ComenteazăBărbații nu sunt egali cu femeile. Femeile nu sunt egale cu
bărbații. Două propoziții care zic același lucru? Nu chiar. Subiectul dă de
fiecare dată alt sens. Și trăim încă într-o societate în care subiectul rămâne
eminamente “bărbații”. Lor li se atribuie puterea, fizică și de altă natură. Am
văzut asta de mică.
Fiindcă mama a divorțat când avea 33 de ani și s-a întors în satul
natal cu doi copii, a avut destule probleme. Am înțeles repede că misoginii cei
mai virulenți sunt tot femeile. Femei din familia ei au pus-o la zid fără
milă.
Poți găsi multe nuanțe ale răutății lor, dar toate duceau la o
singură cauză: fiindcă n-avea bărbat. Treburile grele din gospodărie sunt
atributul bărbaților, așa că nu de puține ori mama s-a trezit cu treburi de
mântuială, cu lucrări arvunite și nefăcute, cu materiale de construcții și bani
luați. Se știa că nu are nici un bărbat care să-l scuture pe neserios.
Într-o zi, când am venit de la școală, mama aproape terminase de
pus pe picioare un gard întreg. Era cel mai frumos gard strâmb pe care l-am
văzut vreodată.
Au trecut doar vreo trei decenii de atunci.
Mi-e dat acum să trăiesc vremuri în care treburile “bărbătești” nu mai sunt
doar bărbătești: femei care conduc TIR-uri, lucrează pe șantiere, în fine, se
pot lua oricând la trântă cu bărbații. N-am mai auzit de multă vreme
îngrozitoarele “sexul tare” și “sexul slab” sau mai delicatul “sexul frumos”.
Și e bine să se șteargă clișeele astea. Doar că uneori prea ne măsurăm mușchii,
în loc să punem la muncă împreună calitățile pe care bărbații și femeile le
au.
Ursula von der Leyen ar putea deveni președintele Comisiei
Europene, dar cred că e prea devreme să declarăm încă o victorie a feminismului.
Munca sa la ministerul apărării german este considerată un eșec în țara natală.
Folosirea unor experți externi la minister a atras o anchetă pe numele său, o
altă investigație se referă la atribuirea suspectă a unor contracte de milioane
de euro și este acuzată de plagierea lucrării sale de licență în studii
medicale, potrivit Politico.eu. Asta e frumusețea lumii libere, să poți spune
lucrurile astea, fără să fii acuzat de misoginism. Donald Tusk este criticat
acum pentru că a redus discuția despre competența celor care urmează să ocupe
posturile-cheie ale Europei la o problemă de gen.
Așa că nu pot spune că mă bucur că o femeie este în poziția de
președinte a Comisiei Europene, la fel cum nu m-a făcut să ridic paharul de
șampanie nici când Viorica Dăncilă a devenit prima femeie prim-ministru de la
noi.
Dar da, am făcut pași importanți în emanciparea femeii în ultimii
ani, pe tot globul. Abia acum patru ani Arabia Saudită le-a permis femeilor să
voteze și să candideze la alegeri locale. Dar să venim mai aproape de noi:
Portugalia le-a oferit femeilor acest drept abia în 1976, iar Elveția, în 1971.
“Empowering women” e o expresie greu de tradus în română. Eu cred că femeile au
deja puterea, dar multe nici nu știu și de aceea e nevoie de o politică de sus
care să lucreze la asta. Și e nevoie de adevărate modele feminine în toate
domeniile.
O activistă îmi povestea că a mers în mediul rural să țină
diferite cursuri pentru femei și într-un sat, singurul loc pe care l-au găsit
unde să le organizeze a fost bufetul. Și n-a venit nici o femeie: ele nu aveau
ce căuta acolo, era un loc al bărbaților.
O pensionară din Jurilovca mi-a spus că a fost învățată de mama sa
că “bărbatul e al doilea după Dumnezeu, crucea la biserică”. Și la zeci de mii
de kilometri de satul dobrogean, Trump zicea: “Dacă Hillary Clinton nu-și poate
satisface bărbatul, cum crede că ar putea să satisfacă America?” sau “Dacă ar
fi bărbat, nu cred că ar lua nici 5 procente la vot”.
Am luat extremele, dar modelele astea de
gândire sunt mai prezente decât ne închipuim. Femeile din toată lumea sunt victimele violenței domestice, ale
agresiunii verbale, sunt tratate ca un obiect, sunt batjocorite doar pentru că
sunt considerate slabe, ușor de îngenuncheat. Și lupta cu mentalitățile este,
după mine, al Treilea Război Mondial, pe care să-l purtăm pașnic, cu argumente,
pentru normalitate.
Al doilea gard al mamei sigur ar fi ieșit mai
drept și mai trainic. Dar ne-am fi dorit
amândouă ca gardul să fie totuși făcut de un bărbat, care are mai multă forță
și pricepere. Nu e o declarație a slăbiciunilor feminine, ci a forței lor de
a-și recunoaște limitele și a preda ștafeta altora mai pricepuți. E timpul ca
și bărbații să facă la fel. Iar asta e o putere încă și mai mare.