Luca Metehău este un tânăr olimpic la informatică, pasionat de șah și literatură S.F. Visul lui e să lucreze în domeniul inteligenței artificiale. Spune că sfatul cel mai bun pe care l-a primit, chiar de la tatăl său, este să fie mereu curios, fapt care îi poate face pe tineri să găsească de fiecare dată lucruri care să îi motiveze și să îi inspire.
Interviul face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care pune accent pe realizările deosebite a 14 tineri de 14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care o să ne mândrim mâine.
Hai să facem cunoștință. Spune-ne despre tine și despre reușitele tale.
Sunt elev în clasa a X-a la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”. Sunt pasionat de informatică (în principal) și de șah. Am fost calificat de două ori în Lotul Național de Informatică al României (în clasa a VI-a și a VII-a). În clasa a VII-a am fost și la Balcaniada de Informatică, unde am luat medalie de bronz.
Ce înseamnă participarea la lotul național? Cum se desfășoară?
Inițial, sunt aleși 30 de copii, despre care se consideră că sunt cei mai buni la informatică din toată țara. Este și pentru juniori (până în clasa a opta), și pentru seniori (până într-a XII-a).
Apoi se dau barajele, care sunt niște examene. Se țin de patru ori. În urma lor, se aleg doar opt tineri, cei mai buni dintre cei mai buni. Patru dintre ei merg la anumite competiții și ceilalți patru la altele. Unde se desfășoară ele depinde de la an la an. Uneori sunt internaționale, alteori sunt doar în țară.
Ce ai învățat din experiența participării la aceste competiții?
Cea mai importantă realizare o consider calificarea la Lotul Național în clasa a VI-a, deoarece m-a motivat să fac mai bine în anii următori, și despre ea o să vorbesc. Competiția s-a ținut la Târgu Secuiesc atunci, în alți ani am călătorit în alte orașe din țară. La momentul respectiv, nici măcar nu mă așteptam să intru în lot. Nu am avut neapărat cele mai bune rezultate la acea primă competiție, dar lecția importantă pe care am învățat-o e să merg mai departe, să muncesc mai mult anul viitor și atunci sigur voi avea și rezultate mai bune. Și așa a fost.
Cum ai descoperit pasiunea pentru informatică?
La începutul clasei a IV-a, părinții m-au înscris la un cerc de informatică. Se numea Arhimede și se ținea la Liceul Nichita Stănescu. Inițial am mers la matematică, un an mai devreme, apoi am mers și la informatică, din curiozitate, voiam să văd cum e. Mi-a plăcut mult. În patru-cinci luni am învățat lucrurile de bază din informatică, care m-au făcut să aprofundez mai târziu și să ajung unde sunt azi.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit?
Tatăl meu mi-a zis să fiu mereu curios, deși nu sunt chiar mereu. Pentru că nu sunt perfect. Normal că nu ascult de toate sfaturile mereu. Poate e și de la vârstă.
Curiozitatea cred că e foarte importantă. Pentru că dacă vrei să evoluezi constant, trebuie să fii dispus să te schimbi. Iar ca să te schimbi, trebuie să vrei să afli lucruri noi.
Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru pasiunea ta?
Nu am făcut sacrificii mari pentru performanță – poate cu excepția șahului, nu am mai participat la concursuri ca înainte. Am fost și vicecampion european la șah. În 2015 s-a întâmplat, în Serbia. Am primit o cupă care acum stă în vitrina mea unde țin trofeele și cupele, că am participat la destul de multe concursuri de șah. Acum nu prea mai particip, am cam abandonat șahul. Nu mai am timp.
În rest, nu simt că am sacrificat ceva. Totul a fost bine, am putut să ies afară cu prietenii, să citesc, să mă joc pe calculator și să am și alte activitati.
Care e cea mai mare bucurie pe care o trăiești prin ceea ce faci?
Programarea poate fi competitivă și, ca orice lucru competitiv, cu cât faci mai bine sau ești pe un loc cât mai sus, cu atât te simți mai bine. Desigur, mai e și satisfacția că rezolvi o problemă cu grad de dificultate ridicat, care, deseori, te învață lucruri noi.
Care sunt modelele tale – cine te inspiră sau motivează, de la cine (vrei să) înveți?
Ca pe majoritatea copiilor, părinții mă motivează cel mai mult. De obicei mă inspir din ceea ce văd bun la alți oameni.
De exemplu, îmi place foarte mult că ambii mei părinți sunt inteligenți, sunt descurcăreți. Și mai apreciez la ei că, uneori eu nu am chef să fac unele lucruri, și ei totuși trag de mine. Și așa am ajuns aici. Chiar dacă nu avem chef uneori să facem ceva, e foarte important să trecem peste asta și să muncim.
Crezi că e mai important talentul sau munca?
Munca. Poți să ai mult talent, dar, dacă nu muncești, e cam degeaba. Poate ai noroc, asta poate să mai conteze. Dar dacă nu ai, nu rezolvi nimic. Și norocul ți-l faci cu mâna, era și o vorbă, nu?
Cum e o zi din viața ta la 14 ani?
Viața mea nu diferă cu mult de a altor copii, doar că (poate) îmi petrec mai mult timp în fața calculatorului. În rest, mă joc, mă întâlnesc cu prietenii, citesc (S.F. în general) etc.
Am citit foarte multe cărțile de-ale lui Asimov și de H.G. Wells, sunt mare fan.
Unde vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai cel?
Abia trec în clasa a X-a, deci încă nu am o țintă definită, dar visul meu este să creez ceva cu IA (Inteligență Artificială). Mă gândeam, de exemplu, la un robot care să fie la recepția unui hotel. Ar ajuta mult călătorii să aibă o experiență mai bună. Asta pentru început. Poate mai târziu m-aș îndrepta spre domeniul medicinei, acolo e clar că e o nevoie mare.
Care sunt lucrurile cele mai importante de urmărit pentru a reuși cineva ce și-a propus?
Garry Kasparov zicea „Degeaba ai talent, dacă nu muncești” și sunt total de acord cu el. De asemenea, e bine să îți urmărești țelul chiar dacă nu reușești din primele încercări.
Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?
Să fie deschis să învețe lucruri noi care s-ar putea să îl ajute în viață.
Ca domeniu, nu știu sigur să spun ce e de viitor. De exemplu, cred că e important să învățăm să producem alimente cât mai eficient sau să dezvoltăm energiile verzi, ca să nu mai poluăm așa de mult. Cred că toate sunt foarte importante și trebuie îmbunătățite față de situația actuală.