Mari erori judiciare în toată lumea! Mii de oameni ar putea fi în închisoare pentru crime care nici măcar nu s-au întâmplat

• Un bărbat de culoare din Kansas City a petrecut 23 de ani în închisoare, după ce a fost condamnat pentru dublu omor, când avea 17 ani. A fost eliberat 23 de ani mai târziu, constatându-se că a fost o eroare judiciară;
• Un alt american de culoare a fost închis timp de 44 de ani pentru o infracțiune pe care nu a comis-o;
• Un bărbat din Coreea de Sud a stat 20 de ani după gratii, apoi altcineva a mărturisit că a comis crima de care bărbatul fusese acuzat;
• România înregistrează cele mai multe procese neechitabile din Uniunea Europeană. 

În anul 2013, Rodricus Crawford a fost condamnat la pedeapsa capitală, pe nedrept, în Louisiana, pentru uciderea fiului său în vârstă de un an. Ani mai târziu, s-a descoperit că micuțul nu fusese ucis, ci murise de pneumonie și sepsis, arată Jessica Henry.  În anul 2017, bărbatul a fost exonerat.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Crawford a fost condamnat din cauza mai multor factori interdependenți. Era un bărbat de culoare, sărac, care trăia într-un oraș plin de diviziuni rasiale. Astfel, un întreg sistem a judecat cauza pe baza preconcepțiilor personale, arată Jessica Henry. 

Ar fi ușor să spunem că experiența lui Crawford a fost datorată ghinionului sau este vorba despre o anomalie ciudată în universul justiției penale. Dar asta ar fi o greșeală, notează Henry. 

Oricât de nebunesc ar părea, este posibil ca mii de oameni nevinovați să fi fost condamnați în mod greșit pentru infracțiuni care pur și simplu nu au avut loc. De fapt, aproape o treime din toate exonerările cunoscute ale persoanelor nevinovate implică condamnări ilegale fără crimă. Și acestea sunt doar cazurile despre care știm. Numărul real al condamnărilor ilegale fără crimă care au avut loc de-a lungul istoriei este necunoscut.

Jessica Henry, avocat:

Condamnările greșite au atras atenția publicului și mass-mediei, deopotrivă, prin succesul sezonului 1 al lui Serial la Radioul Public, documentare TV precum Making of a Murderer și False Confessions, precum și prin numeroase cărți și filme de la Hollywood, mai spune avocata.

Un sistem predispus la erori

Creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la condamnările ilegale este un lucru bun, deoarece luminează ceea ce practicanții și cărturarii din domeniul apărării știu de mult: sistemul este mai predispus la erori decât oricine și-a imaginat vreodată, notează Jessica Henry.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Există două situații de condamnări eronate, continuă Jessica Henry:

1. Oamenii care sunt condamnați pentru crime pe care nu le-au comis, în timp ce făptașul rămâne liber;

2. Oamenii care sunt condamnați pentru crime care nici nu au existat. Aceste condamnări se pot întâmpla atunci când:

• Un eveniment natural sau accidental ar putea fi etichetat greșit ca o infracțiune, cum ar fi atunci când o moarte legată de boală este încadrată în mod greșit drept o crimă;
• O presupusă victimă ar putea inventa o acuzație falsă; 
• Poliția coruptă ar putea să plaseze dovezi unui suspect și apoi să mintă despre apariția unei infracțiuni.

“Vechea zicală «Unde este fum, acolo este foc» e greșită. Uneori, există doar fum”

Cele mai bune informații despre exonerări cunoscute provin din Registrul Național de Exonerări (NRE), care ține evidența lor începând cu anul 1989. Pe 30 iunie 2019, NRE înregistrase 2.468 de exonerări. Aproape o treime din toate exonerările cunoscute (910) au implicat condamnări ilegale în cazul cărora, în realitate nu s-a săvârșit nicio crimă, notează Jessica Henrry.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Iar aceste date sunt limitate, subliniază avocata.

În cazurile de condamnare fără existența unor infracțiuni, statul cheltuiește inutil resursele contribuabililor, precum și resursele sistemului penal, în procese împotriva propriilor cetățeni, acuzați pentru infracțiuni fictive, conchide Jessica Henry.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro