[Excelență la 14 ani] Lecția de curaj și de încredere de sine de la Ana Bălan, atletă de performanță (publicitate)

Ana Bălan e o puștoaică de 14 ani din Slănic Prahova. A ajuns la prima competiție de atletism mai mult din întâmplare. Cu ocazia Zilei Copilului, în oraș se organiza un concurs de alergare de care auzisem de la grădinița unde mergea. A câștigat locul întâi. Atunci l-a cunoscut pe cel care îi este antrenor și azi, la clubul sportiv Atletico Slănic.

E campioană națională și la individual, și la echipă. Spune că e un sport de la care a învățat multe despre ea și despre viață. Principala lecție e aceea de a avea încredere în ea și în forțele ei, dar și de a nu ceda, oricât ar fi de greu. Ultima lecție a fost un sfat primit de la atleta Gabriela Szabo, pe care a cunoscut-o și care a inspirat-o.

Interviul face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care pune accent pe realizările excepționale a 14 tineri în vârstă de 14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care ne vom mândri mâine.

Spune-ne puțin despre tine. Cine ești și care sunt realizările tale?

Mă numesc Ana Bălan și sunt sportivă de performanță. Mai sunt și o fire ambițioasă, puternică, care își atinge mereu scopurile. Sunt din Slănic Prahova și fac parte din clubul sportiv Atletico Slănic.

Am câștigat multe premii de-a lungul timpului. În 2016, am fost campioană națională cu echipa la cros 1000m și am câștigat locul 4 la Campionatul național 800m pistă. În 2017, am ieșit pe locul 6 la Campionatul național cros 1500m și locul 5 la sală 800m. În 2018, am devenit iar campioană națională cu echipa la Campionatul național de cros 2000m, plus alte locuri mari la pistă 1500m și sală 1500m. Anul trecut, am ieșit pe locul 5 la Campionatul național cros 2000m.

Cum ți-ai descoperit această pasiune?

Pasiunea mea a început într-un moment neașteptat, când am participat la un concurs. Aveam doar șase ani atunci. Era Ziua Copilului, 1 iunie, și știam de la grădiniță că se organizează în centru, în oraș, concursul acesta. Mi-ar fi plăcut să merg, dar nu prea aveam curaj. Mama m-a încurajat să merg și așa am ajuns la primul meu concurs de atletism. Am câștigat locul 1. A fost primul meu podium, direct pe locul întâi.

M-am bucurat foarte mult de reușita mea, la fel și părinții mei. După concurs, antrenorul de la clubul sportiv din oraș ne-a scos la suc pe cei care am ieșit pe locul întâi. Așa l-am cunoscut pe antrenorul meu, cel cu care lucrez și azi, domnul Gheorghe Mușat. Apoi, a doua zi, am mers la primul antrenament și au urmat și alte concursuri de atletism, din ce în ce mai grele.

Sunt prima sportivă în familia mea, nimeni nu mai practică vreun sport de performanță. Așa că părinții mei mă susțin, sunt foarte mândri de mine.

Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru performanța ta?

Am concurat, la un moment dat accidentată, cu un piciorul lovit. Spre uimirea tuturor, am câștigat locul 4. M-a surprins și pe mine. Dar a meritat efortul, mă antrenasem mult pentru acel concurs și mi-ar fi părut rău să-l ratez.

În general, la atletism, trebuie să ai multă ambiție și mult curaj. Sunt unele fete care pleacă de la start și apoi, la foarte puțin timp, li se face rău din cauza emoțiilor. Te consumă și emoțional, nu doar fizic.

Dincolo de sacrificii, sunt multe bucurii pe care le trăiesc prin atletism, prin sport. Am noroc și mă bucur de susținerea domnului antrenor și al familieii și prietenilor mei. Cu ei împart fiecare victorie, dar și toată munca până la ea.

Și mai învăț și multe lucruri despre viață și despre mine prin atletism. Cred că cea mai importantă e aceea despre încredere. E foarte important să ai încredere în tine.

Unde vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai mare?

Cel mai mare vis al meu este să ajung cunoscută în întreaga țară ca fiind o atletă de mare performanță cu numeroase medalii și trofee.

Mă inspiră mult atleta Gabriela Szabo, pe care o admir din toate punctele de vedere. Chiar mulți oameni îmi spuneau la început că am stilul ei de alergare – plec prima oară de la start cu tot grupul și abia către final mă desprind și trag tare și termin prima.

Am și cunoscut-o pe Gabriela, la un concurs în 2017. Ea a fost cea care mi-a înmânat premiul pe care l-am câștigat la acel concurs. A fost un vis împlinit. Atunci am stat de vorbă și mi-a dat și un sfat, pe care l-am ținut minte și mă folosesc de el. Mi-a spus „Nu renunța oricât ar fi de greu”. Cu acest gând plec de fiecare dată când sunt în fața liniei de start.

La capitolul vise, mi-ar plăcea, într-o zi, să ajung să alerg la Rio. Acolo nu ajunge oricine.

Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?

Vârsta de 14 ani este una fragilă, există multe oportunități, cunoaștem caractere noi, apar micile schimbări. Cred că e important să fim atenți și să trăim din plin toate momentele astea.

Și mai cred ceva: fiecare să-și urmeze visele și să aibă încredere în propria sa persoană!

Urmărește-ne pe Google News