După primele 18 zile de război, „Operator Starsky” a decis să-și transforme canalul de YouTube într-un instrument prin care să comunice unei audiențe internaționale ce se întâmplă în Ucraina. Înainte de invazie, tânărul militar în vârstă de 36 de ani publica pe canalul său videouri cu antrenamentele colegilor din Brigada „Rapid Response” care face parte din Garda Națională a Ucrainei.
Starsky preferă să nu-și divulge numele real. Înainte de război a lucrat în Comunicare, pentru Banca Mondială și Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a SUA (USAID). În 2013 a devenit activist, în 2014 a făcut parte din batalionul voluntarilor creat în Kiev și a fost trimis în Donbas. În 2015 s-a înrolat în Garda Națională ca soldat, mai târziu ca sergent și mai târziu, „comandantul a aflat că am studii superioare și experiență în comunicare și a decis să fiu eu ofițerul de presă. Nu mi-am dorit asta la început, pentru că eu voiam să stau în infanterie, dar am urmat ordinele și asta fac și astăzi”.
„Operator Starsky” a ajuns la 261.000 de abonați. Vorbește calm, echilibrat și deseori ironic la adresa soldaților ruși. Sute de mii de oameni din toată lumea îl urmăresc și-i trimit întrebări. Starsky găsește câteva ceasuri, din când în când, să le răspundă într-o sesiune de Q&A. Chiar dacă e obosit de misiunile fizice din teren, spune că și răspunsurile reprezintă o luptă cu dezinformarea și cu propaganda rusă.
Lupta de la Hostomel din prima zi a invaziei – 24 februarie
Libertatea: Te aflai în Hostomel în primele zile ale invaziei, o luptă despre care s-a scris că a întârziat enorm înaintarea trupelor ruse spre Kiev. Ce s-a întâmplat atunci?
Operator Starsky: Când a început invazia, 90% din brigada mea a fost trimisă în est. Asta a însemnat că Hostomel a fost apărat doar de un grup mai mic și ne-am luptat împotriva a 35 de atacuri și elicoptere care transportau în jur de 200 de trupe din Rusia. Elita lor din Ulianovsk.
În prima zi a invaziei, am reușit să distrugem șase elicoptere, inclusiv elicoptere KA-52. Am avut un schimb de focuri cu inamicul, în aeroport, pe teritoriul bazei noastre. Pentru că am rămas fără muniție antiaeriană, a trebuit să ne mutăm în pozițiile secundare și să lovim aeroportul cu artileria noastră, să distrugem pista de aterizare, ca ei să nu-și poată ateriza forțele principale care se îndreptau spre Hostomel – vorbesc despre 15 sau 18 avioane cargo Iliușin IL-76, pline cu trupe aeriene. Rușii au vrut să captureze aeroportul și să creeze această breșă prin care să-și poată ateriza principalele forțe acolo.
În acea primă zi de atac, brigada lor ar fi putut ajunge la 10 km de Kiev, dar pentru că noi ne-am luptat, acele avioane n-au putut să aterizeze. Au trebuit să aterizeze în Belarus și, mai târziu, trupele ruse au intrat în Ucraina terestru, ceea ce ne-a dat un avantaj major – pentru că efectiv le-am distrus convoiul de 60 de kilometri care se îndrepta spre Kiev. Eu cred că încă din acea primă zi a invaziei am schimbat cursul războiului.
– Ce crezi că se va întâmpla mai departe în estul Ucrainei? Mai are putere armata rusă să continue războiul în același stil? Crezi că vor schimba ceva?
– Armata Federației Ruse este epuizată și demoralizată. Dar problema este că sunt foarte mulți, sunt îndeajuns de multe trupe ruse încât să distrugă case, să creeze haos, dar nu sunt însă destul de mulți ruși ca să captureze orașe importante și să le păstreze pentru o perioadă prelungită. Pentru asta ar trebui să-și mobilizeze toată populația aptă de luptă în Ucraina. Dacă s-ar întâmpla asta, ar însemna că rușii vor recunoaște această așa-zisă „operațiune specială” ca fiind un război și, desigur, consecințele vor fi diferite pentru elita, conducerea Rusiei.
„Oamenii din Vest nu cunosc ideologia fascistă a rușilor”
– Videourile pe care le postezi pe canalul tău de YouTube sunt din diferite zone ale Ucrainei în care războiul a lăsat urme adânci. Totuși, tu ești întotdeauna calm și transmiți multă încredere. E greu să reușești să ai atitudinea asta acum?
– Am decis să fac acest vlog dedicat brigăzii mele din 2018. Am vrut să le arătăm ucrainenilor rutina și antrenamentele soldaților noștri, reformele din cadrul armatei, dar la două săptămâni de la invazie am decis să schimb canalul în limba engleză pentru ca și comunitatea internațională să afle despre război. Se pare că publicul din Vest nu știe nimic despre ideologia fascistă a rușilor, în timp ce în Ucraina și în Belarus, țările baltice, toată lumea e familiarizată cu această ideologie. A fost o diferență imensă între audiența noastră și audiența occidentală. Și-au dat astfel seama că, pe front, avem de-a face cu un război bazat pe ură împotriva tuturor ucrainenilor și un război bazat pe ambițiile imperialiste ale Federației Ruse.
