ComenteazăReporterul Libertatea a vorbit cu unul dintre ei, iar acesta susține, sub protecția anonimatului, că sistemul este de vină: nu există infirmiere, protocoalele de pe hârtie sunt greu de respectat, iar agresiunile din partea unor adolescenţi violenţi sunt încadrate ca accidente de muncă și băgate sub preş.
Într-o zonă liniştită din Ploieşti, între pereţii unei clădiri cu aer de şcoală mai măricică de pe vremea comunismului, se ascund dramele unor copii fără apărare în faţa adulţilor violenţi. Speriați de diagnostice precum tetrapareză, schizofrenie, autism sever cei care i-au adus pe lume i-au abandonat în grija statului. Iar angajaţii statului spun că „n-au mai rezistat” şi au început să-i bată.
Centrul „Sfântul Andrei” Ploieşti, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, adăposteşte 70 de copii cu dizabilități: de la bebeluşi care respiră prin tuburi şi nu se pot mişca, la tineri de 17 – 18 ani, care fac în scutece şi care nu vor şti niciodată cine sunt, de unde vin şi încotro se îndreaptă. Cu toţii, fără apărare în faţa celor care ar fi trebuit să le ţină loc de părinți.
După trei luni de anchetă, procurorii au ridicat, săptămâna aceasta, 11 angajaţi acuzați că îi bat pe copii. Șase dintre aceștia au fost arestați, iar alţi doi, pentru care se ceruse arestarea, au fost lăsaţi liberi după 24 de ore de reținere.
Reporterul Libertatea a vorbit cu unul dintre suspecţii din dosar, aflat în libertate, iar mărturiile sunt devastatoare.
„Din cauza presiunii nu m-am putut controla”
Are peste 60 de ani și este instructor la grupa de copii mari. Spune că nu mai are nimic de pierdut. Şi că a ajuns în acest punct din cauza unui sistem bolnav, care nu ajută pe nimeni.
„Mi-am recunoscut parte din vină şi am spus că regret enorm, dar din cauza stării psihice şi a presiunii sub care lucram nu m-am putut controla. Îmi asum răspunderea pentru actele făcute”, susține angajatul.
Instructorul spune că în centru se lucrează în ture de 8 sau 12 ore. Are grijă de 12 copii şi precizează că au fost cazuri, ce-i drept, mai rare, în care a făcut singur de serviciu. Nu are infirmier şi schimbă pampers la copiii mari, din grupa de care are grijă. E vorba despre copii cu vârste între 13 şi 18 ani, cu toţii cu afecțiuni psihice severe.
„Toţi vorbesc foarte puţin, unul singur e mai coerent, dar nu în totalitate, în rest toţi sunt în lumea lor”, spune instructorul.
Povesteşte că printre tinerii din orfelinat este un adolescent de 17 ani, „rod al iubirii dintre o prostituată din Bucureşti şi un student chilian”.
„Băiatul acesta era cât trei persoane la un loc. Coboram pe scări cu el și, din senin, a început să se dea cu capul de balustradă. Când am văzut că se automutilează l-am luat în braţe, de la spate, să-l opresc. Atunci, a luat un ghiveci greu și l-a aruncat spre mine ca pe o minge. Când a văzut că nu m-a nimerit, m-a mușcat. Am făcut raport de incident, s-a făcut anchetă și s-a înregistrat ca accident de muncă”, spune bărbatul.
Admite că răspunsul la violenţă cu violenţă nu este o soluţie.
Directorul face declarații halucinante și dă vina pe subalterni
Cristian Nicolescu, directorul centrului, spune că el nu a identificat cazuri de abuz în centru și că a luat „măsuri”. Mai mult, dă vina pe subalterni pentru faptul că el nu a ştiut că în orfelinat copiii sunt bătuţi.
„Aprecierea mea este că acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla decât în condiţiile în care exista o înţelegere tacită între aceste persoane care, deşi aveau obligaţia legală să mă anunţe dacă au cunoştinţă despre astfel de incidente, nu şi-au îndeplinit această obligaţie”.
Admite că în centru sunt copii „violenţi şi foarte violenţi şi că violenţa îmbracă toate formele: heteroagresivitate, autoagresivitate, agresivitate îndreptată atât spre copii, cât şi spre personal”.
Metode de calmare ale copiilor agresivi? Scoaterea din contextul în care s-a declanșat criza, plimbarea și jucăriile, spune directorul. În cazul în care criza persistă, copilul este culcat pe un pat și ținut de mâini, ca să nu-și facă rău sieși și altora, iar în final chemarea ambulanţei.
Între timp, ancheta în acest caz continuă. După reținerea angajaților centrului, autoritățile din județul Prahova au adus personal de la alte instituții.
Cum s-a aflat despre ceea ce se întâmplă între zidurile de la „Sfîntul Andrei” Ploieşti? O angajată a lăsat telefonul la îndemâna soţului cu care se afla în proces de divorţ. Acesta a scos din el mesaje dintre soția lui şi o colegă care o învăţa cum se pun la punct copiii cu dizabilități: „Fă-te ascultată! Uită-te în jur şi dă! Dă-le să zacă!”.
Dacă familia angajatei ar fi fost una „model”, iar soţul ei nu ar fi făcut sms-urile publice, la „Sfântul Andrei” ar fi fost linişte. Bătaia s-ar fi aplicat pe scări, în baie, în dormitoare, peste tot, aşa cum au învăţat îngrijitorii unii de la alţii.