[Excelență la 14 ani] Andrei David Anghel, premiat cu aur la Olimpiada Balcanică de matematică, visează să facă lumea mai bună prin știință (publicitate)

Anul trecut, Andrei a câștigat medalia de aur la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru juniori. Cel mai emoționant moment a fost acela când a urcat pe podium, mai ales că lângă el nu au fost părinții și profesoara sa de matematică, cei mai importanți susținători ai săi și cei care l-au încurajat mereu să-și urmeze pasiunea. Pasiune pe care și-a transformat-o în performanță, prin fiecare concurs național și internațional câștigat.

Spune că nu simte că a făcut sacrificii, atât timp cât face ceea ce îi place. Mai mult, își împarte pasiunea cu prietenii, și ei olimpici la matematică.

Interviul face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care pune accent pe realizările excepționale realizate de 14 tineri de 14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care o să ne mândrim mâine.

Spune-ne puțin despre tine. Cine ești și care sunt realizările tale?

Mă numesc Andrei David Anghel, fost elev al Scolii Gimnaziale NR 56 București, al doamnei profesoare Radu Dana Marga, și cea mai mare realizarea a mea a fost medalia de aur la Olimpiada Balcanică de Matematica pentru Juniori 2019.

Olimpiada Balcanică se desfășoară în fiecare an într-o țară din Balcani, de fiecare dată alta. Pentru elevii care sunt încă la gimnaziu, e cea mai mare competiție la care pot participa. Următorul pas, când intri la liceu, Olimpiada Internațională devine cea mai mare competiție.

În 2019, când am participat eu și am fost premiat cu medalie de aur, concursul s-a ținut în Cipru. În total, au fost vreo 150 de participanți, tineri din toate țările din Balcani.

Cum ți-ai descoperit această pasiune?

Am descoperit această pasiune în clasa a 3-a la cursul Arhimede unde doamna profesoară prezenta totul ca pe un joc sau o poveste și, astfel, totul devenea ușor de înțeles.

La Arhimede am ajuns atunci pentru că m-au încurajat părinții, ei m-au încris. Acela a fost momentul când mi-am dat seama că îmi place matematica.

Primul meu concurs mare, național, a fost Euclid. Mi-a plăcut așa de mult că am continuat să particip. Apoi, de-a lungul timpului, până la Balcaniadă și medalia de aur de anul trecut, am mai participat la niște concursuri internaționale de aceeași dificultate, la nivelul Balcaniadei, organizate la noi în țară. În total, am 15 medalii de aur.

Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru performanța ta?

Până acum consider că nu am făcut niciun sacrificiu pentru performanța mea, pentru că toată pregătirea a fost din pasiune, ca o relaxare.

Mai mult, am prieteni cu care împărtășesc pasiunea asta. Ne-am cunoscut la Olimpiade și am rămas prieteni. Ne vedem în fiecare an la concursuri, cu unii dintre ei mă văd și la școală, că suntem colegi.

Care e cea mai mare bucurie pe care o trăiești prin ceea ce faci?

Cea mai mare bucurie a fost când am luat medalia de aur menționată mai sus și când am primit mesaj de la bancă despre intrarea bursei de merit olimpic (chiar consistentă!).

A fost o festivitate de premiere la final, am urcat pe un podium. A fost un moment emoționant. Părinții mei nu au avut cum să fie atunci cu mine, dar m-au așteptat la aeroport la întoarcere și am sărbătorit apoi.

Unde vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai cel?

Visul meu cel mai mare este să iau medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematica și în viitor să fac cercetare în matematică.

Ca să ajung la Olimpiada Internațională, se dau niște baraje la noi în România, se califică doar șase participanți. Așa că trebuie să mă pregătesc, să lucrez, ca să ajung acolo.

Prin cercetarea în matematică, mi-ar plăcea să descopăr teoreme în geometrie. E mai mult parte teoretică.

Mi-ar mai plăcea, de exemplu, dacă aș putea ca la un moment dat să folosesc ceea ce știu în științe, poate la NASA sau ceva asemănător.

Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?

Unui elev de 14 ani îi recomand să își descopere și să își susțină pasiunea în orice domeniu.

În ceea ce privește modelele de urmat, pentru mine au fost cei mai importanți părinții mei, dar și doamnele profesoare. Ei m-au motivat și m-au susținut.

Urmărește-ne pe Google News