Este real deochiul? Biserica şi bătrânii cred în el şi susţin că îi ştiu şi leacul

Cine pe cine deoache

Se spune că mulţi se nasc cu darul deochiului. Superstiţia populară atribuie acest “dar” mai cu seamă oamenilor invidioşi şi persoanelor cu ochi verzi ori albaştri – conform specialiştilor, acestea sunt concepţii rasiste prezente în rândul populaţiilor mediteraneene, la care predomină ochii de culoare închisă; “străinul”, demascat prin însăşi înfăţişarea sa diferită de a populaţiei locale, era privit oricum cu suspiciune, ca un potenţial duşman. Un pericol îl constituie şi femeile fără copii: într-o vreme când a avea copii era ceva firesc, iar a nu avea era considerat o pedeapsă, se credea că femeile “sterpe” puteau, din invidie faţă de familiile cu copii, să-i deoache pe membrii acestora.

Cele mai populare descântece

În folclorul românesc există nenumărate descântece, care diferă de la o zonă la alta. De obicei, ritualul constă în “stingerea cărbunilor sau chibriturilor”, în timpul rostirii descântecului. Iată câteva moduri în care, susţin bătrânii, poţi alunga deochiul.
1. Într-un vas cu apă neîncepută se aruncă 3, 6 sau 9 cărbuni/chibrituri aprinse şi se spune:
“Sting toate strigările,
Toate pociturile,
Cum se sting tăciunii,
Să se stingă deochiul.
Toate căscaturile,
Toate uităturile,
Sting ochii cei răi din cale
Şi gurile cele rele
Să n-aibă la ce se uita,
Să n-aibă la ce striga,
Să treacă de grija lui… (numele de botez al persoanei deocheate).”

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

2. Se ia un vas cu apă curată și, aruncând cărbuni până la nouă, se spune:
“Doi ochi răi te-or strâcat
Și nouă sfinți te-or vindecat.
Doi ochi răi te-or strâcat
Și opt sfinți te-or vindecat (…)”.

Dacă unul sau doi dintre cărbunii aceia se așază pe fundul
vasului, atunci bolnavul a fost deocheat. Ca să se vindece, trebuie să bea de nouă ori puțină apă, din aceea peste care s-a descântat, apoi să se spele la subsuori, cap, abdomen, încheieturi, ochi și pe față. Mai mult, cu apa care rămâne se ung balamalele ușii.

3. Aruncând nouă cărbuni în apă (numărând de la 9 la
1), se spune:
“S-o luat Mărie pă cărare,
Pă drumul cel mare,
S-o-ntâlnit cu deochetor, cu
deochetoare,
Cu moroi, cu moroaie,
Cu strâgoi, cu strâgoaie.
Fugi, deochi,
Dintre ochi,
Mărie să rămână curată,
Luminată,
Ca argintu strecurat.”
4. Descântecul se face cu un pahar de apă neîncepută (apă luată imediat după miezul nopţii) şi trei cărbuni aprinşi. În lipsa cărbunilor, se pot folosi nouă beţe de chibrit, în grupe de câte trei. Se ia un cuţit şi se face semnul crucii pe paharul cu apă. Se spune de trei ori descântecul următor, iar după fiecare, se aprind cele trei beţe de chibrit, care apoi se sting în apă. Cel care a fost deocheat ia trei înghiţituri de apă, iar restul se pune la rădăcina unei plante.
“Fugi deochi dintre ochi,
Dintre gene şi sprâncene,
Din faţă, din corp şi mână,
Din picioare, maţe şi oase,
Duceţi-vă peste nouă mări şi
nouă ţări,
Că acolo vă aşteaptă
Nouă fete de împărat
Cu mese întinse
Şi cu fripturi aprinse,
Şi când s-o deochea mâţa şi câinele
Atunci să se mai deoache… (numele),
Atunci şi nici atunci.”

Urmărește-ne pe Google News