Până când o minte luminată s-a gândit să umble la Codul Penal şi să-l ajusteze în favoarea infractorului, spărgătorii de apartamente sau cei care râvneau la produsele aranjate în vitrina vreunui magazin sau în vreun depozit înfundau puşcăria. Acum însă, lucrurile s-au schimbat radical, pentru că legea este aliatul de nădejde al hoţului care ştie că poate fenta cei câţiva ani de închisoare pe care îi poate primi pentru furt.
“În cazul infracţiunilor de furt, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (art.231 al. 2 Cod Penal)”, este prevederea- minune a legii pe care hoţii o visează şi de care se folosesc din ce în ce mai des. Chiar dacă sunt prinşi şi, ulterior, arestaţi, spărgătorii – aşi în chichiţe avocăţeşti – îşi joacă şansa până la capăt. De dincolo de gratii, prin apărător sau prin acoliţi, infractorii trimit vorbă celui căruia i-au golit casa ca pentru zugrăveală că sunt gata să plătească toată paguba şi să se împace.
Scapă basma curat
Îşi pun cenuşă pe cap, recunosc că au greşit şi pun pe masă banii pentru despăgubire. Iar miza este, pentru ei, uriaşă: libertatea. Când lucrurile nu merg aşa cum şi-au propus, victimele sunt intimidate sau chiar ameninţate pentru a renunţa la plângerea care-i poate înfunda până la şapte ani.
Aşa se face că legea strâmbă, dar şi sufletul mare al românului dispus să-l ierte pe hoţ şi chiar să uite necazul prin care a trecut sunt atuurile spărgătorilor care pot fenta puşcăria. “De când a intrat în vigoare noul Cod Penal, de la 1 februarie 2014, doar în Bucureşti zeci de spărgători prinşi de poliţişti, chiar în flagrant, au fost puşi în libertate în urma împăcării părţilor. Oamenii îşi vor banii pe bunuri şi nu mai aşteaptă procesul. Nimeni nu se gândeşte că poliţia cheltuieşte enorm pentru a prinde infractorii. Cercetări la faţa locului, ADN-uri, carburant”, ne-au explicat surse judiciare.
Sunt bani aruncaţi pe geam, care nu mai pot fi recuperaţi. În plus, fapta pentru care a fost arestat nu e trecută în cazier. E ca şi cum furtul nu s-ar fi produs. Ca infractorul să scape, împăcarea trebuie să aibă loc până la primul termen de judecată al cazului.