– În unele vloguri arăți echipamente militare din Rusia pe care le-ați capturat. Care e cea mai importantă captură?
– Am capturat o dronă UAV folosită de ruși. A fost amuzant pentru că această dronă UAV era 90% intactă. Rușii spun că costă între 80 și 120 de mii de dolari, dar după ce am dezasamblat-o, ne-am dat seama că era făcută din bucăți pe care le poți efectiv comanda pe AliExpress. Avea părți japoneze sau chineze. Nimic din această dronă nu era fabricat în Rusia. Am găsit și un aparat foto Canon care era pur și simplu lipit în interiorul dronei.
Cred că putem să spunem că uriașa corupție din rândul liderilor ruși și al guvernului rus ne ajută pe noi să-i învingem în acest război.
Crimele din Bucha și Irpin: „Ca militar știi că nu ai o baghetă magică prin care să-i protejezi pe toți civilii”
– Ai fost în Bucha, în Irpin, după retragerea rușilor. Cum a fost pentru tine, ca militar?
– Am fost de două ori în Bucha și a fost extrem de trist. Am văzut acea groapă comună, cam 40-50 de cadavre, doar la suprafață, care urmau să fie exhumate. Ca militar, înțelegi că nu poți să ai o baghetă magică prin care să protejezi toți civilii. Unii dintre ei vor suferi și, ca militar, nu poți face foarte multe să eviți asta. Facem tot ce putem, dar nu putem să-i salvăm pe toți. Și e extrem de trist că lucrurile astea s-au întâmplat în locuri pe care eu le cunosc, în Bucha, Irpin. Sunt orășele foarte drăguțe, arată ca orice mic oraș european, chiar eu voiam să-mi închiriez un apartament în Bucha înainte de invazie. A fost foarte trist că invazia rușilor a transformat acele orășele în locuri de masacru.
– Se întorc localnicii acum în casele care au rămas în picioare? Sau pur și simplu să-și recupereze orice mai pot?
– Unii dintre ei se întorc, dar problema e că rușii au lăsat o grămadă de mine și capcane în casele în care au intrat și efectiv fiecare apartament trebuie verificat. Și sunt mii. Va dura ceva timp până când refugiații vor primi oficial aprobarea să se întoarcă în casele lor.
Bunicul din Romanivka
– Ai postat clipuri video și din Romanivka, o altă localitate din care s-au retras rușii. Ce s-a întâmplat acolo?
– Romanivka e parte din Irpin, trupele noastre se aflau acolo și acel sat a fost bombardat foarte rău. L-am întâlnit pe acest „bunic”, care inițial a fost înarmat pentru a patrula zona; este un om foarte curajos și foarte deschis. Pentru mine, bunicul Savkovik întruchipează tot ceea ce noi, ucrainenii, suntem. Suntem deschiși, prietenoși, curajoși. L-am vizitat de câteva ori și, în prezent, adun medicamente, alimente pentru el. Am primit deja donații de la urmăritorii mei pentru el. Serviciile locale curăță locul și cred că, în curând, acest sat își va reveni la normalitate.
„Propaganda rusă este cea mai puternică armă a lor”
– Ești familiarizat cu internetul ca tehnică de a comunica. Cum îți explici că există în continuare oameni care cred că atrocitățile din Bucha au fost simulate?
– Oamenii cred în ceea ce le convine să creadă, pentru că să înfrunți astfel de lucruri, ca războiul, un masacru al civililor, reprezintă lucruri incomode. Un alt motiv este propaganda rusă, care cred că este cea mai puternică armă a lor. Întotdeauna a fost, chiar și în urmă cu o sută de ani. Este firesc, având această propagandă în spate, ca în Bucha să fie vorba de manechine, de actori, nu de un masacru civil.
– Dar există oameni și în afara Rusiei care cred în teorii ale conspirației, oameni care au acces la informație, la internet etc.
– În jurul localității Bucha, mai sunt alte sate, de exemplu, Motîjîn, unde o altă groapă comună a fost găsită, în care se aflau până la 200 de cadavre. Aceste sate mici nu sunt neapărat în atenția media. Pentru oamenii din Vest care nu s-au confruntat cu războiul, este incomod să creadă că astfel de lucruri chiar se pot întâmpla în viața reală. Iar rușii cheltuiesc o grămadă de bani – miliarde de dolari – pe propaganda externă.
De altfel, corespondentul Libertatea în Ucraina, Mircea Barbu, a fost în Motîjîn și a vorbit cu o supraviețuitoare a ocupației rusești și care i-a povestit cum a fost ucisă aici primărița localității și întreaga ei familie.
