A avut două căsătorii presărate cu infidelităţi, mai multe amante despre care s-a aflat odată cu publicarea scrisorilor sale personale aflate, conform testamentului omului de ştiinţă, la Universitatea Hebrew din Ierusalim.
Prima soţie i-a fost ca o mamă, fiind cu 3 ani mai în vârstă decât el, iar cea de a doua, deşi pare greu de crezut, îi era şi verişoară de gradul doi. Asupra vieţii primului său copil, o fetiţă pe nume Lieserl, planează incertitudinea, pentru că nimeni nu ştie cu exactitate dacă a murit sau a fost dat spre adopţie, iar ultimul său copil a fost diagnosticat cu schizofrenie şi internat pe viaţă într-o clinică psihiatrică.
Mileva Maric, prima soţie
Mileva Maric l-a cunoscut pe Albert Einstein la cursurile Universităţii Politehnice din Zürich, unde era singura femeie din grupă care studia fizica teoretică. Era o femeie foarte inteligentă, care studiase din copilărie matematica şi fizica, discipline care înainte de anul 1900 erau accesibile doar băieţilor.
Albert, fiind cu trei ani mai tânăr decât Mileva, a găsit în ea o figură maternă şi alegea să rămână mereu în prezenţa ei la facultate. Ambii iubeau muzica, plimbările, ştiinţa şi încercau să rezolve misterele universului în formă matematică. Ideea de electromagnetism şi de forţe invizibile domina gândirea fizicienilor acelor vremuri, iar becul electric, pe atunci cea mai recentă invenţie a ştiinţei, era la fel de popular şi interesant ca smatphone- ul azi.
Cei doi şi-au ales acelaşi subiect pentru lucrarea de diplomă, şi anume termoconductivitatea privită din perspective diferite. Perioada facultăţii a fost una de echilibru pentru tânărul cuplu, pentru că Albert depindea de îngrijirea oferită de Mileva. După terminarea facultăţii însă, trebuiau să-şi găsească de muncă. Albert preda la o şcoală generală de la periferia Zürichului, cu gândul la a face un doctorat în fizică, fapt ce i-ar fi oferit posibilitatea intrării în lumea academică.
Misterul dispariţiei primului copil
După o vizită romantică pe Lacul Como, în Italia, Mileva a rămas însărcinată. Atitudinea lui Albert faţă de ea s-a schimbat brusc. Venirea unui copil părea că va zădărnici visurile academice ale tânărului fizician. Începuse să o evite pe Mileva, care, după ce a născut, a decis să ducă fetiţa, pe nume Lieserl, la părinţii ei, în oraşul Novi Sad, azi aflat pe teritoriul Serbiei, atunci parte a Imperiului Austro- Ungar.
Mileva a lăsat fetiţa acolo pentru a reveni la Zürich ca să-şi finalizeze studiile. Aici începe misterul dispariţiei fetiţei. Unii spun că a murit de scarlatină, boală care în acei ani putea fi mortală, iar alţii afirmă că a fost dată spre adopţie celei mai bune prietene a Milevei, pe nume Helena. Helena a avut o fiică de vârsta fetiţei lui Einstein, căreia i-a scris cândva într-o scrisoare “unele lucrurui nu ar trebui ştiute niciodată”. Albert Einstein şi Mileva Maric nu au mai vorbit public niciodată despre fetiţa pe nume Lieserl.
Anii de glorie şi statutul de superstar al ştiinţei
După dispariţia fetiţei, Mileva a fost devastată. Însă Albert a revenit la sentimente mai bune şi cei doi s-au căsătorit în 1903. La scurt timp după căsătorie s-au născut cei doi fii ai cuplului, Hans Albert şi Eduard.
Celebra ecuaţie E=mc2
Anul 1905 a fost unul de referinţă în istoria fizicii, pentru că Albert Einstein a publicat un articol în care apărea pentru prima oară celebra ecuaţie E=mc2. Teoria relativităţii avea să revoluţioneze domeniul fizicii şi înţelegerea universului. Einstein devenise un superstar peste noapte, iar Max Planck, cel mai cunoscut om de ştiinţă al domeniului, l-a luat din postul de funcţionar la oficiul de patente (un fel de OSIM al elveţienilor) şi i-a oferit un post de profesor universitar.
