Conferința episcopală italiană, cunoscută sub numele de Conferenza Episcopale Italiana sau CEI, a prezentat raportul privind abuzurile – intitulat „Protejarea, prevenirea, educarea” – în cadrul unei conferințe pline de participanți în somptuosul Palat Pio Renaissance din Roma.
Printre participanți s-a numărat și secretarul general al CEI, monseniorul Giuseppe Baturi, în timp ce președintele conferinței a fost absent.
Documentul a identificat 89 de presupuse victime ale abuzurilor sexuale comise de preoții italieni și aproximativ 68 de persoane acuzate. Dintre victimele declarate, 61 au fost identificate ca fiind minore.
Presupușii agresori nu sunt doar preoți și membri ai clerului, ci și laici implicați în biserică – inclusiv profesori, cateheți și supraveghetori.
Raportul, care se referea doar la plângerile pe care autoritățile bisericești locale italiene le-au primit în ultimii doi ani, nu menționa sutele de cazuri.
Cu toate acestea, monseniorul Baturi a dezvăluit unui reporter, în cadrul unei conferințe de presă, că CEI cercetează 613 dosare aflate la Dicasterul pentru Doctrina Credinței de la Vatican.
Secretarul general a precizat că unele dintre cele 613 cazuri ar fi putut fi arhivate, iar altele ar putea conține victime multiple ale unui prădător în serie.
„Trebuie să înțelegem câte victime sunt, care este profilul lor, cine sunt cei responsabili”, a spus Baturi.
„Biserica nu încearcă să își ascundă istoria abuzurilor”
Dezvăluirea a evidențiat faptul că raportul inițial al conferinței episcopale nu a fost menit să ofere o privire exactă sau istorică asupra problemei abuzurilor comise de clerici în Italia.
Episcopii din această țară nu au autorizat niciodată astfel de cercetări, în ciuda solicitărilor supraviețuitorilor de a face un bilanț complet, pe care alte biserici catolice din Europa l-au publicat.
În schimb, episcopii italieni au limitat domeniul de aplicare al raportului lor la evaluarea activității „centrelor de ascultare” care au fost înființate în dieceze, începând din 2019, pentru a primi plângeri din partea victimelor.
Organizatorii au declarat joi, în timpul unei conferințe de presă, că raportul oferă o „primă imagine” a problemei, iar episcopii intenționează să publice rapoarte anuale de acum încolo.
Cifrele au pălit în comparație cu numărul de cazuri cunoscute de către principalul grup de supraviețuitori ai abuzurilor din Italia, Rete LAbuso, care estimează că este vorba despre aproximativ 1 milion de victime în această țară majoritar romano-catolică.
Grupul a identificat aproximativ 178 de preoți acuzați, 165 de preoți care au fost condamnați de instanțele italiene și aproximativ 218 cazuri noi.
Cu toate acestea, cifrele raportate de episcopii italieni chiar și în ultimii doi ani au fost semnificative, a declarat Francesco Zanardi, șeful Rete lAbuso.
Monseniorul Lorenzo Ghizzoni, șeful serviciului național de protecție a copiilor din cadrul bisericii italiene, a negat că biserica încearcă să ascundă istoricul său de cazuri de abuz sexual.
„A venit timpul să fie spălate rufele murdare”, a susținut el.
Ghizzoni a mai spus că cifrele din raport sunt semnificative, având în vedere că perioada de raportare a acoperit și intervalul în care activitățile bisericii au fost fie închise, fie reduse din cauza COVID-19.
„Acestea sunt doar câteva, dar sunt multe”, mai ales pentru un sistem de primire a plângerilor care abia fusese inițiat, a declarat el.
Întrebat dacă se vor face eforturi pentru a despăgubi victimele, Ghizzoni a adăugat că problema a fost „luată în considerare”, dar că nu au fost elaborate planuri directe de compensații, considerând că este o chestiune civilă asupra căreia trebuie să decidă instanțele.
În 2001, Vaticanul a cerut diecezelor din întreaga lume să trimită toate rapoartele credibile de abuzuri la dicaster pentru a fi procesate.
Vaticanul s-a simțit obligat să acționeze după decenii în care episcopii și superiorii religioși au mutat preoții prădători de la o dieceză la alta, în loc să-i pedepsească sau să-i denunțe la poliție.
Foto: Profimedia Images