De ce nu au știut serviciile de informații militare ale Israelului că membrii Hamas pregătesc de ani de zile un atac de proporții asupra cetățenilor israelieni? Hamas a reușit să „adoarmă” atenția Israelului în timpul pregătirilor pentru atac, ba chiar a reușit inclusiv să inducă în eroare decidenții militari și politici ai Israelului în privința unor false intenții pe care le-ar fi avut organizația teroriste. Hamas a reușit să păstreze în secret planul atacului până în ziua în care l-a și pus în aplicare. 

Israelul nu numai că nu a anticipat atacul de proporții al Hamas, dar, de asemenea, nu a avut planuri, forțe și niveluri de pregătire adecvate pentru a răspunde în mod eficient unui astfel de scenariu. 

Surpriza în rândul practicienilor și experților în intelligence a fost cu atât mai mare, cu cât serviciile secrete israeliene au reputația de a fi printre cele mai puternice, eficiente și bine finanțate din lume. 

La un an de la acest atac terorist barbar, Libertatea publică o sinteză a cauzelor acestui eșec de prevenire, cu precizarea că o analiză detaliată a tuturor cauzelor va putea fi accesibilă publicului larg ani mai târziu, atunci când informații sensibile ale Direcției de Informații Militare a Israelului (Israel Military Intelligence Directorate) și Agenției de Securitate a Israelului (Israel Security Agency) vor putea fi declasificate. 

De ce nu este bine să fie încurajată gândirea de grup

În luna august, autoritățile israeliene au publicat un prim raport privind realizările Direcției de Informații Militare a Israelului (MID) în perioada premergătoare atacului Hamas. Cunoscut sub numele de „Drumul spre război”, raportul abordează întrebarea cum de a ratat MID – principalul organism de informații militare al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) – toate semnalele atacului iminent al Hamas și cum de toate avertismentele disponibile nu au fost luate în considerare? 

Conform concluziilor anchetei, Hamas a început să planifice atacul în urmă cu șapte-opt ani, ceea ce înseamnă că serviciile de informații israeliene ar fi trebuit să poată observa avertismente relevante încă din 2016. Cu toate acestea, divizia de informații a IDF a ratat semnalele timpurii.

O concluzie a raportului ar fi că Direcția de Informații Militare considera că Hamas a fost descurajat cu succes de Israel. A existat, de asemenea, o prejudecată predominantă potrivit căreia aripa militară a grupării, condusă de Yahya Sinwar, se hotărâse să îmbunătățească situația economică a locuitorilor din Fâșia Gaza, asigurându-și în același timp statutul suveran intern în Fâșia Gaza. Analiștii serviciilor de informații au crezut în mod uniform că Hamas „nu dorea și nu putea” să intre în război împotriva Israelului.

Această prejudecată o împărtășea și premierul Benjamin Netanyahu. În cadrul unei reuniuni a partidului Likud din mai 2023, cu cinci luni înainte de atacul mortal al Hamas, premierul Benjamin Netanyahu a subliniat că Hamas nu lansase nicio rachetă asupra Israelului timp de doi ani. Concluzia sa a fost atunci că Hamas a fost descurajat datorită loviturilor masive pe care le-a primit din partea Israelului în confruntarea din mai 2021. 

Acest tip de eroare cognitivă este o consecință a gândirii de grup. Gândirea de grup este un fenomen care apare atunci când un grup de persoane ajunge la consens fără raționament critic sau fără o evaluare a alternativelor. Gândirea de grup se bazează pe o dorință comună de a nu perturba echilibrul atins de un grup de persoane. 

Eroarea cognitivă a gândirii de grup este explicată și de către Amnon Sofrin, fost general de brigadă al IDF. 

„Această gândire de grup a părut să fie reafirmată atunci când Hamas a ales de două ori, în august 2022 și din nou în mai 2023, să nu se implice în lupte, atunci când IDF a atacat liderii Jihadului Islamic Palestinian din Gaza, ceea ce a condus la scurte runde de lupte. Hamas nu a intervenit, iar factorii de decizie ai Israelului au considerat acest lucru drept o confirmare a faptului că Hamas a fost descurajat și nu are niciun stimulent să lanseze o altă confruntare majoră cu Israelul, cel puțin pentru câțiva ani (având în vedere că trecuseră șapte ani între luptele din 2014 și atacurile cu rachete ale Hamas din 2021)”, a explicat și Amnon Sofrin, un ofițer de carieră al IDF, cu gradul de general de brigadă. Ulterior, Sofrin a fost șeful direcției de informații a Serviciului de securitate externă al Israelului, Mossad. 

