În urmă cu 8 ani, au avut o relație de 2 ani și el a cerut-o în căsătorie în timpul unei emisiuni de televiziune. Dar atunci deja știa, de la el, că a abuzat tinere sub 20 de ani și a fost condamnat pentru asta.
A început să se teamă pentru fiica ei
Femeia a fost îngrozită de ce a aflat, mai ales că avea o fiică de 15 ani. Deși o vreme relația lor a continuat, după doi ani s-au despărțit, pentru că nu mai voia să stea tot timpul cu teamă, cu ochii în patru.
Femeia, care are acum în jur de 50 de ani, a acceptat să discute cu reporterul ziarului Libertatea Maria Andrieș, sub protecția anonimatului, și să povestească ce a aflat de la el despre familia lui și despre scenele de groază trăite la vârste fragede.
Ea spune că a plâns când a aflat că Visscher a ucis o
fetiță, apoi s-a sinucis, dar că o doare când aude că oamenii îl numesc “monstru”,
pentru că, în opinia ei, el a fost doar un om care a suferit mult și a făcut
eforturi mari să ducă o viață normală.
Reporter: Cum l-ați cunoscut pe Johannes Visscher?
Fosta logodnică: Se întâmpla acum vreo opt ani. Ne-am cunoscut pe un site de dating. A fost dragoste la prima vedere. Pur și simplu, ne-am îndrăgostit unul de altul nebunește, pe loc. El avea cu trei ani mai puțin ca mine.
– Cât a durat relația voastră?
– Cam doi ani. După câteva luni, Joop m-a cerut în căsătorie. Era romantic, îmi trimitea flori și bomboane la serviciu. Doar că, după ce a făcut cererea, a adăugat că are să-mi facă o mărturisire. Mi-a spus de faptul că a fost condamnat pentru că a agresat două femei care aveau vârste sub 20 de ani.
– El ce vârstă avea când a fost condamnat?
– 24 de ani, cam așa. A fost condamnat la închisoare, apoi a stat și într-o clinică de reabilitare. Dar faptul că atacase femei sub 20 de ani m-a alarmat.
Fiica mea avea 15 ani atunci, mi-am zis s-o țin departe de el. Am refuzat cererea în căsătorie, ne-am despărțit, dar, după câteva săptămâni, eu și Joop eram din nou împreună.
Fosta logodnică a lui Johannes Visscher
– De ce ați reluat relația?
– Greu de spus. Nu voiam să-l pierd, știam că n-o să mă căsătoresc niciodată cu el, dar eram atât de îndrăgostită… Când m-a cerut de soție și în emisiunea TV, am acceptat doar pentru că erau atâția oameni acolo și nu voiam să-i dezamăgesc. Dar în mintea mea îmi spuneam: Nu, nu, Joop, nu mă mărit cu tine!
– Cum era el ca iubit?
– Avea tot ce ți-ai putea dori de la un bărbat. Era atent, grijuliu, amuzant. Ne mergea de minune împreună. Era foarte posesiv, un pic cam gelos… Doar un pic, nu exagerat.
– Care era ideea lui despre iubire?
– Să stăm tot timpul împreună, să fim nedespărțiți.
– Aveați proiecte împreună? Ați vorbit despre copii?
– Ne gândeam la viitor doar înainte de a afla de trecutul lui. Da, am vorbit despre copii. Deși eu trecusem de 40 de ani, aveam o fiică, el, la rândul lui, avea o fiică. Ne spuneam că ar fi frumos să avem și un copil al nostru.
– V-a povestit ceva Johannes despre copilăria lui?
– Da, mi-a spus de tatăl lui, că îl bătea groaznic. Avea un frate vitreg, care a murit la 41 de ani. Era cu vreo nouă ani mai mare ca Joop.
Când Joop avea cam opt ani, a fost abuzat de fratele lui. Mama lui Joop avea probleme psihice, se interna mereu.
Fosta logodnică a lui Johannes Visscher
– Ținea legătura cu mama lui?
– Se vedeau de două, trei ori pe an. De sărbători, mai ales. Se sunau la zilele de naștere. Nu părea o legătură foarte strânsă. Joop mi-a spus că mama lui a scris o carte despre viața ei. Nu era nici încântat, nici supărat de asta. Părea, mai degrabă, amuzat.
