- După decesul tatălui, Tasneem a fost crescută, conform legilor islamice, nu de mamă, ci de familia extinsă, în Deir ez-Zor, oraș din teritoriile ocupate de ISIS.
- Natalia, mama fetei, a plecat în România de teama războiului, dar nu și-a putut lua decât băieții cu ea.
- Fetele au rămas în Siria, iar de mezina Tasneem s-a ocupat unul dintre unchii săi, un radical islamist.
- Odată cu eliberarea nordului Siriei de sub ISIS, fetița Tasneem a ajuns în alt prizonierat, cel al kurzilor, dușmanii ISIS.
- De cinci săptămâni, copila este captivă în nordul Siriei, într-o tabără de refugiați, în timp ce statul român nu știe ce să facă.
- Statul român, prin MAE, refuză să dialogheze cu kurzii sirieni, pe motiv că “orice dialog se face prin autoritățile de la Damasc”.
- Însă autoritățile de la Damasc nu mai controlează de mult nordul Siriei.
Când și-a ridicat pentru prima dată în ani buni vălul de pe chipul ei de copil, Tasneem a simțit cum aerul cald de deșert sirian îi zvântă fața, buzele crăpate de sete și ochii acoperiți de praf și nisip.
A tras aer în piept, s-a uitat speriată în
jur și s-a ascuns într-unul din corturile taberei de refugiați din Al-Hol,
locul unde sunt găzduite familiile ieșite din teritoriile controlate până nu de
mult de ISIS.
În doar câteva minute, fetița și-a
contactat mama pe WhatsApp. “Ce faci? Noi suntem bine. Ai văzut poza pe care
ți-am trimis-o?”, a întrebat-o fetița, cu glas tremurat, dar senin, pe Natalia,
mama ei, aflată la mii de kilometri depărtare, în România.
De atunci au trecut aproape două luni, timp
în care femeia a apelat disperată la statul român s-o ajute să-și scoată copila
din ghearele conflictului din Siria. În zadar.
Natalia spune că nimeni n-a făcut nimic concret, iar copila a ajuns monedă de negociere între un stat neputincios – România – și minoritatea kurdă din nordul Siriei, care profită de situație ca să obțină o formă de recunoaștere politică din partea Bucureștiului.
Povestea lui Tasneem începe în anii
comunismului din România.
De la Ceaușescu, la ISIS
Încă de la începuturile domniei sale asupra
României, Nicolae Ceaușescu s-a gândit că ar fi oportun să dezvolte relații cu
liderii lumii arabe.
Petrol pentru știință – aceasta a fost
strategia dictatorului român sub care zeci de mii de studenți din Siria, Irak,
Egipt, Libia și alte țări arabe au venit la studii în România începând cu anii 70.
Majoritatea celor care au ajuns în orașele
universitare ale țării au studiat medicină, inginerie, arhitectură,
transporturi și s-au întors în țările de origine la terminarea facultății cu o
diplomă apreciată și cu un viitor asigurat.
A
fost o politică inteligentă a statului român, cu două tăișuri uneori, dar care
ne-a asigurat o sumedenie de prieteni în țările arabe.
Povestea de dragoste de la Cluj dintre Shlash al Moustafa și Natalia
Acesta a fost și cazul lui Shlash al
Moustafa, un tânăr sirian care a studiat medicina la Cluj.
Înainte să plece, tânărul medic pediatru
s-a îndrăgostit de Natalia, o fată blondă cu accent molcom și ochii senini.
La terminarea facultății, au plecat împreună
în Siria, unde s-au stabilit într-un orășel din nordul țării.
Au avut șase copii, patru fete și doi
băieți, iar viața lor părea perfectă. Asta până la izbucnirea conflictului, în
2011.
Mișcările de protest denumite generic
Primăvara Arabă au zguduit din temelii regimurile dictatoriale din țările
Orientului Mijlociu.
Siria
lui Bashar al-Assad a fost printre puținele regimuri care s-au opus schimbării
și au ales să le răspundă protestatarilor cu gloanțe și bombe.
În 2013, medicul Shlash al Moustafa moare
de leucemie, într-un spital din Damasc, însă nu înainte de a distruge
pașapoartele românești ale copiilor și soției sale.
“Decât fetele mele să ajungă curve în
România, mai bine muriți cu toții sub bombe!”, au fost ultimele sale cuvinte,
potrivit soției sale, decepționată de transformarea abruptă a bărbatului de
care se îndrăgostise.
În ultimii ani, povestește Natalia
Chiorean, soțul său dezvoltase o ură profundă față de țara sa de adopție, unde
studiase.
“Spunea că toți românii sunt hoți și
țigani. Vorbea foarte urât despre familia mea”, susține femeia.
