Comentează«Cimitirul satului e prea departe»
“Aici îi am pe străbunicii mei, îngropaţi la 1729, pe bunici, pe cei patru fraţi ai mei care au murit în război, un unchi şi pe părinţii mei. E cimitirul familiei. Cel al satului e la 3 kilometri depărtare şi aşa e la noi din moşi-strămoşi, morţii să fie lângă casă”, ne-a spus Dumitru Movilă (66 de ani). Mâine, în aceste sate se face pomenirea morţilor. “Preoţii vin aici şi ţin predică pentru sufletele celor adormiţi”, ne-a mai spus nea Movilă. Nu îi place cum arată acum locul unde se odihnesc neamurile sale, dar e hotărât ca primăvara viitoare să amenajeze cimitirul din grădină, să refacă crucile şi să pună un gard nou. Şi mai ştie un lucru: că lângă rudele sale, acolo, în spatele casei, vrea să fie îngropat şi el.
Tradiţii neobişnuite în localităţile din România
Maria şi-a înmormântat mama în urmă cu o lună
Maria Movilă (43 de ani) e nepoata lui nea Dumitru. Când intri în curtea ei, ai impresia că eşti într-o altă lume. Pretutindeni e linişte, din faţa casei se văd dealurile împădurite, iar în spate curge Mureşul.
Maria duce şi ea mai departe tradiţia zonei. În grădină, la zece metri de casă, are cinci cruci, cu gărduleţe în jurul lor. Toate sunt foarte bine îngrijite. Femeia ne-a dus să ne arate mormintele, dar nu am pornit într-acolo până ce nu a luat cu ea cinci lumânări. Aşa face de fiecare dată când merge “la ei” (la morţi – n.r.).
“Aici îi am pe socrii mei, cumnata, un unchi şi ultima pe care am îngropat-o a fost mama, acum o lună”, ne-a spus femeia în timp ce aprindea o lumânare pentru sufletele lor.
La momârlani, crucile sunt împodobite
În Slătinoara, o zonă din Petroşani, judeţul Hunedoara, momârlanii îşi îngroapă şi ei rudele lângă casă. Numai că aici crucile sunt împodobite cu flori.
“Nouă ni se trage numele de momârlani din ungureşte. Ei ne-au zis “moros vani”, care înseamnă că noi am fi rămăşiţele dacilor, deci locuitori vechi aici”, ne explică Lucreţia Melinesc. Femeia ne-a spus istoria morţilor îngropaţi lângă case. “Bătrânii noştri nu au vrut să fie îngropaţi laolaltă cu viniturile din zonă (oameni veniţi pe Valea Jiului din alte colţuri ale ţării – n.r), ci să steie lângă casa lor”, ne-a povestit Lucreţia.
«Amu, aici merem cu toţii»
La doar câţiva kilometri de Andreneasa, în satul Bozia, Eleonora Buna (71 de ani) îi are îngropaţi în spatele casei pe soţul şi pe socrii ei. Şi vrea ca şi ea să fie înmormântată lângă ei. Nu concepe altfel.
“Amu, aici merem cu toţii. De asta nimenea nu scapă”, ne-a spus femeia cu ochii în lacrimi, în timp ce mângâia crucea pe care scrie “Buna Ioan”. Soţul ei, vânător de meserie, a fost ucis în 2008 de un mistreţ. Rana a fost prea gravă şi omul nu a mai scăpat. Acum, nu trece o zi fără ca tanti Eleonora să nu vină şi să se roage la mormântul soţului ei, care e la o aruncătură de băţ de casa în care femeia locuieşte.
Mâine se face parastas
Deşi Pomenirea morţilor a fost ieri, în anumite zone de munte din Mureş mâine se face parastas mare. După cum ne-au spus localnicii, în ajun de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, preoţii vin la mormintele din curte şi fac slujbe pentru sufletele adormiţilor.