De fiecare dată când povestește despre Tiberiu și Daniela, frații ei, zâmbește involuntar, de parcă tocmai i-a găsit și îi sunt alături.
Stă pe scaunul verde din recepția redacției și, de fiecare dată când se simte incomod, își trece mâna prin părul lung și drept, ca și cum ar vrea să scape de momentul acela. Nu îi place să vorbească despre viața ei de acum, pentru că o trăiește mai mult din obligație, o datorie față de frații ei pierduți într-o altă viață.
Este prinsă într-o relație amoroasă doar pentru că vrea să supraviețuiască. Concubinul ei este bolnav grav și, spune ea, extrem de gelos, motiv pentru care nici nu i-a spus că merge să își spună povestea ca să găsească ajutor în căutarea fraților. Povestește că a avut mai multe telefoane pe care acesta i le-a spart, din aceeași teamă, a trădării din amor.
Elena nu a reușit până la această vârstă nici măcar să își mențină un job stabil, tot din cauza iubitului, care venea peste ea la serviciu și-i făcea scandal. Stă cu acesta pentru că, dacă s-ar despărți, ea ar ajunge pe drumuri.
Pentru a mai ieși la o plimbare sau dacă are nevoie să ajungă undeva, merge cu o vecină. În felul acesta, elimină orice suspiciune în fața bărbatului ei că ar pleca „după alții”.
Începuturile poveștii
„Am crescut într-o casă de copii din București. Mama s-a prăpădit de tânără din cauza unei boli nemiloase. Acolo unde am crescut, am avut condiții bune de viață, hrană, îmbrăcăminte, tabere școlare, iar cu copiii m-am înțeles bine. Dar mi-a lipsit ceva foarte important: dragostea părintească”, ne-a spus Elena.
Nu condamnă pe nimeni că viața ei a luat o turnură dramatică încă din fragedă copilărie, în schimb, este mâhnită că, în afară de o mătușă și un bunic, nu a căutat-o nimeni cât a fost la căminul de copii.
„Tatăl meu m-a căutat târziu, după ce se recăsătorise. După care s-a prăpădit și el, așa că am preferat copiii cu care am crescut decât o mamă vitregă. După majorat, am ieșit din sistem și am luat viața în piept cu toate greutățile ei”, mai spune Elena.
Fratele, aproape și totuși departe
Ne-a spus că nu se plânge de greutățile materiale, ci de faptul că are o mare durere în suflet: are un frate și o soră pe care nu-i cunoaște. „Înainte de a fi cu tatăl meu, mama a avut o relație cu cineva și așa a venit pe lume fratele meu mai mare cu patru ani. Pe el l-a crescut tatăl lui”, ne-a povestit Elena.
De fratele mai mare nu știe decât că-l cheamă Iazs Walter Tiberiu și e născut pe 27 ianuarie 1975, în București, iar acum trăiește în Timișoara. Prima și ultima oară când l-a văzut a fost, parcă, într-o altă viață. I-a văzut chipul într-o poză arătată fugitiv, când fratele ei nu avea decât câțiva anișori, parcă mai mult să îi stârnească o furtună de sentimente în suflet. Așa a ajuns să se consoleze că nu este singură pe lume.
La 21 de ani, a vrut să își vadă fratele, despre care aflase unde stătea, găsise chiar și o prietenă care să o ducă până acolo, cu mașina, de la București, dar a făcut greșeala de a-l suna pe tatăl lui Tiberiu. Acesta i-a interzis să-l vadă pe băiat, dorind să rupă orice relație a acestuia cu trecutul.
Adoptată de mică de italieni
Pe sora ei, cea de-a doua persoană pe care o caută, o chema în certificatul de naștere Daniela Băcanu și este născută în 16 mai 1983. ”Și ea a crescut într-o casă de copii, ca și mine. La vârsta de 5 anișori, sora mea a fost înfiată de o familie de italieni. Mă gândesc mereu la frații mei”, mai spune Elena. Ne-a arătat certificatul de adopție al surorii mai mici, iar, potrivit actului, a fost adoptată de Fasino Sergio și Fasino Roberta.
Acum, singurul lucru pe care și-l dorește este să își revadă frații, așa că, dacă aveți vreo informație despre aceștia, vă rugăm să ne dați de știre.
„Dacă mi-aș cunoaște frații, ar fi cea mai frumoasă zi din viața mea. Este ca o datorie față de mine și de mama mea. Și ea s-ar bucura să ne vadă împreună, pentru că ne-a dat viață, dar a avut un destin necruțător și nu ne-a putut vedea crescând împreună”, mai spune orfana.
CITEȘTE ȘI: