În viața unui instrumentist, să primești locul de solist într-un concert cu orchestră e una dintre cele mai bune confirmări a talentului și a muncii. Valențiu Grigorescu, tânărul de doar 14 ani care a început să învețe pian de când era mic, va trăi această bucurie, pentru prima oară, pe 25 octombrie 2020, când va urca pe scena Teatrul Național de Operă și Balet din Constanța, alături de orchestra instituției și va cânta Concertul nr. 3 de Beethoven. El a ales lucrarea; în ultimele luni repetă intens pentru că spune că nu se poate prezenta decât impecabil la un asemenea eveniment.
În afară de Beethoven, îi mai plac Liszt, Chopin și Strauss. A început și să compună, de curiozitate. Spune că încă mai are de lucru până când va considera că are lucrarea gata, pentru că e nevoie de timp.
Despre cum a ajuns să cânte la piant și de ce îi place așa de tare, ne povestește tânărul pianist în interviul următor.
Interviul face parte din campania aniversară Provident 14 ani, o campanie care pune accent pe realizările excepționale a 14 tineri în vârstă de 14 ani, cei pe care îi susținem și promovăm astăzi și cu care ne vom mândri mâine. Citiți și celelalte interviuri din seria Excelență la 14 ani.
– Spune-ne puțin despre tine. Cine ești și care sunt realizările tale?
Mă numesc Grigorescu Valențiu, am 14 ani și sunt elev în clasa a IX-a la Colegiul Național de Muzică “George Enescu” din București, la clasa de pian a doamnei Profesor Cristina Maria Ralea.
În ceea ce privește realizările mele voi enumera doar câteva, pentru că sunt foarte multe și toate sunt speciale pentru mine.
O să încep cu cea mai mare: în 2018 și 2019, am obținut premiul întâi la Olimpiada Instrumentală clasele III-VIII, etapa națională. Anul acesta mă calificasem, de asemenea, în etapa națională, care s-ar fi ținut la Cluj, însă, datorită condițiilor pandemice toate concursurile au fost anulate.
Printre numeroasele mele trofee de concursuri și premii câștigate se numără:
– Premiul I absolut la Concursul Internațional “Premio Accademia Giovani 2019” de la Roma;
– Premiul I la International Youth Piano Competition “EUREGIO PIANO AWARD” 2019 din Geilenkirchen, Germania;
– Premiul special obținut în cadrul Concursului „Constanța International Competition for Young Pianists”, constând într-un concert integral cu Orchestra Teatrului de Opera și Balet „Oleg Danovski” din Constanța;
– timp de trei ani consecutiv, am câștigat Trofeul Secțiunii Pian–Școli de Muzică în cadrul concursului „Marele Premiu al Palatului Copiilor”;
– am fost bursier UNIMIR în 2018-2019 și 2019-2020, iar acum mă număr printre fericiții câștigători ai bursei MOL ediția 2020 – Programul de promovare a tinerelor talente;
– Cum ți-ai descoperit această pasiune?
Încă de când eram mic părinții mei m-au dus la diverse spectacole și concerte pentru copii. Îmi făcea plăcere să ascult muzică, să mă uit la musical-uri și să mă joc la clapele pianului.
Pasiunea mea pentru muzică a apărut pe măsură ce s-au intensificat orele de studiu și am descoperit mai mulți compozitori și mai multe genuri muzicale.
Mi-e greu să aleg un compozitor preferat, dar dintre cei pe care i-am cântat eu până acum, și-am cântat foarte mult, e compozitorul Franz Liszt. Am cântat și de Chopin, și-mi place mult, pentru că reprezintă așa de bine era aceea romantică. Și-ar mai fi și Beethoven, care a creat niște opere foarte fascinante, cum ar fi Concertul nr. 3, pe care chiar îl pregătesc acum pentru un concert, cu orchestra. Și Johann Strauss îmi mai place mult.
