EXCLUSIV. Marea Neagră, în pericol – Mărturii ale marinarilor ale căror nave fac deversări ilegale

• În prima parte a investigației coordonate de redacția non-profit The Lighthouse Reports, despre poluarea invizibilă cu apă de santină a mărilor și oceanelor din UE, am arătat cum ajung navele comerciale să polueze nepedepsite apele din Marea Neagră și de ce autoritățile nu verifică.

La nivel european, imaginea poluării cu apa de santină (apa toxică din compartimentul din fundul dublu al navei) este mult mai mare decât o arată cele 330 de cazuri monitorizate din iulie 2020 până în decembrie 2021 de către platforma SkyTruth. 

De menționat că în 271 dintre acestea, dâra de poluare este situată la mai puțin de 80 de kilometri de țărm, unde deversarea apei de santină este ilegală, conform Convenției Internaționale pentru Prevenirea Poluării de către Nave (MARPOL).

8 deversări zilnice de reziduuri petroliere și apă de santină în mările UE

Dar chiar și atunci când este legală, deversarea apei de santină este dăunătoare mării. Asta din cauza cantității uriașe de apă de santină care ajunge în mările și oceanele europene. Experții SkyTruth vorbesc de până la 2.964 de deversări anuale ce conțin uleiuri minerale în apele țărilor UE. Adică 8 în fiecare zi, spun estimările conservatoare făcute „prin combinarea datelor obținute de EMSA cu acoperirea limitată a sateliților din constelația Sentinel-1”, așa cum explică cei de la SkyTruth.

Recomandări

PNL și PSD se spală pe mâini de vila lui Iohannis. Festivalul ipocriziei a venit după cel al slugărniciei

Evident că depistarea la distanță are limitele sale. Sateliții nu văd fiecare parte a oceanului ori a unei mări. Cu siguranță, nu simultan. Și cum dârele uleioase dispar după un timp, acestea pot fi ușor ratate de sateliți.

SkyTruth:

Ce se vede din satelit?

Este important de menționat că prezența unor dâre uleioase pe imaginile satelitare nu înseamnă întotdeauna apă de santină, uneori poate fi vorba de deversarea unor uleiuri vegetale ori chiar de prezența algelor. Însă aceste explicații cad atunci când sateliții surprind și o navă în imediata apropiere a dârei uleioase. Problema e recunoscută și de EMSA.

„În apele europene, deversarea ilegală de reziduuri petroliere și de alte substanțe poluante are loc în mod regulat. Dar numerele sunt mici când vorbim de cazuri detectate, cât și de cele aduse în fața instanței”, a declarat directoarea executivă EMSA, Maja Markovčić, pentru jurnaliștii coordonați de Lighthouse Reports.

Recomandări

Procurorii cer pedeapsa maximă pentru Mario Iorgulescu în dosarul în care este acuzat de ucidere din culpă. Când vor lua judecătorii decizia finală

Nevoia de schimbare

Comisia Europeană este în proces de revizuire a directivei europene ce vizează deversările ilegale de substanțe în apele țărilor membre UE. În propunerea de revizuire a legislației europene în domeniu apar critici ale sistemului CleanSeaNet.

„Actualul sistem european de supraveghere prin satelit și raportare digitală a presupuselor surse de poluare maritimă din partea navelor nu este folosit în mod optim, iar datele nu sunt coordonate pentru a obține potențialul unei operaționalizări complete”, se arată în documentația de revizuire a Directivei 2005/35/EC.

Uleiul afectează reproducerea speciilor marine

Necesitatea revizuirii legislației e văzută și de Kerstin Magnusson, expertă în ecotoxicologie, care a cercetat în ultimii ani toxicitatea apei de santină în ecosisteme maritime din Marea Baltică.

Într-un interviu acordat jurnaliștilor coordonați de Lighthouse Reports, aceasta s-a arătat îngrijorată de efectele cumulative pe care le pot avea la scară globală atâtea deversări de apă de santină, în special în ceea ce privește dezvoltarea normală a planctonului. Asta chiar și atunci când este vorba de incidente considerate între limitele legale agreate prin convenția MARPOL.

