Când împărăteasa Ecaterina cea Mare trimitea în 1792 primii ruși în sudul Ucrainei de astăzi pentru a dezvolta orașul Odesa – și-și imagina aici viitorul centru al Noii Rusii de lângă Marea Neagră – nimeni nu putea să-și imagineze că peste 200 de ani, descendenții imperiului vor baricada străzile metropolei. Și-l vor aștepta cu kalașnikovul exact pe „fratele mai mare”, devenit dușman prin propria sa voință.
Dar Odesa nu e doar un simbol.
Odesa este un oraș foarte important pentru economia ucraineană. Cu o populație de peste un milion de locuitori, Odesa este cunoscută în Ucraina ca un oraș-port ce asigură majoritatea exporturilor și importurilor la nivel național.
Blocarea Odesei reprezintă indiscutabil o lovitură enormă asupra economiei Ucrainei și Rusia știe foarte bine acest lucru.
„Ce părere au cei din Odesa?”
În plus, cucerirea Odesei deschide drumul spre Transnistria, care de 30 de ani este ca o enclavă-ghetou a lumii ruse, furioasă, melancolică și subdezvoltată în așteptarea eliberatorilor. Odesa este poarta furtunilor pentru Republica Moldova și, mai departe, pentru România.
Important centru cultural, Odesa este în mitologia vieții de zi cu zi din Ucraina un exemplu de urmat pentru periferiile din jur.
Există o vorbă în Ucraina, unde tot sudul se raportează deseori la acest oraș, oamenii se întreabă: „Ce părere au cei din Odesa?”
Odesa, presimțind războiul
Încă de dinainte de începerea conflictului, când serviciile secrete americane și britanice ajunseseră să arate hărți ale liniilor de atac planificate de trupele ruse, nimeni din Europa nu-i credea. Odesa însă știa.
Mii de oameni au mărșăluit pe străzile orașului Ecaterinei, scandând „Odesa nu va fi cedată. Odesa este Ucraina”. Și, apropo, hărțile furnizate de NATO s-au respectat la centimetru. Rușii au avansat dinspre nord spre Kiev, dinspre est spre Harkov și dinspre sud, cu origine Crimeea, spre Mariupol. Acum, sunt tot mai multe semne că urmează Odesa.
Foarte mulți voluntari
Grig Cozma, cetățean ucrainean și etnic român, face parte dintr-un batalion de voluntari, creat în cadrul apărării teritoriale a Ucrainei. El a declarat pentru Libertatea că cele 6 batalioane de apărători din oraș au fost completate într-un timp-record. „Puteți să mă întrebați cine nu s-a înscris voluntar decât cine s-a înscris”, susține Grig.
În Odesa, războiul mondial a început. Așa arată orașul, cu baricade, cu sârmă ghimpată, cu bariere și puncte de control, în timp ce acum câteva zile oamenii își duceau viața normală, mergeau la teatru și își plimbau copiii pe străzile orașului.
Grig Cozma, voluntar din Odesa:
În aceste zile, orașul a cunoscut o serie de transformări. „Zilnic sunt mai multe alarme pe întreaga coastă a Mării Negre, oamenii sunt nevoiți să se ascundă în adăposturi”, relatează etnicul român. Străzile s-au umplut de saci de nisip și obstacole.
Avertismentul lui Zelenski
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat că armata rusă se pregătește să bombardeze Odesa. „Rușii care veneau în Odesa găseau aici căldură și sinceritate. Și acum? Bombe împotriva Odesei? Artilerie împotriva Odesei? Rachete împotriva Odesei? Va fi o crimă militară? Va fi o crimă istorică”, a declarat președintele Ucrainei.
De teama războiului, auzind despre orașele mari bombardate și distruse de ruși ca Harkiv, Mariupol sau Kiev, tot mai mulți odesiți s-au refugiat în Republica Moldova sau în România.
Forumul Românilor din regiunea Odesa presimțea războiul încă din 2014
Mirosul prafului de pușcă în zona Odesei a fost simțit de mai mulți lideri locali chiar în 2014. Atunci, Forumul Românilor din regiunea Odesa, printre care și Asociația Basarabia a românilor din regiunea Odesa, a condamnat anexarea Crimeii de către Rusia. Au făcut asta alături de sute de asociații și instituții ale etnicilor ucraineni.
Președintele Asociației Basarabia, Anatol Popescu, s-a mutat de mai mulți ani cu traiul la București. De aici, ajută refugiații din regiunea Odesa.
El a declarat pentru Libertatea că acasă – pentru că Odesa a rămas acasă pentru Popescu – oamenii sunt foarte înspăimântați și se tem de război. Mulți și-au lăsat casele și nu se vor mai întoarce. Alții privesc la acest război ca la ceva temporar, sperând că vor reveni în curând în sudul Ucrainei.
„Sute de familii din sudul Basarabiei s-au refugiat în ultimele săptămâni în România, preponderent în județele Galați, Tulcea și în Constanța, dar și în adâncul țării, București, Oltenia și chiar în Transilvania. Mii de sud-basarabeni tranzitează România și către rudele stabilite în Europa Occidentală”, susține Anatol Popescu.
„Un stat cu un trecut imprevizibil”
În 2014-2015, proiectul Kremlinului de a reface Noua Rusie din vremea împărătesei Ecaterina a II-a cu capitala la Odesa nu a putut fi realizat. După declanșarea războiului din februarie, Moscova își dorea o cucerire a Odesei în câteva zile. Ar fi fost, simbolic, o dezarmare morală a Ucrainei.
În martie, Odesa trebuia să fie deja a Rusiei, potrivit estimărilor analiștilor militari de la Kiev. Blitzkrieg-ul însă a eșuat. Odesiții sunt însă la fel de neliniștiți ca în 2014, ca la începutul anului, ca întotdeauna. În aceste vremuri, vorbele scriitorului Boris Akunin s-au transformat dintr-un paradox într-o profeție: „Rusia este un stat cu un trecut imprevizibil”. Iar cei prinși în trecutul și în viitorul său se țin cu greutate în picioare sau își pun saci de nisip la baza clădirilor cu stil vienez baroc.
Puteți citi și analiza lui Marin Gherman despre adevărul mult mai complicat și incomod despre războiul din Ucraina, minorități și perspectiva europeană și NATO.