Un alt aspect al eșecului serviciilor de informații a fost lipsa de cunoaștere și de înțelegere a îmbunătățirii remarcabile a capacității Hamas de a lansa un astfel de atac organizat și coordonat, precum și natura dispozitivelor simple, dar eficiente pe care le-a achiziționat – cu ajutorul Iranului – pentru a depăși apărarea Israelului.

Amnon Sofrin susține că, atunci când vine vorba despre eșecuri de prevenire, Israel are o înclinație spre gândirea de grup și dă ca exemplu Războiul de Yom Kippur, când Egiptul și Siria au lansat un alt atac surpriză: 

  • În ipotezele gândirii de grup din 1973, comandamentul militar credea cu tărie și afirma că armata egipteană nu va lansa un război cu Israelul înainte de 1975, atât timp cât nu era echipată cu avioane de atac și rachete care să îi permită să lovească ținte din Israel. Această ipoteză nu a fost actualizată de noi informații, așa cum detaliază analiza lui Amir Oren a eșecului serviciilor de informații din 1973. În 2023, ipoteza gândirii de grup a fost că Hamas a fost descurajat și nu avea niciun stimulent să lanseze o confruntare de amploare cu Israelul.
  • În ambele cazuri, gândirea de grup la nivel strategic a determinat comandamentul militar să ignore semnalele de avertizare la nivel tactic. În 1973, echipele de observare desfășurate de-a lungul Canalului Suez au raportat activități neregulate ale forțelor egiptene pe malul vestic al Canalului Suez, însă aceste rapoarte au fost respinse de Departamentul de informații al Comandamentului Regiunii de Sud, precum și de Divizia de cercetare și analiză a Comandamentului general al serviciilor de informații militare din Tel Aviv. Ele au fost explicate ca fiind legate de un exercițiu planificat la scară largă al armatei egiptene. De asemenea, în 2023, femei tinere soldați de la centrele de observare au raportat intensificarea pregătirii Hamas. Au existat, de asemenea, rapoarte ale unor operatori individuali de la 8200, unitatea israeliană de informații privind semnalele, care au ridicat indicatori similari, dar au fost ignorați în mod similar, explică Sofrin.

„Cei care trebuiau să transforme informația în acțiune nu au făcut acest lucru”

David Maxim, fost luptător în armata israeliană, cetățean român și israelian, a explicat, pentru Libertatea, că ofițerii militari au avut suficiente informații, în noaptea premergătoare atacului, privind intențiile Hamas, dar a existat o ruptură pe de o parte, între militarii de rang inferior și cei de rang superior. Iar pe de altă parte, a existat o fractură între ofițerii de rang înalt IDF și decidentul politic. Ruptura dintre informație și acțiune, pe care o identifică Maxim, reflectă tot slăbiciunile gândirii de grup. 

„Au fost destule semne pe teren. Cei care trebuiau să le vadă le-au văzut. Vorbim despre o rupere a lanțului de transmisie din punct de vedere ierarhic, nu de lipsa înțelegerii semnelor. Cei care trebuia să transforme informația în acțiune nu au făcut acest lucru. Sfera înalților militari au încercat să joace în același registru: dacă decidentul politic crede că Hamas e adormit, atunci să nu le contrazicem atitudinea. Au existat voci din sfera militară care au încercat să conteste această senzație de securitate pe care sfera politică o avea, dar nu au avut câștig de cauză”, a explicat, pentru Libertatea, David Maxim. 

Ariel Levite argumentează că o soluție pentru diminuarea efectelor nedorite ale gândirii de grup sunt promovarea pluralismului instituțional și încurajarea avocatului diavolului. 

„Serviciile secrete israeliene au făcut acest lucru ca răspuns la trauma războiului din 1973, punând în aplicare recomandările Comisiei de anchetă Agranat. Cu toate acestea, practica avocaturii diavolului s-a atrofiat în timp, în timp ce pluralismul s-a dovedit insuficient. Combinația dintre practica rutinizată, gândirea de grup și presiunea politică a învins în mare măsură utilitatea sa. Dovezi recente sugerează că, în septembrie anul trecut, departamentul din cadrul serviciilor de informații militare israeliene, care ar fi trebuit să joace rolul de avocat al diavolului a avertizat, de fapt, că Hamas devine mai predispus la conflicte, însă aceste avertismente au fost ignorate”, explică Levite. 

De ce e important să analizezi semnalele slabe

O altă analiză preliminară a eșecului comunității de intelligence a fost publicată, la câteva luni de la atacul Hamas, de către israelianul Avner Barnea, cercetător asociat al Centrului Național de Studii de Securitatea în cadrul Universității Haifa. Printre altele, Barnea identifică drept principala problemă lipsa importanței cuvenite acordate a ceea ce el numește „semnale slabe” (weak signals) provenite din Gaza. O definiție a semnalului slab ar însemna o informație aparent aleatorie sau deconectată care, la prima vedere, pare a fi zgomot de fond, dar care poate fi recunoscută ca parte a unui pattern semnificativ, dacă este privită într-un cadru diferit sau dacă este conectată cu alte informații.  