Recomandări

Pensionarii din Ucraina, nevoiți să se întoarcă la lucru din cauza lipsei forței de muncă | VIDEO

E o rețea de efecte și consecințe. Ceea mai mică concentrație de ulei este dăunătoare în timpul fertilizării la mai multe specii.

Kerstin Magnusson, expert în ecotoxicologie:

Ea crede că este nevoie de o reevaluare a legislației actuale, întrucât deversarea de apă de santină reprezintă o problemă mult mai importantă decât prezența în mări și oceane a unor particule microplastice. 

Se contaminează până la 8 metri adâncime

Asta mai ales când este vorba de o deversare făcută în zonele de coastă ori când nava este veche, iar starea motoarelor influențează cât de murdară în reziduuri petroliere și metalice este apa de santină, spune cercetătoarea suedeză în ecotoxicologie.

Între timp, un studiu din 2016, publicat în revista științifică Nature, arată că până și acele deversări care lasă pentru puțin timp o dâră uleioasă la suprafață pot „să contamineze imediat până la 8 metri adâncime și pe o arie de 500 de metri; iar analiza unor bacterii și mamifere demonstrează că există efecte biotice clare ca urmare a concentrației unor compuși uleioși dizolvați la adâncime”.

Un fenomen ascuns prin falsificarea jurnalului de bord și pompe de schimb 

Echipa de investigație europeană, coordonată de redacția colaborativă Lighthouse Reports, a discutat cu 5 avertizori de integritate de pe nave depistate anterior în timp ce poluau cu apă de santină. Toți au confirmat că deversarea apei de santină în mări și oceane este în continuare un incident frecvent, iar jurnalul de înregistrare a hidrocarburilor de la bord nu este deloc un impediment, chiar dacă poate să fie controlat de autoritățile portuare la fiecare oprire. Asta pentru că datele cuprinse în jurnal pot fi modificate cu ușurință, așa cum au explicat atât avertizorii de integritate, cât și experții consultați de Lighthouse Reports.

Mărturiile marinarilor

Cred că s-a întâmplat de 4-5 ori în 6 luni. Practic, de fiecare dată când apărea o scurgere de reziduuri uleioase, echipajul golea peste bord întregul container cu apă de santină.

*R, avertizor de integritate:

*R a lucrat jumătate de an pe o navă comercială, timp în care și-a văzut colegii deversând de 4-5 ori întregul conținut al compartimentului cu apă de santină în apele oceanului. De fiecare dată s-a întâmplat în bezna nopții, când cei trimiși să inspecteze posibila poluare ar avea probleme în identificarea dârei uleioase de pe suprafața apei.

„Asemenea activități sunt comune, așa că e de așteptat ca toată lumea să asiste măcar o dată la deversarea apei de santină în mare. E și mai ușor de ascuns când facem asta noaptea și diluăm reziduurile cu multă apă”, completează *R.

„De obicei, deversarea avea loc după ora 10 seara”

*K a lucrat mai puțin de un an pe o navă comercială, unde a descoperit că nămolul încărcat cu reziduuri petroliere din rezervorul cu apă de santină era extras cu o pompă portabilă și aruncat direct peste bord. Se întâmpla pentru că „multe porturi nu acceptă ca navele să golească gratuit acest nămol în instalațile lor, asta se întâmplă mai ales în porturile din Europa”.

„De obicei, deversarea avea loc după ora 10 seara. Iar uneori făceam asta în primele ore ale dimineții. Era o operațiune rapidă, ne lua cinci minute să instalăm pompa portabilă, apoi alte 5 minute să o dezinstalăm. Era extrem de ușor de ascuns de orice inspector care se urca la bord”, explică *K.

Toate publicațiile implicate în această investigație au ales să protejeze anonimitatea avertizorilor de integritate de pe nave, care se tem că odată ce vorbesc public despre acest fenomen, nu vor mai putea să se angajeze pe o navă. „E un mediu de muncă extrem de toxic pe mare”, apreciază *R.

Ce se întâmplă în apele europene 

Convenția MARPOL, care reglementează și în prezent limitele legalității deversării apei de santină, a fost semnată în anii ‘70. 

