ComenteazăScris, produs și regizat de Adam McKay, „Dont Look Up” este o parodie la adresa societății actuale și a conducătorilor ei. Producția Netflix a stârnit dezbateri aprinse pe rețelele sociale și a creat două tabere: susținători și detractori ai filmului.
Libertatea a întrebat personalități din diverse domenii dacă li se pare că trăim într-o lume la fel de rea și fără de speranță precum cea expusă în film.
Adrian Văncică: „Nu seamănă cu «Las Fierbinți»? Păstrând proporțiile”
„Nu, nu cred că lumea e așa un loc fără speranță”, a declarat actorul de teatru și televiziune Adrian Văncică.
„Mi-a plăcut universul pe care îl propune acest film. În definitiv, niște oameni buni și bine intenționați se lovesc de niște tâmpiți cu putere, de niște proști superficiali, de niște oameni meschini și autosuficienți. Nu seamănă cu «Las Fierbinți»? Păstrând proporțiile, bineînțeles. Personaje îngroșate, dar cu farmec, fiecare cu adevărul lui ținut în sus ca un drapel. Răutate amestecată cu interes, egoism amestecat cu sinceritate brută.”
Șerban Alexandrescu: „Ne ucidem unii pe alții prin nepăsare reciprocă”
„Mie nu mi se pare că filmul zugrăvește o lume rea și fără de speranță. E o satiră clasică, deci îngroașă din motive expresive și «mărește contrastul» vieții obișnuite. În film, oamenii nu sunt nici răi și nici neapărat rău intenționați. Doar că fiecare își vede strict interesul lui, și strict pe termen scurt, fără nicio preocupare pentru eventualele consecințe ale faptelor și deciziilor lor”, crede Șerban Alexandrescu, director de creație la Headvertising, una dintre cele mai vechi agenții de publicitate independente din România. El este și autorul puternicului mesaj: „Se sufocă, ne imploră, regretă”.
Asta înseamnă, de fapt, să „Dont look up”. Înseamnă să nu-ți ridici nasul din pământ, să nu privești un pic mai departe în viitor, să nu-i vezi pe ceilalți, să nu poți astfel vedea nici contextul în care acționezi și nici consecințele acțiunilor tale.
Șerban Alexandrescu:
„Aici sunt de acord cu premisa filmului: am ajuns o omenire «granular egoistă» și sunt șanse enorm de mari ca asta să ne fie fatal. «Fatal» nu metaforic, ci extrem de concret.
Egoismul nostru lacom și interesat mă face pe mine să fiu «brontorocul» tău și pe tine te face să fii «brontorocul» meu. Ne ucidem unii pe alții prin nepăsare reciprocă. Planeta e ucisă încet, dar sigur de o nesimțire colectivă, interesată și materialistă.”
Speranța noastră are termen de valabilitate
„Mă întrebați dacă lumea e fără de speranță. Răspunsul meu e că ne-au mai rămas maximum opt ani de speranță – termenul e calculat și răscalculat, fix ca în film. Atât timp mai are omenirea să-și reducă dramatic emisiile de CO2. După care – dacă nu le reducem – da, e cazul să vă întrebați de ce ați mai făcut copii, cei care ați făcut copii.”
„Mi se pare că pe alocuri lumea în care trăim este chiar mai rea și mai lipsită de speranță decât lumea grotescă a lui Adam McKay. Asta atât la nivel macro, ca șansă a supraviețuirii unei «civilizații civilizate» pe planetă, cât și la nivel micro, ca supus neputincios al unui stat străveziu, complet deturnat de la menirea lui de către o idiocrație cleptocrată neosecuristă.”
Nu, „Dont Look Up” n-a fost chiar un film bun. Dar, pentru omenire, există șanse ca el să fi fost cel mai important film de până acum.
Șerban Alexandrescu, publicitar:
Omenirea și broasca
„Anii pandemiei m-au făcut să regândesc temeinic o bună parte din lucrurile pe care le luam de bune vizavi de semenii mei – și deja lumea îmi reproșa că sunt cam mizantrop.