Barnea explică, în studiul său, că ofițerii de informații israelieni au observat câteva indicii suspecte în seara dinaintea atacului, o intensificare pe canalele de comunicare Hamas, însă șefii ISA și IDF au decis, în acea seară, că șansele să fie ceva riscant erau mici. Nu s-a ridicat nivelul de alertă și nu au fost avertizate trupele militare care ar fi trebuit să apere granița. În același timp, soldații aflați la graniță au observat în acea noapte mișcări suspecte, dar în lipsa unui semnal clar venit din zona de informații, nici ei nu s-au alarmat. 

Mai mult, a existat un raport pregătit de un analist de rang inferior al Armatei, un document de 40 de pagini al Unității 8200 (Unitatea 8200 este o unitate din cadrul IDF responsabilă cu operațiunile clandestine, cu colectarea informațiilor SIGINT, decriptarea codurilor etc), care oferea o imagine clară a cum ar putea Hamas să lanseze o astfel de operațiune de proporții, deși nu exista o estimare legată de dată. Se știa că Hamas a avut exerciții la care au participat cei mai importanți conducători. Analistul nu a reușit însă să își convingă superiorii de existența riscului unui atac. Hamas nu părea să aibă resursele pentru un astfel de atac, iar planul a fost catalogat, în mai multe analize, drept unul nerealist. 

Lipsa vigilenței asupra interpretării semnalelor slabe reprezintă un subiect de dezbatere vechi în istoricul eșecurilor de intelligence. 

Un studiu de pionierat pe această temă a fost realizat, cu mulți ani în urmă, de Roberta  Wohlstetter care a încercat să explice de ce nu a putut fi prevenit atacul-surpriză de la Pearl Harbor. Wohlstetter, analist la RAND Corporation, din 1948 până în 1965, a examinat 15 semnale care, în retrospectivă, păreau să prevestească clar atacul japonez din 7 decembrie 1941.

Studiul lui Wohlstetter a devenit relevant atunci când Comisia americană pentru 11 septembrie 2001 a început să investigheze oportunitățile ratate care au făcut ca Statele Unite să fie vulnerabile la atacurile Al-Qaida. Raportul comisiei a constatat eșecuri majore ale serviciilor de informații și dificultăți în colectarea datelor.

Referindu-se la retrospectivă, raportul a citat cartea Robertei Wohlstetter: „După eveniment, bineînțeles, un semnal este întotdeauna foarte clar; putem vedea acum ce dezastru semnala din moment ce dezastrul a avut loc. Înainte de eveniment, acesta este însă obscur și plin de semnificații contradictorii”.

Ariel Eli Levit, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace și autor al cărții Intelligence and Strategic Surprises, atrage atenția și asupra limitelor acestui tip de evaluare drastică privind ignorarea semnalelor slabe.

„În primul rând, acestea se bazează pe premisa controversată conform căreia calitatea avertismentului prealabil de care a dispus victima a fost mai mult decât adecvată pentru a anticipa atacul. Această premisă este puternic influențată de lipsa unui punct de referință comparativ al indicatorilor de avertizare și, prin urmare, este foarte susceptibilă la prejudecăți retrospective. În al doilea rând, prin concentrarea asupra unui singur rezultat observabil – un dezastru evident în fața unei acțiuni adversare agresive – acestea nu reușesc, în general, să despartă două fenomene distincte din punct de vedere analitic: eșecul serviciilor de informații de a anticipa și avertiza cu privire la un atac iminent și pregătirile militare inadecvate în fața unei amenințări neanticipate. Israelul nu numai că nu a reușit să anticipeze un atac atât de îndrăzneț al Hamas, dar, de asemenea, nu a avut planuri, forțe și niveluri de pregătire adecvate pentru a răspunde în mod eficient unui astfel de scenariu”, explică Ariel Eli Levit, într-un articol publicat pe site -ul War on the Rocks. 

Conflictul dintre premierul Netanyahu și serviciile secrete reprezintă o altă cauză a eșecului

Odată cu dilema publică în decursul acestui an privind cine poartă responsabilitatea pentru eșecul autorităților israeliene de a preveni atacul Hamas, conflictul dintre decidentul politic Benjamin Netanyahu și șefii serviciilor secrete a crescut simțitor. Scurgeri de informații în presă, venite din partea serviciilor secrete, susțin că acestea l-ar fi avertizat pe premier de pericolul Hamas, dar Netanyahu nu ar fi luat în considerare aceste avertismente. 