– De ce v-ați despărțit?
– Când îți pierzi încrederea în cineva, pierzi totul. Se schimbaseră lucrurile între noi, începusem să obosesc să fiu mereu atentă, cu ochii în patru. Să fiu bănuitoare. Așa că am zis că e mai bine să ne despărțim. Ne mai sunam de două, trei ori pe an, să vorbim, ca între vechi prieteni. Îl urmăream pe Facebook, mă bucuram să văd că îi merge bine, se căsătorise, avea un serviciu bun. Eram fericită dacă el era fericit.
– Îl mai iubiți?
– Nu, ce a fost între noi a fost cu mulți ani în urmă. Eram atât de fericiți. Acum mă simt foarte tristă să văd că Joop a sfârșit așa…
– Nu ați observat nimic în neregulă la el, nici un semn că ar fi în stare de așa ceva?
– Nu, nu am văzut nici un semn. Absolut nici unul. Poate pentru că eram orbită de dragoste, poate pentru că nu erau. Nu aveam ce să văd. Cred că nimeni nu se naște rău, dar dacă vii pe lume într-o familie ca a lui Joop, nu ai nici o șansă. Cred că Joop s-a luptat din greu să rămână bun, să fie omul pe care l-am cunoscut: cald, sensibil, inteligent, prietenos, vesel, generos…
Acum văd că oamenii îi spun în fel și chip, îl numesc “monstru” și alte lucruri din astea… Mă doare să citesc asta. Oamenii aceia care îl insultă nu l-au cunoscut pe Joop, nu știu nimic despre viața lui. Eu l-am văzut de aproape. Nu era un monstru, ci un om care a suferit mult și încerca să lase suferința în urmă… Făcea eforturi mari să ducă o viață normală, să aibă o familie a lui.
Fosta logodnică a lui Johannes Visscher
– Ați fost la înmormântare?
– Am transmis condoleanțe familiei. Încă nu îmi vine să cred că e vorba de el. Sunt tristă și pentru fetița care a murit. E o situația foarte, foarte tristă. Am izbucnit în plâns când am aflat.
Johannes Visscher, din copil abuzat a ajuns prădător sexual de copii și criminal
Despre Johannes Visscher știm că este acuzat în România că a
ucis-o pe Mihaela Adriana Fieraru, fetița de 11 ani din Gura Șuții și că s-a
sinucis trei zile mai târziu. Olandezul este suspectat și că ar fi abuzat
sexual o altă fetiță, de 8 ani, în urmă cu 3 ani, când a fost la Iași. Dar
probleme cu legea a avut și în Olanda.
La un capăt al poveștii, avem o fetiță crescută într-un sat din România, într-o familie cu mulți copii, într-o casă fără apă curentă, cu un gard care stă să cadă. O fetiță pe care părinții, muncitori cu ziua, o vegheau ca pe lumina ochilor și îi ofereau tot ce puteau ei să-i dea mai bun. Chiar dacă era vorba, uneori, doar de o bucată de pâine unsă cu margarină, pusă de dimineață în ghiozdan.
Mihaela Adriana Fieraru a fost un copil iubit
La celălalt capăt al poveștii, în Haarlem, un orășel olandez
de turtă dulce, cu o imensă catedrală unde clopotele intonează “Toccata” de
Bach, avem un băiețel pe care tatăl îl bate de la vârsta de 2 ani, îl închide
în debara, să nu-l mai vadă prin casă. Un băiețel care, de la 5 ani, s-a
obișnuit să-și aștepte mama, săptămâni la rând, să iasă din clinica de
psihiatrie.
Mihaela Adriana Fieraru a fost un copil iubit, așa rezultă
din mărturiile părinților, profesorilor și vecinilor din Gura Șuții.
Copilăria lui Johannes Visscher, în schimb, a fost un
coșmar.
Povestea copilăriei lui este o parte din mărturia mamei lui
din cartea pe care a scris-o în 2016. Libertatea a scris că bunicul lui
Johannes Visscher s-a sinucis, tatăl lui a fost alcoolic violent, iar mama a
fost deseori internată la psihiatrie.