„Atrocitățile comise de soldații ruși – o responsabilitate a comandanților de unitate”
– Violul este o armă pe care rușii au folosit-o în acest război. Ai întâlnit victime în zonele în care ai fost?
– Eu, personal, nu, dar am o colegă în altă brigadă, ea a fost în zona de lângă Irpin și mi-a spus că a văzut foarte multe femei și copii, copii foarte mici, care au fost violați și uciși. Iar faptul că a văzut semnele violului pe copii foarte mici a fost înfiorător pentru ea. A fost șocată, câteva zile s-a simțit foarte rău.
– Ce-i face pe soldații ruși să acționeze cu atâta violență asupra civililor?
– Tot ce se întâmplă într-o unitate militară are un ordin. Comandantul poartă vina și responsabilitatea pentru toate crimele comise de soldații săi. Și, pentru a nu se ajunge aici, avem psihologi militari, diferite servicii interne care educă soldații cu privire la relațiile pe care să le aibă cu populația civilă, cu localnicii. Un comandant poate să dea ordin ca soldații să nu facă așa ceva. De exemplu, în Herson, oraș ocupat de mai bine de o lună de forțele ruse – sigur că și acolo au loc abuzuri, răpiri – dar nu e nici pe departe comparabil cu ce s-a întâmplat în Bucha.
În Bucha li s-a permis soldaților să facă aceste crime, au vrut să inducă frică în populația locală, în soldații ucraineni. Știu sigur asta pentru că, în a 10-a zi a invaziei, au rămas fără mâncare, iar comandantul lor le-a ordonat să se aprovizioneze singuri. Așa că au jefuit case, magazine.
Și tot în Bucha, soldații au săpat un șanț cu un excavator, unde au aruncat cadavrele. Niciun soldat nu face așa ceva de capul lui. Deci, cel puțin un comandant de pluton a emis acest ordin.
„Soldații nu poartă numele lui Putin”
– Dar au posibilitatea de a spune nu unui viol. Presupun că poți refuza să comiți o atrocitate ca soldat, nu?
– Cu siguranță au comis aceste crime pentru că au vrut să o facă. Mulți oameni spun că Putin este de vină pentru ce se întâmplă în Ucraina, din păcate, nu este adevărat. Toți acești soldați care au comis toate aceste atrocități, toți piloții care au bombardat adăposturi și clădiri de civili au un alt nume de familie. Nu îi cheamă „Putin”. Au făcut-o pentru că pur și simplu îi urăsc pe ucraineni. E singurul motiv pentru acest război. Nu este nimic nou pentru noi.
Ne urăsc pentru că vrem să fim o țară europeană și pentru că am ales o cale prooccidentală.
Spionii din Kiev care lucrează pentru serviciile secrete ruse
– În cursul acestui război, ai vorbit vreodată cu un soldat capturat rus?
– Am avut destule conversații cu acești oameni. După invazie, am prins mai mulți spioni care încercau să culeagă informații, să coordoneze atacuri cu rachete asupra obiectivelor civile, și toți o făceau pentru bani. Eu nu pot să înțeleg cum poate o persoană care trăiește în Kiev – toți erau localnici – să-și trădeze țara pentru bani. Pentru mine este de neconceput să trimiți astfel de informații știind că acele rachete vor lovi propriul tău oraș, oameni care locuiesc în orașul tău vor suferi, vor muri. Și nu vorbesc de mii de dolari, ci de 200-300 de dolari.
„Voi lupta până când vom elibera toate teritoriile de sub ocupația rușilor”
– Ce se va întâmpla în săptămânile următoare pe front?
– Ne așteptăm ca frontul să se stabilizeze, în 1-2 săptămâni, trebuie să existe un front definit și odată ce se întâmplă asta, cred că vor mai fi niște negocieri între guvernul nostru și ruși. Scopul nostru este să eliberăm toate teritoriile de sub ocupația rusă, inclusiv Donbas și Crimeea, și să luăm aceste teritorii înapoi, pentru că sunt pământ ucrainean.
– Ce vei face după ce războiul se va termina?
– Eu voi lupta până la finalul acestui război, apoi sper să fac ceva util pentru societate, nu știu încă ce sau când. Cel mai probabil voi intra într-un ONG care va ajuta civilii să reconstruiască Ucraina. Vreau doar să fac ceva util pentru societatea ucraineană.
Un mesaj pentru români: „Vă mulțumim!”
– Ai vreun mesaj pentru românii care au primit refugiați ucraineni?
– Nu există decât un singur mesaj: Vă mulțumim pentru că aveți grijă de refugiații noștri. Nu apreciem doar ajutorul vostru practic, ci și sprijinul psihologic acordat. E o motivație mare pentru noi să continuăm să luptăm, luptăm pentru întreaga Europă. Apreciem tot suportul acordat de către europeni și cred că prietenia care se creează în aceste circumstanțe nefericite este totuși o prietenie care va dăinui mereu. Cred că vom deveni buni prieteni cu toată lumea.