Potrivit site-ului War on the Rocks, Direcția de informații militare ar fi emis nu mai puțin de patru avertismente separate către Netanyahu între martie și iulie 2023. Acestea au inclus două scrisori trimise direct de șeful Diviziei de cercetare a informațiilor militare de atunci, generalul de brigadă Amit Saar. Cel puțin una dintre cele două scrisori a subliniat potențialul de escaladare în arena palestiniană, și a inclus Hamas în avertismentul său, deși nu s-a concentrat în mod specific asupra Gazei.

Avertismentele Direcției de informații militare ar fi fost fost reluate de șeful Agenției israeliene de securitate (Shin Bet), Ronen Bar. În iulie 2023, acesta l-a avertizat explicit pe Netanyahu că „războiul se apropie”. Tabăra politică a lui Netanyahu ar fi respins însă aceste afirmații. Premierul, precum și persoane apropiate acestuia, insistă că nu i s-a prezentat în niciun moment un avertisment concentrat cu privire la Gaza. De asemenea, aceștia susțin că, în orele critice dinaintea atacului Hamas, șefii serviciilor de informații nu i-au comunicat lui Netanyahu indicii conform cărora Hamas era pe punctul de a lansa un atac. 

Fără surse umane, încrederea în tehnologia avansată poate deveni un eșec de prevenire a atacurilor teroriste

O altă cauză a eșecului comunității de informații de a preveni atacul terorist a fost încrederea excesivă în eficiența avantajele tehnologiei de supraveghere a graniței cu Gaza (care a costat aproximativ 850 de milioane de dolari), în lipsa metodelor clasice privind penetrarea Hamas prin intermediul resurselor umane. 

În fapt, Hamas, știind capacitățile tehnice ale Israelului, a folosit tehnologia cât mai puțin pentru a evita interceptările. 

Sistemul de supraveghere desfășurat de-a lungul frontierei se baza pe o serie de senzori controlați de la distanță – radare terestre, camere și așa-numitele sisteme „see and shoot” – care adunau informațiile și le transmiteau înapoi către o cameră de control condusă de soldați tineri și calificați. În plus, senzorii amplasați de-a lungul liniilor de frontieră au fost bine identificați de serviciile de informații ale Hamas și, deoarece erau controlați de la distanță, erau foarte vulnerabili la atacuri prin mijloace simple, cum ar fi dispozitive explozive sau grenade de mână lansate de drone de mici dimensiuni.

„La 7 octombrie, dimineața devreme, forțele speciale ale Hamas a fost mobilizate și informate cu privire la misiunile lor. Fiecare unitate a fost echipată cu o cantitate mare de sisteme de armament și muniție, hrană și apă care trebuiau să le permită să rămână mult timp în Israel. În faza de deschidere, au neutralizat sistemele de comunicații care conectau senzorii la centrul de control, folosind drone care au atacat posturile de supraveghere cu grenade de mână și bombe. Centrele de control au fost orbite și nu și-au putut da seama unde aveau loc breșele prin obstacolul fizic. Pentru a izola zona și a împiedica unitățile de rezervă să ajungă acolo, aceștia au debarcat militanți folosind parapante care au instituit blocade pe drumurile principale care duc spre zonă. Trupele Hamas au pătruns apoi în cartierul general al diviziei Gaza, aproape de frontieră, și-au întrerupt toate comunicațiile de acolo. Comandantul diviziei, asediat în interiorul bazei (împreună cu familia sa), nu a putut comunica nici cu alte unități, nici cu superiorii săi (sau cu mijloacele Forțelor Aeriene). Astfel, eșaloanele superioare – Cartierul General al Comandamentului Regiunii de Sud din Beersheva și Cartierul General din Tel Aviv – nu au fost la început pe deplin conștiente de amploarea atacului și s-au bazat pe apelurile de ajutor ale civililor pentru a înțelege unde își desfășurau invadatorii Hamas masacrele sângeroase”, explică Amnon Sofrin. 

David Maxim atrage atenția că atacul-surpriză al Hamas a fost plănuit dimineața devreme, într-o perioadă în care gărzile se schimbă, iar vigilența este mai scăzută. În plus, în Israel 6 octombrie era zi de sărbătoare. 

Ca o concluzie, cauzele eșecului de a preveni și dezamorsa atacul terorist Hamas țin, pe de o parte, de erorile cognitive umane, iar pe de altă, ele au arătat o încredere excesivă în sistemele de avertizare și tehnologie, o atitudine politică și militară greșită față de Hamas și o relație toxică între conducerea de vârf a Israelului și instituțiile sale de apărare și informații. Analizele profesionale arată că atât premierul Netanyahu, cât și șefii serviciilor sale de informații poartă o parte din responsabilitate pentru eșecul avertizării timpurii din 7 octombrie 2023. Pentru o evaluare obiectivă a acestora, o anchetă independentă și imparțială devine mai mult decât necesară. 

Urmărește-ne pe Google News