ComenteazăBaiatul meu, Vasile, are 13 ani si nu are parte de o copilarie fericita asa cum au multi copii. El a ramas fara un picior in 2004, dupa o operatie in Italia, iar medicii, desi ar fi vrut sa ii refaca piciorul, ne-au spus ca am ajuns prea tarziu pentru o asemenea interventie chirurgicala. Mai mult, dupa operatia din strainatate, din trei in trei saptamani il internam pe Vasilica la Iasi, unde urmeaza chimioterapie. Citostaticele ii creeaza un disconfort, dureri de cap, varsaturi, stare de nervozitate, boala macinandu-i si plamanii. In vara anului trecut a fost operat si la plamani, fiind diagnosticat cu metastaza pulmonara.
Povestea noastra trista a inceput cu mai bine de doi ani in urma, cand la un control amanuntit doctorii ne-au spus ca are o tumoare la piciorul drept care trebuie operata de urgenta in strainatate, in caz contrar riscand sa ramana fara picior. Operatia la care trebuia sa fie supus acest copil, la o clinica din Italia, presupunea costuri foarte mari, aproximativ 30.000 de euro. Eforturile noastre, ale colegilor, ale tuturor celor care-l cunosc pe Vasilica au fost in zadar. Am reusit sa adunam doar cateva mii de euro, insuficienti pentru operatie. Timpul se scurgea in defavoarea lui Vasilica. Tumoarea s-a extins foarte mult, iar dupa vreo jumatate de an de chin, cu ajutorul unor rude plecate la lucru in Italia, am ajuns la o clinica din aceasta tara, dar din pacate a fost prea tarziu.
Singura speranta de a ramane in viata, singura solutie ca aceasta boala sa nu-i cuprinda tot trupul a fost amputarea piciorului drept, mai sus de genunchi. Tot cu ajutorul rudelor din strainatate, Vasile a primit si o proteza care l-a ajutat sa se deplaseze mai usor. Baiatul meu insa a crescut, iar aceasta proteza i-a ramas mica. Acum nu se mai poate deplasa decat cu doua carje sau sprijinit de cineva. Din cauza bolii, Vasile a pierdut un an, iar acum este clasa a V-a, fiind coleg de banca cu fratele lui, Petrica. El este cel care-l duce la scoala pe Vasile, intr-un scaun cu rotile.
Iarna este foarte greu cu caruciorul si il mai ducem si cu sania sau pe brate, mai avem intelegere de la profesori si se mai pregateste acasa, dar nu vreau sa renunte la scoala. Mai mult, el are nevoie si de miscare, dar neavand acum o proteza adecvata nu poate decat sa sara intr-un picior. O proteza performanta, care sa-i fie utila cel mult doi ani, costa peste 5.000 de euro, bani pe care nu avem de unde sa-i luam. Mi se rupe sufletul cand imi vad baiatul cum se chinuie. Isi doreste tare mult o proteza si spune mereu ca nu mai vrea sa-si chinuie fratele.
Maria Gheorghita,
Vicovu de Sus
Cont in lei deschis la Raiffeisen Bank Radauti pe numele Gheorghita Vasile – RO77RZBR0000060004829510