EXCLUSIV | Deputat ucrainean care a vizitat Borodianka povestește pentru Libertatea ce făceau soldații ruși ca să se asigure că civilii nu vor scăpa

Privind vecinătățile Kievului ca cercuri concentrice, Borodianka se situează pe un cerc mai îndepărtat față de Irpin și Bucea, orășele din periferia Capitalei unde oameni au fost împușcați în stradă.

Borodianka e la 55 de kilometri la nord-vest de Kiev, în direcția Belarus. Aici, conform ucrainenilor, rușii i-au lăsat pe localnici să moară sub dărâmături.

Unul dintre primii oficiali care au vizitat locul a fost deputatul Oleg Dunda, din partidul Servitorul Poporului, mișcare care l-a propulsat pe Volodimir Zelenski ca președinte al Ucrainei. 

„Borodianka este iadul pe pământ. Când ajungi acolo nu ai cuvinte să descrii și să explici ce s-a întâmplat. Totul e o ruină. În Borodianka, civilii au avut o moarte oribilă, dureroasă. Dacă la Bucea au fost împușcați pe străzi sau în case, la Borodianka oamenii au fost bombardați, apoi au murit după zile întregi sub dărâmături. Fără apă, fără mâncare, cu răni adânci, în întuneric, simțind frică și lipsă de speranță”, a punctat Dunda pentru Libertatea.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

El a documentat prima călătorie la Borodianka cu fotografii realizate la fața locului. Pe mașini ori pe ziduri, rușii au scris „Deplasarea civililor interzisă – cine trece va fi împușcat”.

În plus, clădiri ori automobile aveau marcate literele făcute deja celebre de armata rusă, „V” și „Z”.

„Mai mult decât atât, neoamenii lui Putin au refuzat accesul salvatorilor, al celor care ar fi dat la o parte pietrișul și resturile. Au tras mai mult, mai mult, când apăreau salvatorii”, spune deputatul.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Deputatul spune că „Fasciștii lui Putin l-au depășit pe Hitler în atrocități și crime. Fiecare neom implicat în acest genocid teribil va fi pedepsit. Fiecare va avea propria lui Hagă”.

– Care e situația acum, domnule Dunda, la Borodianka?
– Situația e foarte dificilă, Borodianka e aproape distrusă. Toate clădirile înalte, blocuri, au fost distruse parțial ori complet. Orașul a fost acoperit de bombardamente care au nenorocit clădirile rezidențiale. A fost o distrugere cinică a unei localități liniștite, care nu avea obiective strategice.

– Care e numărul victimelor?
– E prea devreme să vorbim de așa ceva, pentru că acele bucăți de clădiri vor fi luate pentru mai mult de o săptămână. 4 corpuri au fost scoase de sub dărâmături de lângă mine. De sub alt bloc au fost scoase 26 de cadavre. E doar începutul și doar ce era la suprafață. Rata mortalității va crește semnificativ și va fi mult mai mare decât la Bucea și Irpin. Borodianka e o ruină cu mii de morți pentru care rușii sunt responsabili.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

– Înțeleg că e plin de mine. Cât va dura deminarea?
– O săptămână. Sunt multe locuri periculoase și obiecte obscure lăsate de inamic tocmai de capcană. Civilii sunt rugați să fie atenți, pentru că naziștii lui Putin practică minarea cadavrelor, a clădirilor rămase intacte și chiar a locurilor de joacă. Așadar, pericolul e uriaș.

„Trăgeau unde simțeau viață”

– Ce v-au povestit locuitorii, supraviețuitorii, domnule deputat?
– Cea mai groaznică poveste auzită de la oamenii din Borodianka este cea în care neoamenii ruși trăgeau deliberat în locuri de adăpost, în refugii în care se ascundeau oamenii. Trăgeau pentru a bloca ieșirile din refugii, iar cei care încercau să dea dărâmăturile la o parte erau împușcați. 

– Așadar…
– Gândiți-vă că în acele locuri stăteau mai mult femei, copii, bătrâni, oameni care se adăposteau. În sat se auzeau plânsete, urlete ale celor prinși acolo. Însă inamicul pur și simplu trăgea în locurile unde auzea pe cineva viu. Unde simțea viață. În câteva zile, circa 10 bombe au fost lansate spre zonele rezidențiale din oraș și adăposturi. Inamicii trăgeau în case, în acoperișuri și geamuri. Auzeau plânsete și lăsau oamenii să moară încet, în chinuri.

„Se gătește în stradă”

– Ce e acum distrus? Școlile, spitalele, cum sunt?
– Aproape orice. Nu au făcut excepții. De la grădinițe la case, școli, spitale prin atacuri aeriene. Trebuie să refacem totul acolo de la zero.

– Asta după ce vor fi strânse ruinele.
– Sigur. Probabil ați văzut imaginile cu femeia care stătea de trei zile lângă ruinile unui bloc pentru a fi recuperate trupurile celor iubiți. Sunt atâtea și atâtea astfel de exemple groaznice.

– Sunt oameni care vor deja să se întoarcă acolo?
– Sigur că sunt. Dar cea mai mare problemă e a celor care nu mai au unde să se întoarcă. Dacă cineva s-a întors, nu mai are condiții de trai, căldură, lumină, apă. Se gătește în stradă, în vatre improvizate. Nu mai există niciun fel de conexiune în sat. Refacerea lui va dura mult timp, așa că nu le recomand celor fugiți să se întoarcă aici în următoarea perioadă.

Urmărește-ne pe Google News