Căsătorită cu un fost muncitor de la Krivoi Rog, Costel Păun, Yrina locuieşte acum cu soţul în casa socrilor din Popeşti Leordeni. De la începutul conflictului din Ucraina, soţii Păun au fost de câteva ori în localitatea în care trăiesc mama, sora şi nepoata Yrinei. Stau oarecum în vecinătatea zonei de conflict, într-un teritoriu de pace relativă.
“Anul acesta, imediat după ocuparea Crimeei, am văzut cu ochii noştri cum se face propaganda rusească, chiar în zona Cernăuţi, unde am fost sechestraţi timp de o zi: din maşini de teren negre se scoteau saci cu bani care erau împărţiţi anumitor persoane. Acestea, la rândul lor, au împărţit banii pentru a scoate lumea în stradă şi a bloca drumurile. Aşa este destabilizată Ucraina de foştii nomenclaturişti sovietici”, ne-a povestit Yrina Păun.
Femeia vorbeşte aproape zilnic cu sora ei, Galina, iar veştile din zonă sunt din ce în ce mai înfricoşătoare.
Preţurile au crescut cu 30%
“În apropierea unui supermarket din oraşul în care locuiesc ai mei, oamenii strâng donaţii pentru cei din zona de conflict, alimente, haine, fiecare ce poate să dea… Maşina face drumul o dată la două zile. Cei ce duc donaţiile trebuie să-şi pună măşti de gaz când ajung în zona de conflict din cauza duhorii îngrozitoare. Cadavrele celor căzuţi în luptă, în special ale rusofonilor, dar şi ale civililor omorâţi la întâmplare, nu mai sunt ridicate de nimeni. Într-o zi, un convoi de tancuri ruseşti a intrat în Ucraina, a trecut printr-un sat trăgând în case la întâmplare, apoi a mers mai departe către locul unde trebuia să ajungă. Aceasta este situaţia acum în estul ţării. Cei care au avut unde să plece au plecat, iar numărul animalelor fără stăpân a crescut foarte mult. Câinii au început să mănânce cadavrele neîngropate, spun şoferii de pe maşinile cu donaţii”, ne-a explicat Yrina.
Înfricoşător este şi spectrul sărăciei din ţara vecină. Preţurile, care erau oricum mari înainte de război, au crescut acum cu 30%, fiind peste gradul de suportabilitate al populaţiei.
Benzina, care este adusă din România de Lukoil, costă 1 euro pe litru, dar ucrainenii nu îşi mai pot permite să o cumpere şi au abandonat deja maşinile.
Primăriile, chiar şi cele ale oraşelor mari, dau terenuri agricole în arendă cetăţenilor pentru ca aceştia să le lucreze şi să poată supravieţui. Galina, sora Yrinei, câştigă echivalentul a 80 de euro pe lună ca secretară într-un colegiu.
Întreţinerea apartamentului său cu două camere costă 60 de euro, iar cu restul de 20 de euro trebuie să supravieţuiască timp de o lună.