ComenteazăA
primit primul calculator la cinci ani și atunci a început să
învețe să le folosească. Mai întâi singur, apoi la cursuri și
academii specializate. În timp, prin multă muncă, a ajuns premiat
la mari competiții naționale. Muncește constant pentru marele lui
vis: să studieze la MIT, faimoasa universitate americană, și să
se specializeze în robotică. Așa va putea construi roboți care să
facă lumea mai bună. Are la activ dispozitive construite pe bază
de inteligență artificială (cărora le spunem, popular, roboți) –
una dintre ele, pentru mâncarea din frigidere, e și utilă și
amuzantă – așa că primul pas e făcut, nu îi rămâne decât să
ajungă la cel mai înalt nivel.
Interviul
face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care
pune accent pe realizările excepționale a 14 tineri în vârstă de
14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care
ne vom mândri mâine.
Spune-ne
puțin despre tine. Cine ești și care sunt realizările tale?
Mă
numesc Damian Pădure și sunt pasionat de matematică, informatică
și robotică, în mod special.
Cele
mai importante realizări sunt calificările la Olimpiada Națională
de Matematică (ONM) în anul școlar 2016-2017, când eram în
clasa a V-a. Atunci am obținut mențiune din partea Ministerului
Educației și medalia de argint din partea Societatea de Științe
Matematice din România (locul 7), iar în anul școlar 2018-2019,
clasa a VII-a fiind, am obținut, de asemenea, mențiune și medalia
de argint (locul 16). Și mai e și calificarea la Olimpiada
Națională de Informatică (ONI) în anul școlar 2018-2019, unde am
ocupat locul 33.
În
afară de aceste competiții, am participat la multe alte concursuri
în cei patru ani de gimnaziu, cum sunt „Panaitopol” sau „Turneul
Olimpicilor”, și am avut mereu rezultate foarte bune.
Cum
ți-ai descoperit pasiunea?
Matematica
m-a pasionat încă din primul an de școală, iar drumul spre
performanță a început cu o medalie de aur la concursul Smart, în
clasa a II-a, și a continuat cu premii la concursuri precum Comper
și Calude.
Când
am câștigat atunci prima mea medalie m-am simțit extrem de
fericit. Țin minte că am primit o borsetă și încă o am, ce m-am
mai bucurat de ea. Și părinții mei s-au bucurat mult pentru mine.
M-au felicitat și m-au încurajat că continui.
De
informatică am fost pasionat dintotdeauna. Primul calculator l-am
avut la cinci ani. Nu mi-a plăcut niciodată să mă uit pe
manualele de instrucțiuni, ci să-mi dau seama singur cum se
folosește și așa am început să învăț.
Apoi,
de marea mea pasiune pentru robotică, m-am apropiat în clasa a
treia. Am mers la niște cursuri la o academie și am observat că
îmi place. Îmi place mult și programarea robotului, adică să-l
fac să execute niște comenzi, dar îmi place și montarea lui, am
făcut și partea de hardware.
Am
făcut, la un moment dat, un proiect pentru un concurs cu care am
ajuns în etapa națională. Robotul nostru era o cutie pe care o
puneai în frigider. Te anunța prin mail dacă era mâncare stricată
în frigider, dacă a uitat cineva ușa deschisă, am făcut, mai
mult de amuzament, și o setare prin care începea să piuie o alarmă
când cineva deschidea frigiderul în timpul nopții, că nu e
sănătos să mănânci noaptea.
Care
a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru performanța
ta?
Participarea la olimpiadele naționale a presupus, evident, renunțarea la relaxarea din vacanța de primăvară, însă nu-l pot numi sacrificiu atât timp cât am făcut exact ceea ce îmi doream, iar finalul acestor participări a fost unul care m-a făcut extrem de fericit.
Unde
vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai mare?
Visul
meu este să obțin premii la olimpiadele internaționale de
matematică și de informatică și să primesc bursa la MIT –
Massachusetts Institute of Technology, în S.U.A.
Mi-ar
plăcea mult să merg să studiez la această universitate americană.
Se studiază mult informatică robotică, exact ce-mi place să fac.
Deși,
în principal, am luat până acum premii mai mult la competițiile
de matematică, nu mă văd profesând în domeniul ăsta, ci mai
degrabă în IT, în securitatea cibernetică sau în robotică, nu
sunt încă hotărât.
Ca
să ajungi la MIT, trebuie să te faci remarcat. Adică ar trebui să
obțin premii mari și la matematică, și la informatică, dar și
să am o medie destul de mare la BAC. Premiile sunt cele mai
importante.
Mai
departe, mi-ar plăcea să construiesc ceva prin inteligența
artificială. Aș putea să fac un robot care să fie capabil să
poarte o conversație inteligentă, să nu pară că îi dai niște
comenzi și el îți răspunde, cum se întâmplă acum cu asistenții
personali Siri, Alexa, Cortana etc.
Inteligența
artificială ar mai putea fi folosită și în fabrici, pentru a face
tot felul de produse automat. Sau ar putea fi folosită să
construiască alți roboți care să facă la rândul lor altceva, de
exemplu în bucătărie, să învețe să gătească.
Ce
sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?
În
opinia mea, pentru a reuși ce îți propui este important să te
dedici cu totul visurilor tale și să nu renunți. De aceea, ca să
nu obosești sau să-ți fie greu, cel mai important e să găsești
ceva care-ți place. Pentru că atunci când faci ceva ce-ți place,
nu percepi lucrul ca pe-o muncă, ci chiar un pic ca pe o relaxare.
Așa
că sfatul meu pentru orice tânăr de 14 ani ar fi să încerce să
descopere cât mai devreme ce îl pasionează și ce își dorește
să facă în viitor, pentru a se dedica acelui scop.
La
rândul meu, și eu am primit sfaturi care m-au ajutat foarte mult.
Cel mai bun sfat, acela de a lucra în mod constant pentru a mă
menține în formă și a progresa, l-am primit de la doamna profesor
Dana Radu, mentorul meu în toată perioada gimnaziului, profesor pe
care l-am iubit și admirat și căruia îi sunt recunoscător pentru
tot sprijinul primit.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!