“Asta era pe fondul radicalizării sale din ce în ce mai evidente. De prin 2008 a început totul. În ultimele luni din viață avea la el mereu un Coran, își lăsase barbă și se îmbrăca mult mai conservator. Era de nerecunoscut!”
Natalia Chiorean
Ura „destrăbălarea” din România
Din studentul care asculta muzică și făcea
excursii prin împrejurimile Clujului și ulterior medicul pediatru apreciat de
tot orașul, bărbatul devenise un alt om, cu viziuni fundamentaliste și o ură
profundă pentru România și “destrăbălarea” de aici.
Cu viața aproape distrusă, într-o țară
aruncată în haos, cu chiu cu vai, Natalia Chiorean a început să-și scoată
copiii rând pe rând din Siria și să-i aducă în România. Începea un calvar care
durează până-n ziua de azi.
Primul a fost băiatul cel mare al familiei,
al cărui nume nu-l vom dezvălui din motive ce țin de siguranța sa. Tânărul a
fugit din Siria chiar cu câteva zile înainte să fie înrolat în armata regimului
lui Assad și să fie trimis pe front. Apoi a urmat fratele său.
Conform
legii siriene, femeile nu pot deține custodia copiilor de sex feminin. Așa că
cele patru fete au rămas în Siria.
Atunci, Natalia a avut o alegerea grea de luat.
Să rămână în Siria cu toți copiii și să riște să moară toți sub rafalele
gloanțelor, sau să-i scoată pe băieți din țară și să se întoarcă după fete rând
pe rând, peste graniță, ilegal.
“Mi-a fost îngrozitor de greu să fac alegerea asta. Dar am știut că dacă nu mă salvez pe mine, nu voi mai putea face nimic pentru ele în viitor.”
Natalia Chiorean
„Fetițele mele nu mai mergeau la școală, au ajuns să trăiască în mizerie”
Natalia s-a întors la Cluj și fetele ei au
rămas în urmă. Siria s-a afundat și mai tare în război, iar femeia a privit
neputincioasă, din fața televizorului, la zecile de bombardamente ale regimului
și la ororile pe care militanții ISIS le săvârșeau zilnic în țara unde până nu
de mult trăise cele mai frumoase clipe ale vieții sale, alături de familie.
“Era din ce în ce mai greu să comunic cu
ele (n.r. – fetele). Familia extinsă le-a împărțit la unchi și mătuși. Fetițele
mele nu mai mergeau la școală, au ajuns să trăiască în mizerie, cu păduchi în
cap și cu teama că în orice moment poate să le cadă o bombă pe casă”,
mărturisește mama acestora cu vocea tremurândă.
N-a trecut mult timp și rudele Nataliei
Chiorean au început să mărite fetele, una câte una. Deși erau minore, speriate
și fără școală, unchii lor au decis că ar fi numai bune de măritat.
Singura care a rămas necăsătorită și în grija unchilor a fost Tasneem, atunci în vârstă de numai 7 ani.
În tot acest timp, Statul Islamic reușise
să pună mâna pe putere în Deir ez-Zor, un oraș din zona de nord a Siriei, unde
locuia familia fetiței. În câteva luni, peste teroarea războiului s-a așternut
și teroarea fundamentalismului islamic.
Conform spuselor mamei fetițelor și confirmate pentru Libertatea din surse kurde, unchiul acestora s-a alăturat Statului Islamic.
Era iunie 2014. Califatul Islamic își
anunța existența din balconul unei moschei în Raqqa, iar la câteva zeci de
kilometri, micuța Tasneem își punea pentru prima dată vălul pe cap.
În episodul doi, citiți despre calvarul
prin care a trecut micuța româncă, cum a reușit să scape și de ce statul român
a rămas indiferent la rugămințile acesteia de a o salva.
Cine
o ține prizonieră pe micuța Tasneem
Kurzii sunt o minoritate etnică împărțită
între patru țări: Turcia, Siria, Irak și Iran. Se estimează că numărul lor ar
fi între 30 și 40 de milioane. În Siria, kurzii nu a fost niciodată recunoscuți
pe deplin de regimul Assad.
Odată cu izbucnirea conflictului din Siria,
aceștia au profitat de moment și au pus bazele unei regiuni autonome în
nord-estul țării, pe care au numit-o Rojava.
Tensiunile cu Turcia și legăturile
ideologice pe care le au cu PKK-ul lui Abdullah Öcalan, organizație aflată pe
lista grupărilor teroriste din SUA și UE, au făcut aproape imposibilă existența
unui stat kurd în regiune. Însă în toți acești ani, kurzii din Siria au luptat
în prima linie împotriva Statului Islamic, iar acum se confruntă cu un influx
de refugiați și foști luptători ISIS pe care țările europene refuză să-i preia.