”În situaţia în care cineva intră în cabină, tu ca pilot nu apuci să informezi despre ce se întâmplă. Poţi, în cel mai rău caz, să bagi mâna pe dedesubt şi să dai acel semnal de urgenţă. Faptul că avionul nu părăşeşte calea aeriană şi coboară dintr-o dată, te duce cu gândul la o depresurizare, însă pilotul avea timp să o anunţe. Toate aceste elemente mă duc cu gândul că teroriştii au reuşit să se strecoare în avion. Sunt sigur că în urma citirii cutiilor de voice recorder şi a datelor de zbor se va stabili că nu a fost un accident sau o situaţie de urgenţă determinată. Acolo a intervenit ceva neprevăzut, un atac terorist. În plus, nu orice pilot ajunge comandant pe asemenea aeronavă. Experienţa şi orele cumulate te determină să ai puterea de discernământ şi de hotărâre în care indiferent ce se întâmplă în caz de avarie, raportezi, anunţi că s-a întâmplat ceva, o depresurizare sau că a luat foc avionul. În cazul de faţă, dat fiind faptul că piloţii nu au raportat nimic şi că au reuşit să pună mesajul de urgenţă este, după părerea mea, determinant faptul că cineva a pătruns în cabina piloţilor sau a făcut ceva la bord. Dacă era o depresurizare adevărată, avionul se oprea la o altitudine de sub 5000 de metri unde organismul, piloţii şi pasagerii pot trăi, supravieţui”, a declarat Paul Mitu.
Pilotul este o adevărată legendă a aviaţiei civile. A lucrat 34 de ani la Tarom, are 16.000 de ore de zbor şi 9 milioane de km parcurşi. Pe 7 august 1980, comandantul pilota aeronava Tupolev 154 şi trebuia să aterizeze pe aeroportul din Nouadhibou, Mauritania. Însă, din cauza unui ghidaj prost de la sol a fost deviat de la pistă, însă el a reuşit să amerizeze în Atlantic salvând viaţa tuturor pasagerilor. Avionul avea la bord 176 de oameni.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro