Comentează„Cum am ajuns acasă am fost cuprins de un sentiment de linişte. De obicei montam luminile de Crăciun pe 1 decembrie, însă anul acesta eram în spital. Mama mi-a spus că a reuşit să le monteze şi că îmi lasă mie onoarea să le aprind. A fost o surpriză frumoasă azi când am ajuns acasă”, ne-a spus Andrei, mulţumit de modul în care s-a finalizat această perioadă grea din viaţa sa. Ziua nu avea să se termine aşa uşor. La uşa sa aşteptau aproape douăzeci de prieteni veniţi să-l colinde şi să-i aducă mai multe cadouri. „Ţi-am adus un portret şi ceva ce trebuie să descoperi singur”, i-a spus un amic. Era vorba de un laptop, întrucât computerul lui Andrei s-a stricat, chiar înainte de ziua ghinionistă, când a fost muşcat de viperă.
„Aproape zilnic murea cineva la terapie intensivă”
Dacă momentul când vipera cu corn şi-a înfipt colţii veninoşi în mâna sa a fost cu adevărat şocant, Andrei a fost martorul mai multor scene care l-au marcat. „Aproape zilnic murea cineva la terapie intensivă. Regizorul Alexandru Tocilescu şi-a dat sufletul sub ochii mei şi, la un moment dat, chiar am fost mutat în patul său. Acela e un loc unde se dă o luptă decisivă pentru viaţă. Personalul medical s-a comportat excepţional”, ne-a zis Andrei.
Fotografii: Gabriel Miron