Cazul unei familii care încearcă să-și scape ruda din Afganistan este emblematic pentru modul în care Statele Unite eșuează în a-i ajuta pe cei care și-au riscat viața ca să lucreze cu dușmanii talibanilor, scriu jurnaliștii americani.
Zece kilometri nu este o distanță prea mare, însă pentru Habib, soția lui și cele două fiice ale lor ar putea fi diferența între viață și moarte. Habib este un pseudonim folosit de jurnaliștii The Atlantic, pentru a-l proteja pe afgan.
El a fost un contractor al armatei SUA în Afganistan. A fost mândru de asta și a primit aprecieri de la comandanții care au lucrat cu el. Activitatea sa i-a adus însă și amenințări cu moartea din partea talibanilor.
Cei trei frați mai mari ai lui Habib, care au lucrat și ei cu armata SUA, au reușit să plece din Afganistan cu ajutorul unui program de vize pentru imigranți, care le permite afganilor care au ajutat America să se mute în Statele Unite.
Dar Habib, soția lui și cele două fiice ale lor nu au fost atât de norocoși. Cererea lor a fost respinsă pe motiv că fostul angajat nu are suficiente dovezi care să arate că a lucrat pentru SUA, în ciuda scrisorilor oficialilor militari, care atestă că a lucrat.
Eforturile de a-l ajuta ale unuia dintre frații lui Habib, Saboor, care locuiește în Syracuse, New York, s-au dovedit până acum inutile.
La câțiva kilometri de libertate
Habib se ascunde acum la doar câțiva kilometri de aeroportul din Kabul. Talibanii patrulează pe străzi și caută în casele din zonă. Este doar o chestiune de timp până când va fi găsit, notează jurnaliștii.
Singura lui opțiune este să ajungă la aeroport, unde mii de oameni au încercat în ultimele zile să prindă zboruri cu care să fugă din țară. Dar intrările în aeroport sunt limitate, blocate de oameni și de puncte de control talibane. O încercare anterioară de a ajunge la aeroport s-a soldat cu lovirea lui Habib, iar fiica lui cea mică a fost grav rănită.
Saboor, fratele lui Habib, le-a povestit jurnaliștilor americani că totul a început în 2001, când SUA au intrat în Afganistan.
„Fratele nostru cel mare a început să lucreze pentru armată. Următorul a mers pe aceeași cale. Eu am urmat același drum. În cele din urmă, Habib, cel mai tânăr dintre noi, m-a urmat. Devenise o tradiție de familie și aveam aspirații înalte. Am fost animați de dorința de a construi o nouă țară”, povestește acesta.
Saboor a predat cursuri de contrainsurgență, ca manager de operațiuni. Ceilalți doi frați ai lui au fost interpreți. Habib a fost ofițer pe logistică. El îi și familiariza pe soldați cu limba și cultura locală și cum să interacționeze cu localnicii.
Cum a ajuns familia să aleagă emigrarea
În perioada 2008-2009, afganii care erau aliați cu forțele coaliției erau vânați, răpiți și decapitați. „Ne-a fost frică și am început să ne ascundem identitatea. Am început să fim mai retrași, acel sentiment de mândrie a dispărut încet-încet. În cele din urmă, am devenit străini în propria țară. Nu ne-am mai întâlnit cu prietenii și am început să ascundem pentru cine lucrăm și cum ne câștigăm banii”, a mai spus acesta.
În cele din urmă, el nu a mai acceptat situația și a aplicat pentru SIV (Special Immigrant Visas) – un program de imigrare pentru afgani. După cinci ani, a reușit să plece.
„Fratele meu mai mare și Habib au primit o scrisoare de respingere. Ulterior, din senin, primul a primit o scrisoare în care i se spunea că a fost acceptat. Speram ca același lucru să se întâmple și în cazul lui Habib, așa că am așteptat. Ne-am gândit că poate era o eroare administrativă. Am făcut mai multe demersuri, dar nu s-a întâmplat nimic. În 2019, am luat cetățenia americană și m-am decis să-l «sponsorizez» eu (în programele de acest tip, sponsorul garantează pentru imigrant – n.r.) pentru a putea imigra, însă cazul este și acum în analiză”, a mai spus Saboor.
Fratele lui Habib este epuizat și crede că doar o minune i-ar mai putea aduce ruda în SUA. În 2019, chiar după obținerea cetățeniei și înainte de pandemia COVID, l-a vizitat pe Habib în Afganistan. I-a spus că nu l-a uitat și i-a promis că-l va ajuta, chiar de ar fi să răstoarne lumea.
Împreună cu alți câțiva colegi din armată, a încercat să-l aducă pe Habib la aeroport, ca acesta să poată lua un zbor și să scape din Afganistan. Fratele său a fost bătut și nu a putut ajunge la aeroport.
„Este o mare minciună, o trădare!”
Afganul mărturisește că trăiește sentimente greu de descris și se simte trădat de țara care l-a adoptat.
„Mă doare inima, pentru că noi chiar am crezut în această misiune și în această țară, credeam că vom face bine oamenilor. Și iată-ne aici! În fiecare zi ne uităm la știri și-l auzim pe președinte, Departamentul de Stat, oamenii de la Pentagon și oficialii militari, care spun întotdeauna: «Nu ne lăsăm aliații în urmă!». Este o mare minciună, o trădare! Nu aceasta este realitatea! Am vorbit cu toți cei care ar putea fi interesați să salveze vieți. Îi vezi cum declară peste tot că vor face tot ce este posibil, dar în realitate nu se întâmplă nimic”, mai spune el.
Saboor spune că nu mai crede că ceva miraculos s-ar putea întâmpla cu țara sa, după o viață petrecută în slujba acestei idei. „Mi-am pierdut încrederea într-o națiune căreia i-am dedicat toată viața. Am văzut ceea ce s-a întâmplat în 1975, la Saigon. Ceea ce se întâmplă acum nu este diferit. Americanii vor pleca și, cu toată această putere pe care o am – de a face apel la prieteni, militari și politicieni – nu voi fi capabil să-mi salvez fratele”, concluzionează el.
În acest moment, aeroportul din Kabul a devenit un punct fierbinte pe harta lumii, fiind poarta prin care oamenii încearcă să fugă din țara ocupată de talibani. Imaginile cu mamele disperate, care-și ridicau copiii peste gardul de sârmă ghimpată al aeroportului, au făcut înconjurul lumii.
De asemenea, pe rețelele de socializare, au apărut imagini șocante, cu oameni disperați care se agață de roțile avioanelor în încercarea de a pleca din Kabul, dar și oameni care au murit căzând de pe avioanele în zbor.
Deși au promis că nu se vor răzbuna după preluarea puterii, talibanii au început represaliile împotriva celor care au colaborat cu forțele internaționale.