Iar acum urmează un an în care avem șanse mari să prindem două războaie majore, cu tot cu glazura lor aferentă de dezinformare, căreia n-o să-i reziste niciun fel de creier omenesc. Din fericire, 2022 se va încheia cu un Campionat Mondial de fotbal, care reprezintă singurul meu motiv de a trece prin lunile ianuarie-octombrie ale anului ce vine.”
„«Speranța» pe care o pomeneați în întrebare este că totuși vor exista din când în când câțiva oameni amuzanți în jurul meu, plus câțiva oameni buni la suflet, și că uneori cineva va găti ceva minunat și eu am să mă aflu în preajma lui. Lucrurile astea mi-ar mai putea alina jalea acută că omenirea se poartă la fel de nonșalant ca broasca stupidă din oala cu apă care fierbe încet”.
Însă deosebirea majoră dintre noi și broasca fiartă este că broasca nu a dat ea însăși drumul la gaz și nici nu rămâne în oală pentru dividendele de la bursă sau reducerile de la mall. De asemenea, broasca nu se supără pe cei care ar vrea să închidă aragazul. Și nici pe cei care fac un film despre fierberea broaștei.
Șerban Alexandrescu, publicitar:
Irina Margareta Nistor: „M-a deznădăjduit că nu s-a inventat un leac contra indiferenței”
„Lumea poate fi și frumoasă, și urâtă, depinde ce alegi să vezi la ea. Dacă dai un ignore inteligent la ce-ți displace, îți poți face o viață minunată – ca-n filmul lui Frank Capra. Cu condiția să fii prudent, cu discernământ și, totodată, lucid”, spune Irina Margareta Nistor, cel mai cunoscut critic român de film.
„Mi-a plăcut la «Dont Look Up» că-i face cu ochiul peliculei lui Sidney Lumet, din 1976, «Network». Arată că nimic nu s-a schimbat în mass-media în 45 de ani, doar că Faye Dunaway e acum Cate Blanchett, iar William Holden e Leo DiCaprio. Că, de fapt, cometa e COVID-ul și informația pe care Puterea n-o bagă-n seamă e vaccinul salvator. M-a deznădăjduit că nu s-a inventat un leac contra indiferenței, a speculațiilor stupide și a superficialității!”
Dan Negru: „I-am recunoscut pe cei doi crainici TV. Sunt colegii mei”
„Lumea a trecut prin perioade mult mai dificile, doar că acum avem timp să ne analizăm mai profund, și ăsta e un mare progres. Filmul n-ar fi avut nicio valoare în anii ‘50, când bunicii mei erau deportați la canal. E o evoluție faptul că un film dezbate atât de mult moralitatea lumii”, este de părere Dan Negru, unul dintre cei mai longevivi prezentatori TV.
„Mi-au plăcut personajele, pentru că i-am recunoscut pe mulți. Am recunoscut-o pe mama (Meryl Streep) care și-a uitat copilul, pentru că eu însumi cunosc părinți care și-au trimis copiii în pușcărie doar ca să acumuleze avere și faimă. I-am recunoscut și pe cei doi crainici TV. Sunt colegii mei. Filmul e universal.”
Doru Căstăian: „Tind să cred că lucrurile nu stau chiar atât de rău”
„Stăm chiar atât de rău cum arată filmul? Este omenirea la cheremul imbecililor ajunşi în cele mai înalte funcţii, a (pseudo)geniilor cvasiautiste, a miliardarilor hrăpăreţi gata să distrugă omenirea pentru profit? Am şti să reacţionăm cu adevărat în faţa unui pericol existenţial subit? Să fiu absolut sincer, răspunsul este că nu ştiu, deşi aş tinde mai degrabă să spun că nu, că lucrurile nu stau chiar atât de rău”, susține profesorul de filosofie Doru Căstăian.
„Filmul este o parodie şi asta e convenţia sub care trebuie privit. Aşadar, tuşele lui foarte groase trebuie privite cum grano salis (din latină, cu un grăunte de sare, n.r.). La un nivel ceva mai general şi oarecum mai edulcorat, filmul pune probleme reale, iar butoanele fierbinţi pe care apasă cu toată forţa plauzibilului sunt cele care i-au asigurat notorietatea rapidă. Aşa cum l-am văzut eu, «Dont Look Up» are două părţi: înainte şi după neverosimila anulare a misiunii spaţiale de deviere a cometei. Mi-a plăcut mult mai mult prima parte, cea pe care aş numi-o partea epistemologică a filmului – desigur, cu o doză de umor.”