Între timp, dimensiunea transportului maritim s-a cvadruplat. Astăzi, zeci de mii de nave tranzitează zilnic marile și micile rute ale comerțului maritim, de la tancuri petroliere până la cargoboturi și nave vrachier. Fiecare dintre ele poate să pună umărul la poluarea cu ape de santină, principala sursă de reziduuri uleioase deversate în mările europene, așa cum arată și Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă.

Instituția investește anual peste 23 de milioane de euro în măsuri antipoluare, dintre care 7 milioane de euro doar în programul CleanSeaNet.

Din 2007, EMSA a detectat peste 44.000 de posibile deversări de reziduuri petroliere ori apă de santină în apele din Europa. România a început abia din 2011 să primească alerte CleanSeaNet, a căror verificare în teren e treaba Autorității Navale Maritime. În lipsa unei asemenea confirmări, poluatorii nu pot fi pedepsiți într-un stat membru UE. 

Deși sistemul de monitorizare a poluării prin constelația europeană de sateliți funcționează, de cele mai multe ori, autoritățile naționale pur și simplu nu acționează. Iar atunci când o fac, e deja închisă de mult fereastra optimă de confirmare, adică în primele 3 ore de la emiterea unei alerte CleanSeaNet.

Cum acționează statele

Doar 1,5% din toate alertele emise la nivel european au fost verificate „in situ” în primele 3 ore de la alerta CleanSeaNet. Asta chiar dacă un caz de poluare cu uleiuri minerale este confirmat în 11% dintre verificările rapide efectuate de autoritățile din statele UE.

Autoritățile din patru state europene au răspuns solicitărilor de informații publice, arătând că alertele europene privind o potențială poluare nu sunt luate adeseori în seamă, iar inspectorii EMSA nu primesc decât într-o treime din cazuri feedback cu privire la acțiunea locală luată după recepționarea unei alerte CleanSeaNet.

În Marea Britanie au fost recepționate 65 de alerte CleanSeaNet în 2020. Majoritatea fost verificată fie cu ajutorul informațiilor transmise de nave comerciale din vecinătatea potențialei poluări, fie de pe platforme in situ. Însă problema este că unele alerte au rămas neverificate, ca autoritățile să ofere un motiv transparent.

În Croația, autoritățile primesc în medie cam 40 de alerte pe lună. Însă mare parte din verificări se efectuează abia când nava suspectată de poluare ajunge într-un port, iar inspectorii au posibilitatea de a verifica jurnalul de înregistrare a hidrocarburilor de la bord. Dacă nava se îndreaptă spre un port dintr-o altă țară, autoritățile croate trimit o notificare omologilor de la următoarea destinație. Metoda de verificare aleasă de croați nu a dus la detectarea niciunei deversări în perioada 2019-2020.

În apele Italiei, constelația europeană de sateliți a detectat în ultimul an un număr 282 de alerte CleanSeaNet. Autoritățile nu au găsit dovezi de poluare în niciun caz. Și absolut toate verificările „in situ” s-au făcut pe baza informațiilor transmise de alte nave comerciale din vecinătatea presupusei deversări.

În România, doar 7% dintre alerte au fost verificate

În România s-au înregistrat 851 alerte CleanSeaNet în perioada 2011-2020, dintre care doar două cazuri de poluare au fost confirmate de Autoritatea Navală Română.

De altfel, autoritățile române au verificat doar 7% din totalul alertelor CleanSeaNet primite între 2013 și 2020 de la EMSA.

Dificultatea sancționării deversării ilegale în apele din Europa

În ciuda unei monitorizări atente a poluării la nivel european, sistemul actual nu pare să reprezinte un impediment pentru proprietarii de nave determinați să-și arunce apa de santină direct peste bord. Asta pentru că tragerea la răspundere a vinovaților e rară.

O mare problemă este că sancționarea presupune adunarea de dovezi fotografice, iar poluatorii știu cum să ascundă dâra uleioasă în bezna nopții ori să exploateze cunoscuta lipsă de intervenție a autorităților locale dintr-o anumită zonă economică exclusivă a unei mări din Europa.

*O parte din această investigație a început la BIRN Summer School of Investigative Journalism 2021, un workshop de jurnalism de investigație organizat și finanțat de organizația media Balkan Investigative Reporting Network. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro