ComenteazăDinu Iosifescu, un tânăr bucureștean de 14 ani, vorbește elegant, limpede și curat. E o bucurie și mai mare să-l asculți vorbind despre pasiunile lui – matematica, biografiile matematicienilor faimoși de la care învață așa de multe, literatura SF, sportul – și despre visele lui. Printre ele, să facă viețile oamenilor mai bune.
„(…) Noi, generația de acum, avem atâtea surse din care provin informațiile și mi se pare că e foarte important ca fiecare copil să învețe să le proceseze singur, să știe ce e corect, ce e greșit și să aleagă singur, până la urmă. Să-și dezvolte spiritul critic. Să nu imite alți oameni. Să-și facă propriul sistem de gândire”, spune Dinu, iar noi nu putem decât să-l aplaudăm, căci are mare dreptate.
Descoperiți în continuare povestea tânărului matematician.
Interviul face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care pune accent pe realizările excepționale a 14 tineri în vârstă de 14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care ne vom mândri mâine. Citiți și celelalte interviuri din seria Excelență la 14 ani.
– Spune-ne puțin despre tine. Cine ești și care sunt realizările tale?
-Mă numesc Dinu Alexandru Iosifescu și sunt elev al Liceului Teoretic Internațional de Informatică București, în clasa a IX-a. Cea mai mare realizare de până acum este câștigarea a două medalii de aur la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori, în 2019, respectiv 2020.
Dincolo de pasiunea și performanța cu matematica, sunt un băiat de 14 ani ca oricare altul. Și eu urmăresc, de exemplu, zilele acestea turneul de la Roland Garros, măcar selectiv, mă joc fotbal cu prietenii, citesc și tot așa.
– Cum ți-ai descoperit această pasiune?
-Am descoperit pasiunea pentru matematică de foarte mic, înainte chiar să încep să merg la școlă. Mă atrăgeau numerele, aveam o curiozitate permanentă și o mare ușurință în a găsi legături între numere, asta m-a atras.
Am ajuns la primul concurs de matematică când eram în clasa a II-a, la concursul Arhimede. Am obținut atunci o medalie de aur, a fost prima din viața mea.
Apoi am început să lucrez problemele din Gazeta Matematică și astfel, din clasa a IV-a, am ajuns să particip constant la Olimpiada de Matematică, faza națională; întotdeauna am luat și medalii.
Cred că, dincolo de pasiunea mea, trebuie să le fiu recunoscător profesorilor care m-au format. Am avut și am parte de profesori, oameni extrordinari, care m-au ajutat și susținut mereu. Aș aminti aici pe doamna profesoară Lioara Ivanovici, pe domnul profesor Andrei Eckestein, coordonatorul lotului de juniori, pe domnul profesor Victor Vacariu, cărora le mulțumesc. Desigur, sunt mulți alții de la care am învățat. Liceul unde sunt încurajează performanța și pregătirile cu ajutorul colegilor mai mari, olimpici internaționali care ne împărtășesc din experiența lor.
Cred că cel mai bun sfat pe care l-am primit de la ei a fost să am încredere în mine. Și asta mă ajută în fiecare zi.
Apoi, îl admir în mod deosebit pe profesorul Gabriel Dospinescu, ale cărui cărți de matematică au constituit o revelație pentru mine, și pe Ciprian Manolescu, al cărui record la Olimpiada Internațională de Matematică, cu 3 participări cu punctaj maxim, nu a fost egalat de nimeni până în ziua de azi.
– Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru pasiunea ta?
-Nu consider că am făcut sacrificii, pentru că am ales singur ceea ce vreau să fac și încă am timp pentru alte preocupări care îmi fac plăcere: citesc, încerc chiar să scriu o carte, am parcurs singur un curs de citire rapidă și mi-am triplat viteza de citire, sunt o fire sportivă și ies adeseori la fotbal sau tenis cu prietenii.
Mi se pare mai important să mă concentrez la bucurii. De exemplu, am o mare bucurie când îmi iese o problemă grea, la care poate nu aveam nicio idee în primă fază sau când găsesc o soluție mai simplă decât a altora.
Apropo de cărți, tocmai am terminat de citit biografia lui Paul Erdős, un mare matematician, al doilea cel mai prolific matematician din lume – a scos peste 1.500 de teoreme. Pe lângă asta, mi-a plăcut mult că era un om foarte generos, a ajutat mulți copii. Îmi place să mai citesc literatură SF, acum am început cartea „Metro 2033”.
Cât despre cartea pe care vreau să o scriu, deocamdată nu știu exact despre ce va fi, sunt în faza de acumulat idei. Știu sigur că va fi din genul SF.
– Unde vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai mare?
-Sunt abia la început. Vreau să ajung mai sus decât îmi dau seama acum.
Pe termen scurt, aș vrea să iau aur la Olimpiada Internațională de Matematică.
Pe termen lung, nu știu exact în ce domeniu voi profesa, spre ce carieră mă voi concentra. Dar cred că e încă devreme, o să-mi dau seama în timp.
Mi-ar plăcea mult să ajut oamenii. Sunt atâtea lucruri de descoperit care ar putea să ajute oamenii. De exemplu, în domeniul ADN-ului, prin studiul ADN-ului o să putem să îmbunătățim multe vieți.
– Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?
-L-aș sfătui să gândească singur.
Cred că asta e important pentru că noi, generația de acum, avem atâtea surse din care provin informațiile și mi se pare că e foarte important ca fiecare copil să învețe să le proceseze singur, să știe ce e corect, ce e greșit și să aleagă singur, până la urmă. Să-și dezvolte spiritul critic. Să nu imite alți oameni. Să-și facă propriul sistem de gândire.