbători

 
 

Urmărește-ne pe Google News