Întrucât mama nu și-a mai văzut de atunci fetița, micuța nu vorbește decât limba română și nu le cunoaște pe persoanele din casa în care este ținută de tată. Mai mult, femeia povestește că atât ea cât și fetița ei, au fost bătute de către soț.
Cei trei locuiau în Italia, iar pe 11 iunie au plecat în Egipt, soțul argumentând că vor merge în vacanță la părinții lui. De aici, totul pare un film: Steliana Corbans susține că a fost sechestrată împreună cu fetița într-un apartament, timp de o săptămână. Apoi ar fi fost bătută, amenințată și i s-a spus că nu își va mai vedea copilul niciodată. Ar fi fost dusă cu forța la aeroport și trimisă în Italia, de unde a contactat ambasada Românie de la Cairo, care i-a spus că singura ei șansă este un proces în România, ceea ce a și făcut.
Steliana susține că de când a părăsit Egiptul soțul îi cere câte 200 de euro pentru fiecare poză cu copilul sau nu-i răspunde la telefon. În plus, de când a început procesul, soția a descoperit că tatăl copilului ar avea un cazier bogat, plin de infracțiuni în Italia, iar în Egipt nu lucrează, astfel că nu ar avea cum să o întrețină pe copilă.
Iată mărturia curemurătoare a mamei:
”Mă numesc Corban Steliana, sunt căsătorită de aproximativ 3 ani cu un cetățean egiptean, căsătoria a avut loc in Italia, țara unde ne-am si cunoscut. Avem o fetiță împreună, Amira, în vârsta de doi ani si 2 luni, fetița a fost născuta tot in Italia, are cetățenie română dar și egipteană. Noi am locuit până în prezent în Italia, fetița acolo a fost crescută, venind și în România destul de des. Țin să precizez că soțul nu are o situație economică extraordinară, să nu se înțeleagă ca m-am căsătorit cu el pentru beneficii, dimpotrivă, acolo în Egipt el locuiește în casa părinților lui, nu are serviciu sau un alt venit.
Cu economiile mele adunate, înainte de căsătorie, având o firma deschisă in România, am cumpărat o casă modestă, cu gândul că vom crește copilul aici, fetița vorbind românește. Încep sa cred ca soțul a fost deranjat de faptul că banii au fost investiți in România într-o casă , deși inițial nu fusese nici o problemă. Pe data de 11 iunie am plecat în Egipt, sub pretextul unei mici vacante, la părinții lui acasă. Acolo situația a degenerat, mi- a spus ca asta a urmărit să aducă fetița acolo, să o treacă vama în țara lui, și că, ea, fetița, de acolo numai pleacă. Eu dacă mai vreau să o văd, să plec în țară, să vând casa și să-i aduc banii.
Când am auzit așa ceva, nu îmi venea să cred, soțul meu în care aveam atâta încredere, se transformase într-o persoană pe care nu o mai recunoșteam, iar copilul a devenit pentru el un beneficiu, folosit la santaj. Am refuzat să îmi las copilul, m- am lipit de el și din brațe nu l- am mai lăsat. El mi-a sunat familia în România, să trimită bani, ei nu au avut, așa că m-a închis într-un apartament cu fetița. Am fost bătută, amenințată, terorizată.După o săptămana a venit cu un bilet de avion la mine, doar pentru plecare mea. Bineînțeles că am refuzat. Am zis că mai bine mă sinucid, decât să îmi las copilul acolo, am vrut chiar să mă arunc de pe balconul apartamentului. M-a dat afară cu forța din apartament, iar eu am stat pe drumuri, umblam ca nebuna si plângeam. Nu știam ce să fac. Am dormit afară în aceea seară. Nimeni nu mă băga în seamă. Eu nici nu cunosc limba lor dar nici engleză. Oricum femeile sunt tratate cu indiferență acolo, sunt marginalizate .
M-am întors la apartament, a doua zi, m-am rugat în genunchi în fața lui să nu mă alunge, ca pe un câine. Stăteam la ușă, să mă lase să stau lângă copilul meu. M-a primit în apartament, pentru câteva ore, timp în care a aranjat plecarea mea. A luat un alt bilet de avion și forțat, m-a urcat în mașină, cu două persoane străine și m-a dus la aeroport. Încă nu îmi iese din minte cum plângea fetița când mi-a luat-o din brațe. Eu plângeam si țipam. La aeroport m-au lăsat singură. Nu mă înțelegea nimeni ce zic. Abia când am ajuns în aeroport în Italia, poliția de frontieră văzându-mă în ce stare eram, m-au chestionat. Probabil va întrebați de ce nu am anunțat poliția in Egipt, dar vă dați seama că nu cunoșteam absolut nimic acolo… Iar speriată de faptul că îmi va lua copilul, stăteam lipită de el, terorizată și îmi zicea mereu că poliția nu are ce să- i facă, că femeile acolo nu au nici un drept, mă debusola complet. Am sunat la ambasada României din Egipt, să cer ajutor. Mi-au spus că singura rezolvare e să deschid un proces în România. Asta am și făcut!
Cu soțul am mai ținut puțin legătura, rareori răspunzându-mi la telefon. Aceeași poveste – să vând casa, să trimit bani. Eu îi promiteam că îi trimit, numai să îmi arate fetița. Mi-a trimis trei poze cu ea, dar văzând ca nu i trimit bani, nu mi-a mai răspuns.
Când am ajuns acasă am văzut că toate actele fetiței din casă erau luate, eu știind că am luat de acasă doar pașaportul egiptean. Însă toate documentele ei au fost luate, certificatele de naștere (român, italian) pașaportul românesc, absolut tot a luat sotul, având probabil planul asta de mult timp. Țin să precizez că acum, la deschiderea procesului, am descoperit și cazierul bogat în infracțiuni al soțului, săvârșite in Italia, înainte să ne cunoaștem. Sunt o mamă distrusă, nu știu ce să mai fac să îmi revăd copilul. Mă gândesc doar la faptul cât este de mică. Nu cunoaște pe nimeni acolo, nici limba nu o înțelege! Ultima oară când am vorbit mi-a spus clar să o uit, că nu o voi mai vedea, iar el este ferm convins că nu i se poate întâmpla nimic. Întrucât că se afla în Egipt, se simte protejat și mi-a spus clar că autoritățile de aici din Europa nu au ce să-i facă”, ne-a spus mama Amirei.