Asta când nu îi face să se simtă de-a dreptul scandalizați. Scandalizați că fata sau fiul lor nu mai stă de vorbă cu ei, nu le mai cere sfatul, nu mai povestește cum e la școală, se închide în cameră și stă ore în șir de vorbă cu colegii. În plus, vorbește urât, nu se mai spală, e trist/ă, începe să ia note slabe și, în general, așa, e de nerecunoscut.
Dragi părinți, așa e adolescența. Lipsa de disciplină și de autocontrol a copiilor voștri nu e rezultatul relei voințe. Pur și simplu copiii ajunși la adolescență nu au complet dezvoltat cortexul prefrontal (partea creierului responsabilă de autocontrol și decizii înțelepte) și de aceea fac toate prostiile la care nu vă așteptați. Se apucă de băut, de fumat, petrec timp în anturaje dubioase și nu mai ascultă de mama și de tata. Creierul adolescentin e însetat de experiențe și de stimulare. De aia se apucă de consumat substanțe, pentru că vor să încerce senzații noi. Voi, părinții, ar trebui să fiți la fel de prezenți în viața lor ca înainte. Chiar dacă nu mai sunt la fel de …„iubibili“. Și să le oferiți alternative la experiențele cam periculoase pe care ei le caută. În loc să fumeze cine știe ce, mai bine plecă la un weekend de escaladă. În loc să petracă timp cu Gigel și Ionel care sunt codași la note, mai bine au program de înot, de film cu babacii (ceva care le place lor, asta e, va trebui să vă uitați la Avatar, Amurg și mai știu eu ce…).
Nu capitulați! Voi sunteți părinții, adulții, cei care au autontrol. Nu vă enervați când mai sar calul. Mai bine discutați cu ei a doua zi, cu calm. Cei care rămân calmi domină. Veți gândi mai limpede ce pedeapsă trebuie aplicată dacă a depășit cu mult ora de revenire acasă de la petrecere. Și, mai ales, vă veți interesa de ce a întârziat atâta. Poate că nu a găsit transport înapoi. Mereu e bine să asculți înainte de a te exprima. În felul acesta adolescentul știe că e respectat, ascultat, nu pedepsit abuziv. Este premisa ca și ei să se comporte la fel cu voi și cu ceilalți. Nu uitați că fiii și fiicele voastre învață prin imitație mai mult decât prin predici și dăscălire.
Regulile anterioare ( mergem la final de săptămână la bunici, te culci la 10 seara, etc.) trebuie revizuite. Un adolescent e un copil mai mare, în trecere către vârsta adultă. Acum părinții îi pot responsabiliza și lăsa mai liberi. Adolescenții pot avea control asupra timpului lor (nu mai merg la bunici dacă nu vor) câtă vreme rezultatele sunt optime. Adică note bune, etc. Un adolescent trebuie să vadă că părintele are încredere în el și nu e controlat tot timpul. În rest? Răbdare și umor. Vor călca în străchini până când cortexul se dezvoltă complet. Și chiar și atunci …cine știe?!
Articol realizat de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România
Îi puteți scrie Iulianei Alexa la: iuliana.alexa@ringier.ro