La această vârstă în muzică, ești îndrumat de profesorii de specialitate. În cazul meu, excepționala mea profesoară de pian, doamna Cristina Maria Ralea, mă îndeamnă, pe cât posibil, să-mi creez propriul meu model, să caut și să găsesc singur cele mai bune rezolvări. Așa că îi sunt recunoscător.
Apoi, în timp, am învățat că lucrurile cele mai importante de urmărit pentru a reuși ceva ce ți-ai propus sunt munca, perseverența, dedicarea și să nu te dai bătut când dai de greu. Cred că și asta m-a ajutat foarte mult să avansez.
– Cum arată o zi din viața ta?
Cred că nu e neapărat ceva ieșit din comun. Mă trezesc de dimineața pentru a studia până când încep orele online, iar după terminarea orelor mă bucur puțin de prezența prietenului meu cel mai bun, un Husky Siberian.
Urmează teme și din nou studiu, iar când am timp, în special seara, îmi place să compun sau să ies la plimbare.
Am început să compun dintr-o întâmplare. În clasa a cincea, aveam o materie care se numea TIC, Tehnologia Informației și a Comunicațiilor. Lucram pe calculatoare, în niște programe de muzică, lucram cu niște partituri. Apoi, când mergeam acasă, accesam site-ul și mă mai jucam cu instrumentele din acel program. Așa a început să-mi placă să compun. Începând cu anul trecut consider că am început să compun ceva mai amplu. Dar mai durează până când va fi gata, cred că mai am de lucru până când voi avea o lucrare stabilă.
În perioada asta, mă pregătesc pentru concertul de pe 25 octombrie de la Constanța, cu Orchestra Teatrului de Opera și Balet „Oleg Danovski” din Constanța, cel pe care l-am câștigat la concursul internațional pentru pianiști tineri. Va fi primul meu concert cu o orchestră în care eu, la pian, voi fi solistul, pianul principal. E un lucru foarte important în cariera unui pianist.
De un an de zile pregătesc acest concert. Mai întâi am ales concertul – și am ales Beethoven, Concertul nr. 3 – , apoi a urmat studiul, ceea ce am făcut în ultimele luni, pentru că trebuie să fii foarte bine pregătit pentru un asemenea concert.
– Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru performanța ta?
Am început pianul la vârsta de vârsta de 6 ani, când am intrat în clasa întâi. Atunci mi s-a spus că această meserie necesită timp și răbdare. Arta cere sacrificii, iar perfomanța poate fi dobândită numai prin muncă. Cel mai mare sacrificiu al meu a fost copilăria.
Nu-mi pare rău, pentru că evoluția mea este foarte importantă și consider că reprezintă o temelie pentru viitorul meu.
Aș vrea să vorbesc și despre bucuriile pe care le trăiesc prin ceea ce fac. Prin muzică sentimentele sunt limitate de creativitate, motiv pentru care încerc să exprim emoții pe care cuvintele nu le pot reda. Sunt foarte bucuros când reușesc să transmit emoții publicului, iar răsplata lor este reprezentată de aplauze.
– Unde vrei să ajungi cel mai sus? Care ar fi visul tău cel mai mare?
Îmi doresc să excelez în meseria pe care o voi profesa. Îmi doresc să ajung un artist cunoscut în toată lumea.
În ceea ce privește orchestrele cu care mi-ar plăcea să cânt, sunt multe foarte bune în lume, dar, dacă ar fi să aleg, ar fi cele din Austria, Germania, Spania. Oricum, cred că odată ce începi să cânți cu orchestre, oportunitățile ți se deschid și numai lucruri bune urmează.
– Ce sfat ai da astăzi unui tânăr de 14 ani?
Este greu să dau sfaturi cuiva. Trăim într-o lume în care avem nevoie să credem în noi, să credem că putem face orice. Crede în tine și încearcă să-ți găsești cât mai multe calități, dar și defecte.