Odată cu statutul de superstar, Albert Einstein a cunoscut şi admiraţia femeilor din jur. Până atunci el nu avusese instrumente potrivite pentru a fi un cuceritor. Nu era nici arătos fizic, nu dispunea nici de mijloace financiare, de aceea nu era o atracţie pentru sexul opus. Faima de cel mai deştept om din lume a venit însă la pachet cu multe admiratoare, pe care Albert nu ştia cum să le gestioneze, pentru că nu avea experienţă cu femeile. A căzut pradă promiscuităţii şi iubirilor efemere, situaţie care a dus la moartea în convulsii a căsniciei lui.
Căsătoria cu verişoara sa şi boala fiului cel mic
Ultimii ani ai căsătoriei dintre Albert Einstein şi Mileva Maric au fost unii de nefericire pură pentru ambii. Se purtau ca nişte străini, iar fizicianul nu mai ţinea cont de restricţiile vieţii de om căsătorit. Acum ieşea la iveală o parte ascunsă a personalităţii sale. Deşi pare de necrezut, Albert Einstein îi împunea reguli umilitoare Milevei, să nu vorbească decât dacă era întrebată, să servească trei mese pe zi, să nu îl întrebe unde pleacă şi cât stă sau să nu participe niciodată la discuţiile lui cu alţi fizicieni.
Cea care l-a îngrijit în anii facultăţii devenise pentru el o cârpă de şters pe jos. Dar cea mai grea lovitură pentru Mileva Maric a fost însă alta: diagnosticarea cu schizofrenie a fiului lor cel mic. Cu alte cuvinte, fiul său Eduard avea cea mai teribilă boală mintală a timpurilor, totodată incurabilă. Dezgustată de atitudinea lui Albert, Mileva acceptă să divorţeze în schimbul banilor pe care Einstein i-a câştigat odată cu obţinerea premiului Nobel pentru fizică. După divorţ, fizicianul se căsătoreşte cu verişoara sa de grad doi Elsa Lowenthal, spre stupefacţia tuturor cunoscuţilor, apoi se stabileşte cu aceasta în Statele Unite ale Americii, unde i se oferă un post de profesor la Universitatea Princeton.
Nu se va mai întoarce în Europa niciodată. Înainte de această căsătorie a consultat un avocat să afle dacă este legal mariajul. Nici nu se uscase bine cerneala de pe actul de căsătorie, că Albert a început o relaţie cu secretara sa, cu 21 de ani mai tânără decât el, pe nume Betty Neumann. În acest timp, Mileva Maric şi fiul ei cel mic Eduard au avut un destin trist. Ea ajunsese să fie nevoită să angajeze un bodyguard pentru a o proteja de ieşirile violente ale fiului cu probleme mintale.
Acesta a fost în final internat pe viaţă în cea mai bună clinică psihiatrică din Zürich, numită Burgholzli, acolo unde doctor fusese Carl Gustav Jung. Gândul că fiul ei este internat pe viaţă printre schizofrenici i-a provocat un atac cerebral, iar Mileva Maric a murit în 1948. Fiul cel mare, Hans Albert, a emigrat la rândul său în SUA, dar nu a avut o relaţie armonioasă cu tatăl lui. El declara cu amărăciune despre fizician: “Poate singurul proiect la care el a renunţat în viaţă am fost eu!”
Amantele unui fizician genial
Elsa Lowenthal nu avea obiceiul de a-l întreba pe Einstein dacă îi este fidel. Recentele scrisori date publicităţii de Universitatea Hebrew din Ierusalim arată că omul de ştiinţă a avut, pe lângă Betty Neumann, alte amante cărora le scria frecvent chiar în timpul căsătoriei cu verişoara lui. Aceste femei au fost nişte necunoscute, pe nume Estella, Ethel, Toni, Margarita, cât şi cineva supranumită “Spioana rusă”.
Alte două amante aveau doar iniţialele în scrisori: M. şi L. Istoria nu ştie abolut nimic despre nici una, ceea ce arată că importanţa lor a fost localizată doar la nivelul instinctelor de moment. Albert Einstein a fost unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai tuturor timpurilor, dar puţini sunt cei care au găsit admirabil şi comportamentul său din viaţa privată.
Când era vorba de fidelitate, atitudinea sa a fost precum teoria lui ştiinţifică, adică relativă. Din punct de vedere psihologic, omenirea a tins să îl portretizeze pe Albert Einstein precum un sfânt atotştiutor şi un geniu fără pată, dar în lumina noilor informaţii a ieşit la iveală portretul unui om cu abilităţi emoţionale sub medie şi un management de viaţă deficitar.
Citește și: Satelitul Microscope, lansat ca să verifice dacă teoria lui Einstein e corectă