Incitantă, deşi deloc nouă – vezi Debord, Foucault, Baudrillard – este ideea că, în lumea noastră spectrală, definită profund de reţelele de socializare şi de virtual, nu mai există fapte, ci numai interpretări – salutări domnului Nietzsche.
Doru Căstăian, profesor de filosofie:
Un film care enervează și te face să gândești
„Un fapt pur şi simplu nu va exista decât dacă va fi preluat de dispozitivele, de putere şi de comunicare, care produc realitate. Nimic nou sub soare, acesta este sensul profund al noţiunii de post-adevăr, lipsa oricărui sistem de referinţă preferenţial care să separe adevărul de fals”.
Căstăian a făcut trimitere la un gânditor antic grec, sofistul Gorgias, care a formulat astfel:
- mai întâi, nu exista nimic;
- apoi, chiar dacă ar exista, nu putem cunoaște;
- în fine, chiar dacă putem cunoaște, nu putem comunica.
Adaptată la lumea de azi ar suna astfel: „O astfel de lume post-adevăr e şi o lume în care comunicarea este imposibilă. Nu există nimic. Dacă există ceva nu poate fi cunoscut. Dacă poate fi cunoscut nu poate fi comunicat. Trilema lui Gorgias rămâne să ne îngâne peste milenii şi să ne dea de gândit în scurtele răgazuri care ne rămân între navigările cotidiene pe Instagram sau TikTok”, a spus profesorul de filosofie.
„Fără a fi o capodoperă, ratând regretabil o jumătate de scenariu, «Dont Look Up» enervează suficient de mult cât să ne facă să gândim. De dragul acestei provocări, ar trebui să nu alunecăm facil fiecare în naraţiunile noastre. Închideţi o clipă telefoanele. Luaţi cina în familie, amintiţi-vă de copilărie. Nicio cometă nu ne intră încă pe geam. Să ne bucurăm (încă) de asta şi să privim cerul.”
Vom observa cu o reverenţă subtilitatea regizorului care ne reaminteşte constant că suntem într-un film, că deplângem pe Netflix netflixizarea planetei.
Doru Căstăian, profesor de filosofie:
Ciprian Marica: „Nu-mi place realitatea dezgolită de acest film”
„Mă bucură că se discută despre un film care atinge subiecte grele, pe care ne este mai comod să le trecem cu vederea. Adevărul nu e niciodată ușor de digerat, dacă ne scoate din zona de confort. Mi se pare că filmul este puțin exagerat, dar doar puțin față de ce se întâmplă în realitate”, spune Ciprian Marica, unul dintre cei mai cunoscuți fotbaliști ai României.
Îmi place să văd că ignoranța nu ne acoperă pe toți. Filmul ăsta m-a liniștit cumva, mă bucură să văd că sunt și alți oameni care văd realitatea. Acum, dacă tot o vedem, să și facem ceva în direcția bună.
Ciprian Marica:
„Nu-mi place realitatea dezgolită de acest film. Că realitatea asta e, oamenii nu mai au valori, devin din ce în ce mai răi și mai superficiali. Asta poate și pentru că religia, credința pierde teren, nu-și mai găsește locul în noua societate. Poate pentru că suntem din ce în ce mai egoiști și am ajuns să credem cu tărie că răul de lângă noi se poate întâmpla doar celorlalți. Trebuie să ne schimbăm!”
Mircea Radu: „Pentru omenire, cred că e destul de târziu și pentru look inside”
„Lumea e un loc încă și mai rău decât se arată în film. Nici nu e nevoie să ieși din casă, e suficient să intri pe net, pe orice site de știri și să te uiți ce are pe prima pagină ca să-ți dai seama de asta. Dar «Dont Look Up» nu și-a propus să schimbe lumea, ci, cel mult, să pună o oglindă în fața ei”, spune realizatorul TV Mircea Radu.
„Cred că este cel mai bine scris film pe care l-am văzut anul trecut. Cât despre omenire, cred că și pentru look inside (o privire spre sine, n.r.) e destul de târziu.”