Liviu Dragnea este singurul președinte PSD ales, prin vot, de toți membrii de partid. E drept, a fost singurul candidat, asta după ce și-a eliminat tactic ceilalți contracandidați. O mobilizare extraordinară, să tipărești 500.000 de buletine de vot cu un singur nume, și să organizezi scrutinul până la capăt, în toată țara.

Și cum a avut, încă de la înscăunare, o susținere ”la bine și la rău”, niciun rău de până acum nu l-a doborât.

Primul rău – condamnarea nr. 1

În 2015, Liviu Dragnea primea eticheta provizorie de condamnat. În 22 aprilie 2016, o primea defintiv. Era condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, în dosarul ”Referendumul”. Liderii PSD au înmărmurit. Erau șocați. Se așteptau la o achitare, spuneau ei, mai ales că era un dosar politic.

La loc comanda, social-democrații  s-au strâns la sediul PSD din Kiseleff, și, la ceas de seară, s-au adunat om cu om, pesedist cu pesedist, de-a stânga, de-a dreapta și în spatele lui Liviu Dragnea. La final, președintele PSD a rămas bine înfipt în funcție.

”Am avut discuţia în partid. M-a interesat să aflu, dincolo de solidaritatea firească, ce ar însemna o retragere a mea acum pentru candidaţii PSD. Părerea majorităţii aproape unanimă a fost că o retragere a mea a fost că poate destabiliza şi PSD nu poate obţine scor pe care îl preconizăm cu toţii. În aceste condiţii, am decis să rămân în continuare în această funcţie. Părerea colegilor a fost că o retragere a mea ar aduce deservicii partidului”, a declarat Liviu Dragnea, la finalul ședinței PSD post-condamnare, în 2016.

Al doilea rău – condamnarea nr. 2

Poate vă pare cunoscut scenariul, dar nu e nicio coincidență. Cu aproape aceeași rețetă post-condamnare, liderii PSD, în mare parte cam aceiași și la fel de șocați, s-au strâns de prin țară și au venit la București. De data asta, sediul din Kiseleff a fost doar o amintire. Lăcașul susținerii de partid nu a venit, paradoxal, din partid, ci din biroul președintelui Camerei Deputaților. Cealaltă funcție a lui Liviu Dragnea, pe care încă nu o avea în aprilie 2016.

Susținerea a fost, însă, la locul ei. Om cu om, pesedist cu pesedist, s-a adunat de-a stânga, de-a dreapta și în spatele lui Liviu Dragnea. La final, un discurs aproape identic cu cel din 2016, de la prima condamnare, doar că un alt dosar.

”Am asistat la o execuție în masă. A trebuit să fie condamnați nouă oameni ca să se justifice și condamnarea mea. Am avut discuție în CEx cu cele două mandate, de președinte PSD și președinte (al Camerei Deputaților – n.r.) pe masă, în mod simbolic. Fiecare coleg și-a exprimat liber părerea și susținerea și mi-au cerut în unanimitate să nu am o abordare personală a acestei situații, pentru că mai importante decât mine sunt câteva lucruri – stabilitatea țării, stabilitatea guvernării, îndeplinirea fiecărei prevederi din programul de guvernare, dar și stabilitatea partidului, pentru că riscul este uriaș – au spus ei – ca PSD să se destructureze. Rămân președinte al PSD, rămîn la conducerea majorității parlamentare”, a declarat Liviu Dragnea, la finalul ședinței post-condamnare, în 2018.

Numai că răbdarea liderilor PSD s-a cam terminat. Dacă în urmă cu doi ani, Liviu Dragnea răspundea și la întrebările jurnaliștilor, acum n-a mai stat nici măcar un minut în plus. Și a încheiat declarând război Statului Paralel, încă nenăscut în aprilie 2016.

Al treilea rău – PSD versus PSD

Poate cel mai greu moment politic al lui Liviu Dragnea a fost cu fix un an înainte de a fi condamnat în dosarul angajărilor fictive: moțiunea de cenzură din vara anului trecut, 21 iunie 2017. Și a fost un moment crucial pentru că era pentru prima dată în istorie când un partid încerca să-și dea jos propriul Guvern, și asta la doar jumătate de an de la alegeri. Ambiția lui Liviu Dragnea de atunci a fost maximă. A vorbit cu fiecare lider PSD, fiecare deputat și senator, fiecare primar, cu un singur scop  –  să primească susținere până la capăt, chiar și într-un demers nebunesc.

Și a primit-o. Același Comitet Executiv Național a validat dorința lui Liviu Dragnea, sub numele de ”România nu poate fi confiscată”. Cel puțin nu de altul în afară de el, adică nu de Sorin Grindeanu, cel care a încercat să-i opună rezistență din fruntea Palatului Victoria.

A stat Liviu Dragnea cu emoțiile și cu nervii întinși la maximum până în ultima clipă, cea în care a fost anunțat rezultatul votului, dar a învins. Liniștea și bătăile inimii i-au revenit la normal. 241 de deputați și senatori PSD și ALDE votau, în urmă cu un an, căderea guvernului PSD-ALDE. Doar 8 voturi au făcut diferența, dar demersul nebunesc i-a reușit.

Marele Congres

”Forța binelui” s-a arătat, în toată splendoarea ei, la Congresul PSD din 10 martie 2018. Un scrutin intern pentru înscăunarea unor vicepreședinți și pentru înlăturarea unor lideri ostili. Deși, la nivel oficial, Congresul nu era despre Liviu Dragnea și puterea lui, organizațiile județene s-au întrecut și atunci în comunicate de presă în care își declarau susținerea pentru liderul lor.

Iar la marele Congres, momentul adevărului a venit chiar din gura lui Liviu Dragnea. ”Vreți să mai fiu președintele vostru?”, i-a întrebat el pe delegații veniți de peste tot. Sala a răsunat într-o singură voce, iar ecoul a răsunat de atunci și răsună și acum.

”Da!”

La bine și la următorul rău.

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News