Cele două înmormântări au adunat laolaltă o mână de oameni răvăşiţi de durere. La ora prânzului, sub o ploaie măruntă şi rece, cele două sicrie – unul mic, alb, în care se odihnea Rareş, şi unul brun în care fusese aşezat trupul mamei ucigaşe – fuseseră scoase din capelă pentru creştineştile rugi ale preotului care a oficiat slujba.
Pentru băieţelul ucis, într- un fel. Pentru mama care şi-a răpus fiul de patru ani şi apoi s-a sinucis, altfel. Aşa cum o cere datina…
Apoi, micul cortegiu şi-a purtat paşii tăcuţi până spre inima cimitirului unde trupurile lui Rareş şi ale femeii care l-a născut şi apoi, mânată de cine ştie ce imbolduri lăuntrice, l-a ucis au fost coborâte în aceeaşi groapă. De fapt, într-un cavou al familiei.
Acolo îşi doarme somnul de veci şi Ion Constantin, tatăl avocatei Eugenia Constantin, răpus de timpuriu, judecând după cele câteva rânduri gravate pe piatra funerară, de o boală.
Gabriel Cristian Mitu, tatăl băieţelului căruia chiar mama sa i-a refuzat dreptul la viaţă, şi cele două bunici au fost la despărţire.
Rezultatele autopsiilor celor două cadavre, câteva declaraţii suplimentare ale unor martori, dar şi audierea tatălui băieţelului ucis de mama acuzată chiar şi după moarte de omor vor pune punct acestei poveşti terifiante şi unui caz cum rar se poate întâlni.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro