Declarația, adoptată de 83 de deputați din cei 101 ai Parlamentului Estoniei, condamnă exterminarea în masă a tătarilor din Crimeea și deportarea lor forțată, în 1944, din peninsula de la Marea Neagră. Actul mai subliniază că, de la ocuparea și anexarea Crimeei, în februarie/martie 2014, Rusia a continuat politica sovietică de genocid împotriva tătarilor din Crimeea, având ca scop distrugerea identității acestora.

Declarația condamnă crimele comise împotriva tătarilor din Crimeea, care continuă astăzi prin arestări sistematice, torturi, răpiri și interzicerea studiului și utilizării limbii materne. De asemenea, declarația solicită comunității internaționale să dea dovadă de solidaritate și să condamne în continuare ocuparea Crimeei de către Federația Rusă.

La împlinirea a zece ani de la anexarea Crimeei, Amnesty Internațional a reamintit soarta cruntă a tătarilor din această peninsulă.

„Rusia a căutat în mod sistematic să stârpească identitatea ucraineană și cea tătară din Crimeea, prin perturbarea, restricționarea sau interzicerea folosirii limbilor materne în educație, mass-media, sărbători naționale și în alte domenii ale vieții și prin distrugerea religiei și practicilor culturale care nu sunt în conformitate cu cele aprobate de Moscova. Rusia a efectuat, de asemenea, transferuri forțate de populație din Crimeea și transferuri de civili ruși în” peninsulă, a declarat Patrick Thompson, specialist în Ucraina la Amnesty International.

„Rusia trebuie să pună capăt practicilor sale de represiune și distrugere a identităților non-ruse din teritoriile pe care le ocupă și să nu mai încălce dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului”, cere expertul de la Amnesty International.

Aproximativ 190.000 de tătari au fost deportați din Crimeea între 18 și 20 mai 1944. Operațiunea a fost coordonată de infamul comisar al poporului pentru afacerile interne, Lavrenti Beria, din ordinul dictatorului Iosif Visarionovici Stalin. Circa 8.000 de tătari au murit în timpul acestui transfer forțat, organizat în principal către Uzbekistan, pe atunci sub ocupație sovietică. Deportările au fost urmate de o politică de ștergere a identității tătare din Crimeea.

Urmărește-ne pe Google News