[Excelență la 14 ani] La 14 ani, Matei Oancea e multiplu campion la schi alpin. A învățat de la tatăl său și a muncit pentru performanță (Publicitate)

Prima oară s-a urcat pe schiuri la trei ani. Tatăl lui, care schia, dar nu fusese niciodată în competiții, l-a învățat și l-a inspirat. La patru ani, câștiga deja prima lui cupă la un concurs.

La șapte ani, Gigi Vulpe, fost campion național, l-a remarcat pe pârtie. De atunci, îi este antrenor și unul dintre cei care l-au motivat și inspirat în cursa lui înspre cele mai mari performanțe.

– Spune-ne puțin despre tine. Cine ești și care sunt realizările tale?

– Mă numesc Matei Oancea și sunt un tânăr de 14 ani din orașul Bușteni. Practic schiul alpin și sunt multiplu campion național.

Schiul alpin e foarte diferit de schiul pe care-l practică oamenii când merg iarna la munte, de amatori, cum se spune. Depui foarte mult efort. Trebuie să te trezești dimineața la șase, pe când amatorii merg la schi când vor ei. Noi, la performanță, în fiecare zi ne gândim cum să ne îmbunătățim tehnica, trebuie să treci printre fanioane, trebuie să-ți găsești o rută.

– Cum ți-ai descoperit această pasiune?

– Schiez de la vârsta de trei ani împreună cu tatăl meu și am fost remarcat pe pârtie de dl profesor Gigi Vulpe, care mi-a insuflat pasiunea pentru acest sport. Sub îndrumarea acestuia, rezultatele au început să apară. Domnul Gigi Vulpe, care acum are 70 de ani, e un mare fost campion național. Lucrez cu el de când aveam șapte ani.

Talentul îl moștenesc și de la tatăl meu. El schia de mic, dar nu la concursuri.

Prima cupă am câștigat-o la patru ani. Nu era un campionat, doar un concurs pentru copii.

Prima oară când am devenit campion național a fost în 2018. Am fost triplu campion național atunci. În Campionatul Național există trei probe: slalom uriaș, slalom special și combinat alpină. Eu le-am câștigat pe toate trei. La Poiana Brașov s-a ținut în anul respectiv. E cea mai importantă cursă din România. Părinții mei erau cu mine atunci, așa cum sunt mereu. Am fost foarte fericiți.

Înainte de cursa asta m-am antrenat așa cum fac de obicei. Antrenamentele încep din septembrie, pe schiuri, dar până atunci, de la finalul lunii mai până în septembrie, în fiecare zi, adică de luni până vineri, am antrenamente fizice – alergări și altele.

– Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru performanță?

– Pot să răspund doar din punctul meu de vedere, al unui copil de 14 ani și să spun sincer că pasiunea pentru schi și dorința de a face performanță m-au privat de o copilărie obișnuită cu jocurile și bucuriile momentului. Însă nici nu mă pot gândi ce sacrificii sau concesii au făcut părinții mei în efortul lor de a mă susține necondiționat.

Știu că a fost un drum lung, plin de antrenamente, oboseală, însă recompensele sufletești au fost pe măsură și nu aș schimba absolut nimic dacă aș lua-o de la început.

Cu toate sacrificiile, am și prieteni care-mi sunt apropiați, cum ar fi Didi, ea e fata lui Mircea Eremia, și David Cernea, cel mai bun prieten al meu. Împărtășim pasiunea pentru sport, e unul dintre lucrurile care ne leagă. Facem împreună antrenamentele de vară și facem multe lucruri împreună, cum fac prietenii.

Mai am și un frate mai mic, are 12 ani. Îl învăț și pe el schiul de performanță, sunt antrenorul lui într-un fel.

– Care e cea mai mare bucurie pe care o trăiești prin ceea ce faci?

– Nu aș putea expima în cuvinte ceea ce simt. Ceea ce mă motivează este dorința de performanță și câștigarea locului întâi, însă îmi este greu să spun ce simt când sunt pe podium.

Este inimaginabil sentimentul de bucurie, împlinire, este acea senzație de a nu-ți mai încăpea în propria piele!

– Unde vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai cel?

– Hmmmm…. cred că este visul oricărui schior de performanță: acela de a ajunge pe podiumul de la Cupa Mondială.

Ca pas următor, pe lângă cursa internațională din România, unde vin foarte mulți sportivi, aș vrea să merg și în țările mari, cum ar fi Franța, Italia, Bulgaria, unde vreau să câștig.

Anul ăsta, de exemplu, am câștigat și concursul internațional Poiana Brașov Children Trophy. Mă motivează și mă ajută că cunosc oameni din domeniu. Și, în plus, când ești pe podium, se cântă imnul României și se uită toată lumea la tine, e o mare mândrie. A fost un vis pe care l-am realizat. Mai departe, trebuia să merg în Bulgaria și în Franța la competiții anul ăsta, dar au fost anulate din cauza pandemiei.

Acum mă pregătesc pentru anul viitor.

Competiția la care visez cel mai mult e cea din Andorra, e o cursă de coborâre. Se spune că e cea mai frumoasă, dar și foarte grea.

– Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?

– Nu știu dacă sunt eu în măsură de a da sfaturi, însă consider că orice copil ar trebui să lupte pentru ceea ce-și dorește, chiar dacă asta înseamnă să-și sacrifice timpul.

Totul în viață ține de priorități și de alegerile pe care le faci.

Urmărește-ne pe Google News