Eroii anonimi ai României! Ana, regina din ţara Micilor Prinți

Şi-a schimbat vocaţia

Mulţumirea de a-şi vedea fiul cum se deschide către lume a ajutat- o pe bistriţeanca acum în vârstă de 38 de ani să vadă şi ea lucrurile clar pentru prima dată în viaţă: a renunţat la meseria sa de jurnalist şi şi-a dedicat viaţa copiilor cu autism. Curiozitatea şi setea de a descoperi i-au dat Anei puterea să lupte şi să învingă un sistem defectuos.
“Când a văzut că rezultatele sunt tot mai bune de la o zi la alta, şi-a dat seama că şi alţi copii din oraş au nevoie de terapie şi că e nevoie să intervii cât mai rapid pentru a-i recupera. Aşa a apărut în 2007 Asociaţia Autism Europa Bistriţa şi un an mai târziu a înfiinţat Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism «Micul Prinţ». Aici, Ana face terapii cu copiii care suferă de autism, alături de alţi specialişti pe care i-a format, se întâlneşte cu părinţii, îi consiliază, iar satisfacţia fiecărei zile se măsoară în micile progrese ale pacienţilor”, îşi aminteşte Claudia Andron, naşa de botez a lui Dudu.
De atunci, Ana a reuşit să convingă autorităţile din Bistriţa că şi copiii cu autism au dreptul la educaţie în învăţământul de masă şi acum 25 dintre ei învaţă deja în şcoli şi în grădiniţe normale şi toţi colegii îi iubesc şi îi ocrotesc, chiar dacă integrarea “micilor prinţi” nu a fost una uşoară. “Am avut cazuri extrem de grele, cu adolescenţi care mi-au spart laptopuri prin centru. Dar erau săracii ajunşi aşa din cauză că nu au fost trataţi cum trebuie. Dacă un copil normal, abandonat la naştere, are o şansă în viaţă să ajungă om, un copil cu autism depinde de părinţii pe care i-a dat Dumnezeu şi de oamenii care se ocupă de el. Mă supăr foarte tare atunci când văd părinţi care nu fac absolut tot ce e omeneşte posibil pentru copii, deşi ştiu că este foarte greu. Dudu a făcut zece ore de terapie pe zi dinainte să împlinească 2 ani. Din fericire, azi sunt atâtea informaţii disponibile peste tot încât dacă vrei cu adevărat, poţi lucra cu copilul, atât cât poţi”, încheie Ana.

Recomandări

Directorul de spital care l-a surclasat pe Sorin Oprescu la anii de pușcărie. Florin Secureanu își deconta bijuteriile, limuzina și călătoriile în jurul lumii

Mămicile pacienţilor nu ştiu cum să îi mulţumească

Floarea Pop este alături de băieţelul ei, Ovidiu, la orele de terapie de la centru

Floarea Pop este mămica unui băieţel autist în vârstă de 10 ani şi abia de doi ani a aflat de “castelul” ridicat de Ana la Bistriţa. Floarea locuieşte într- un sat, la zeci de kilometri depărtare de Bistriţa, iar soţul său a murit într-un teribil accident rutier, însă când se gândeşte la centrul “Micul Prinţ”, ochii i se umplu de lacrimi de recunoştinţă. “Dacă nu era doamna Ana Dragu, cred că înnebuneam… Pe Ovidiu nu îl primesc la grădiniţă sau la şcoală, dar orele de terapie de aici l-au ajutat pe fiul meu să renunţe la agresivitate. Nu am bani de tratament, cu drumul este foarte greu, dar m-a sprijinit extraordinar. Să îi dea Dumnezeu sănătate şi putere!”, spune femeia.

«Autorităţile nu te susţin»

Andreea Mureşan, mămica unui băieţel de 6 ani cu autism, spune că problema cea mai mare a părinţilor unui astfel de copil este lipsa de informaţii. “A fost foarte greu până am aflat de centrul Anei. Autorităţile nu ştiu nimic, nu te susţin în nici un fel, nu te îndrumă nicăieri şi nu îţi dau soluţii. Dacă ai ghinionul să fii dintr-o zonă mai îndepărtată de Bistriţa, nu ai nici o şansă să îţi ajuţi copilul”, povesteşte revoltată tânăra mamă care datorită Anei şi terapiilor din centru îşi duce acum micuţul la o grădiniţă cu program normal.

Recomandări

Simion și Șoșoacă sunt copiii lui Nicu și Marcel cu Iohannis

50 de copii vin zilnic la centru

Zi după zi, oră după oră, Ana se ocupă de fiecare copil care ajunge în centrul ei cu o răbdare fără margini. Are deja în grijă 50 de mici prinţi, alături de care face kinetoterapie, colorează sau apelează chiar la cai şi căţeluşi pentru a-i stimula pe cei mici. Răsplata nu a întârziat să apară – jumătate dintre copilaşi sunt înscrişi la şcoli sau grădiniţe cu program normal. Acum, la fel ca şi pentru Ana, pentru zeci de părinţi, îmbrăţişările şi pupăturile puştilor cântăresc cât greutatea lor în aur, având în vedere că în mod normal micuţii autişti resping gesturile de afecţiune.
Personalul centrului acordă o atenţie deosebită fiecărui copil

Haideţi să-i scoatem la rampă pe “Eroii anonimi ai României”! Trimiteţi la adresa subiecte@libertatea.ro informaţii despre oameni care merită să fie cunoscuţi. Citiţi lunea viitoare o nouă poveste impresionantă!

Urmărește-ne pe Google News