1 comentariu„Putem spune fără ezitare că, pe oriunde au trecut, rușii au lăsat în urmă victime ale tuturor tipurilor de crime de război, inclusiv sexuale”, spune procuroarea Iryna Didenko.
Până acum, majoritatea cazurilor documentate de echipa condusă de Didenko au fost în regiunile din Kiev și Herson. Cele mai multe sunt violuri, dar și nuditate forțată și tortură sexuală. Anchetatorii au observat și un tipar.
„În teritoriile ocupate, soldații ruși comit crime sexuale mai ales împotriva rudelor luptătorilor ucraineni. Le răpesc și le abuzează mamele, surorile, soțiile sau fiicele. Sunt vânați și ucrainenii care au jucat un rol în contraofensiva militară împotriva forțelor pro-ruse din 2014, din Donbas”. Toate astea, spune Didenko, fac parte din politica de genocid a Rusiei împotriva Ucrainei.
Un raport al Organizației Națiunilor Unite, din octombrie 2022, arată că ucrainenii supuși violențelor sexuale au vârste cuprinse între 4 și 80 de ani. Același document dezvăluie că membrii familiilor au fost obligați să privească cum trupele rusești îi agresau sexual pe cei dragi. Femeile au fost violate în grup, bărbații au fost castrați, copiii au fost abuzați sexual, iar civilii au fost forțați să defileze goi pe străzi.
„Oamenii își ascund traumele din cauza stigmei”
În aprilie 2022, Yaryna Vyshenska a fondat Asociația „Puternic”, pentru a sprijini supraviețuitorii crimelor sexuale de război. Organizația oferă asistență medicală, psihologică și juridică, acoperind toate costurile din donații.
Într-un interviu pentru Libertatea, spune că organizația a primit până acum peste 200 de cereri de asistență de la femei și bărbați cu vârste cuprinse între 18 și peste 50 de ani. „Cel mai frecvent, suntem contactați de persoane care au fost supuse violului, inclusiv celui în grup. Dar asta pentru că este tipul de violență sexuală cel mai ușor de înțeles de către populație”, atrage atenția Vyshenska. Specialista spune că lipsa educației sexuale îi împiedică pe unii ucraineni să-și dea seama că au fost victimele unui abuz sexual și să ceară ajutor.
O altă problemă este că societatea noastră încă stigmatizează supraviețuitorii abuzurilor sexuale. Prin urmare, oamenii continuă să-și ascundă traumele și nu caută ajutor.
Yaryna Vyshenska, fondatoare ONG:
Va dura ani până se va afla adevărata amploare a atrocităților
Reticența este cu atât mai mare când vine vorba de a apela la autorități. „Multora dintre pacienții noștri le vine dificil să contacteze organele legii atât din cauza stigmatului, precum și din cauza neîncrederii că își vor găsi dreptatea”, explică Vyshenska.
Și procuroarea Didenko recunoaște în discuția cu ziarul că, deși cazurile de violență sexuală sunt numeroase, puține sunt victimele care apelează la justiție.
„Întâmpinăm unele provocări în comunicarea cu martorii și victimele, din cauza naturii infracțiunii. Cele mai multe dintre victime păstrează încă tăcerea cu privire la ceea ce s-a întâmplat, nu sunt pregătite să vorbească acum, poate nu vor fi pregătite nici peste un an, dar noi vom aștepta atât cât va fi nevoie”, spune șefa de la Parchetul General.
De altfel, specialiștii din întreaga lume susțin că amploarea deplină a atrocităților comise în Ucraina nu va ieși la iveală decât după mulți ani de când războiul se va fi încheiat. În tot acest timp, Kremlinul a negat vehement că terorizează populația ucraineană prin violență sexuală.
Ce greutăți întâmpină anchetatorii
Didenko subliniază și că, inclusiv cu mărturiile victimelor, investigarea unor astfel de cazuri înseamnă un proces lung și anevoios. Pentru a nu le da speranțe false celor care-și doresc să li se facă dreptate, investigatorii le explică din start cum vor decurge lucrurile și care ar putea fi deznodământul.
În plus, anchetatorii și procurorii se confruntă și cu alte probleme, cu situații în care trebuie să acționeze cu tact și sensibilitate. „Avem un număr enorm de infracțiuni care necesită noi abordări, care să nu retraumatizeze victimele. E diferit și să lucrezi în timp ce toată țara e în stare de război.”
Didenko explică și de ce armata rusă a folosit la scară largă violența sexuală ca armă de război. „Pentru că distruge ființa umană atât la nivel fizic, cât și psihic. Și nu afectează doar viața victimei, ci și a familiei. Nu toată lumea poate supraviețui unei astfel de orori. O astfel de traumă te poate însoți întreaga viață, iar scopul nostru este ca măcar să le facem dreptate”, declară procuroarea.
Toate poveștile sunt o tragedie personală pentru fiecare victimă și o tragedie colectivă pentru Ucraina. Umbra atrocităților comise de ruși va urmări țara noastră pentru mult timp, dar vom învinge. Justiția este de partea noastră.
Iryna Didenko, procuroare:
Recent, Parlamentul European a votat înființarea unui tribunal internațional care să-i judece și să-i pedepsească pe liderii militari, politici și pe soldații care au comis crime de război în Ucraina.
„Ajută să aflăm că un rus a fost condamnat pentru viol”
Și Yaryna Vyshenska, care lucrează cu ucrainenii supuși violențelor sexuale de război, spune că în procesul de vindecare este important ca victimele să simtă că autoritățile lucrează pentru a le face dreptate.
„Pe supraviețuitori îi ajută să audă vești că partenerii occidentali transferă arme în Ucraina, că un criminal rus a fost condamnat pentru viol. Ei văd astfel că sistemul juridic și societatea civilă luptă pentru ei, sunt de partea lor. Capătă mai multă încredere în justiție și curajul să-și rostească experiențele cu voce tare, să nu le mai țină ascunse”, explică Vyshenska.