Comentează
În urmă cu câţiva ani, inginerul Eduard Popa începea să aştearnă pe planşă schiţele unui aparat de zbor utilitar fără echipaj uman. Proiectul, finanţat de Guvernul României prin PNCD-I (nr. programul naţional de cercetare dezvoltare – inovare), sub conducerea Agenţiei Spaţiale Române (nr. ROSA) a fost realizarea unei aeronave care să poată ,,pluti la punct fix până la la altitudini de până la 6.000 de metri.
Ulterior s-a constatat că în configuraţia realizată de Eduard, aparatul poate să ajungă până la 80.000 de metri altitudine, adică până în mezosferă, unul dintre straturile exterioare ale atmosferei terestre! Exact ca un staelit veritabil. Aşa avea să se nască primul satelit românesc.
„Suntem obişuiţi să auzim de sateliţi realizaţi de echipe complexe cu zeci de specialişti care au finanţăr de sute de milioane de euro sau dolari. Noi am avut doar 150.000 de euro şi am reuşit să concretizăm mai mult decât ne-am propus, în termenul promis”, ne- zis Eduard.
Aparatul este unul hibrid care foloseşte pentru tracţiune şi portanţă un balon de heliu şi, totodată, un motor. „Are o caracteristică foarte interesantă. De exemplu, poate staţiona între blocurile de apartamente, ceea ce-l face un aparat de încredere pentru misiuni de supraveghere sau spionaj”, ne-a explicat Eduard. Obiectul zburător a fost realizat cu sprijinul INCAS, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Aero Spaţială ,,Elie Carafoli.
Printre invenţiile inginerului Eduard Popa se numără şi „Avionul de criză Dracula Bat”, construit tot la Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale, locul unde a fost proiectat şi IAR-95, avionul supersonic românesc.
„E un aparat cu suprafeţe portante mari, deci avionul este economic, cu consum redus. Va fi un avion experimental în două variante. Una radiocomandată, fără pilot la bord, pentru misiuni speciale, şi alta de agrement, accesibilă oricui. Aparatul se va numi Dracula-Bat, adică Liliacul Dracula, pentru a susţine originile româneşti”, ne-a explicat Eduard Popa.