Și pentru că mama sa este angajată ca asistent social pentru fiul ei, legea spune că nu poate lucra cu el mai mult de opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Este una din bugetarele pe care Guvernul se laudă că le-a ajutat cu venituri mai mari, dar nu este deloc așa.
Problema este că fiul ei are handicap sever și nu poate fi lăsat mai deloc singur, așa că în cazul Ana Mariei, aceasta este o meserie non-stop. În principiu, statul nu are în sectorul 6 centre de zi pentru persoanele cu handicap.
Remunerația pentru că are grijă de copil este la nivelul salariului minim, dar reușește să trăiască de la o lună la alta cu ajutorul financiar al rudelor și prietenilor.
Când a cerut ajutorul Direcției Generale pentru Asistența Socială și Protecția Copilului sector 6, dorind să i se pună la dispoziție toate resursele care i se cuvin prin lege, răspunsul acestora a venit ca un șoc.
„Le-am cerut să mă îndrume către un centru de zi pentru fiul meu, un centru respiro, i-am întrebat de ce nu sunt anunțată de drepturile pe care le am, de ce nu mă ajută nimeni, având în vedere că stau într-un bloc fără lift, iar dacă vreau să ies din casă cu fiul meu, trebuie să îl cobor singură, și pe el, și căruciorul”, spune Ana Maria Kesisian. Iar răspunsul lor a fost unul pe cât de sec, pe atât de expeditiv. (FOTO 1 si 2)
Un fel de „Descurcați-vă, nu e treaba noastră!”
„Conform art.7 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar: munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”, se arată în răspuns. (FOTO 3 și 4)
Casa ca o închisoare
Și dacă nu poate ieși nici până la colțul blocului fără să-l lase singur pe Claudiu, imaginați-vă cum este când merge duminica la biserică, în autobuze și metrouri, care nu sunt adaptate pentru a transporta persoane cu handicap. Așa că marea majoritate a timpului cei doi și-o petrec împreună în casă.
„Apartamentul ăsta mi-a devenit un fel de închisoare, pentru că sunt restricționată foarte mult. Când le-am cerut autorităților ajutor pentru consiliere psihologică, au început să urle la mine”, ne povestește mama lui Claudiu.
Uneori se bucură de îngăduința semenilor
Chiar și așa, Claudiu își direcționează sentimentele către oameni care îl înțeleg. Așa că mama lui ne povestește cum l-a dus la moștele Sfântului Nectarie, în urmă cu câțiva ani.
„Oamenii ne-au lăsat să mergem în față pentru că au văzut că este un copil special”, ne spune Ana Maria Kesisian.