ComenteazăPădurea e din ce în ce mai mică, mai neîncăpătoare pentru fiarele care, flămânde, ies tot mai des din bârlogurile lor. Purtaţi de instinctul firesc de a se hrăni, urşii bruni care vieţuiesc pe lângă Muscel (judeţul Dâmboviţa) se apropie din ce în ce mai des de gospodăriile oamenilor.
Un fruct uitat în curte, pe o masă, sau aşezat într- un coş, este o atracţie irezistibă pentru uriaşul animal. Nu mai vorbim despre o oaie sau o capră lăsată nesupravegheată. Pe de altă parte, nici sătenii nu sunt bucuroşi de apropierea tot mai mare a sălbăticiunilor de curţile lor.
Astfel, ursul, căruia pădurea nu prea mai are ce să-i ofere, a ajuns din vânător, vânat. A intrat în cătarea puştii omului, care i-a declarat război.
Prins în laţ şi chinuit
Povestea ursului nostru, căruia o să-i spunem Ivan, îşi trage seva tot din pădure. Într-o dimineaţă de toamnă, paşii l-au purtat spre satul ce-şi alinia casele în lumina palidă a revărsatului de zori.
La câţiva kilometri de aşezare, un laţ ascuns perfid de om în frunziş l-a prins de picior. Sârma l-a strâns atât de tare, încât carnea i-a plesnit, iar animalul, cuprins de zvârcoliri, a început să ragă a durere – semnal pentru sătenii care i-au întins capcana.
Animalul nu cere însă îndurare, ci intră în luptă cu cei trei oamenii ce-l prinseseră. Unul dintre aceştia, Ilie L., braconier vechi de prin Muscel, îşi face o suliţă din fier cu un cuţit în vârf şi de la distanţă îl înţeapă în piept şi pe lângă gât (pe unde a apucat) pe Ivan al nostru.
“Probabil că voiau să-l omoare şi să-l mănânce, ori să vândă carnea”, spune inspectorul principal Marius Dincă, şeful Poliţiei din Fieni, cel care ulterior a coordonat cercetările.
Când credea că ursul Ivan era doborât, nea Ilie pleca liniştit la familia lui. Până a doua zi de dimineaţă când, la capătul celor trei kilometri care-l despărţeau de prizonierul său, venea să-şi continue ritualul.
A rezistat trei zile
Îl înjunghie iar şi iar pe Ivan, care încearcă în zadar să se apere de suliţă. La capătul celei de-a treia zi de tortură, când săteanul nostru şi cei doi amici ai săi credeau că ursul s-a stins, ceva s-a întâmplat. O forţă interioară a erupt din uriaşul animal. Laţul din sârmă a cedat în sfârşit, iar Ivan s-a eliberat.
Fiara s-a întors către călăul care l-a torturat timp de trei zile. Dintr-o lovitură l-a spintecat de la gât până la brâu pe acel nea Ilie. I-a privit o secundă în ochi pe ceilalţi doi, apoi s-a întors şi a plecat şchiopătând spre pădure.
Braconierii rămaşi în viaţă – tată şi fiu -, poate că au înţeles ceva din acest ultim gest al ursului, sau poate nu. După şocul iniţial, au sunat la Poliţia din Fieni. Însă era prea târziu, nea Ilie, în vârstă de 60 de ani, murise deja.
“Cei doi martori ai incidentului din Moreni au fost reţinuţi pentru cercetări, ulterior fiind trimişi în judecată pentru braconaj”, spune inspectorul principal Marius Dincă.
De ursul care şi-a făcut singur dreptate nu se mai ştie nimic – este dispărut în pădure.
Braconierii, «vânaţi» de poliţiştii dâmboviţeni
Poliţiştii din Fieni sunt într-o continuă luptă cu braconierii din zonă. Zeci de arme de foc sau artizanale au fost confiscate în timpul unor acţiuni de amploare, iar mulţi dintre braconieri au ajuns după gratii. În plus, oamenii legii dâmboviţeni au declanşat campanii de prevenire în care localnicii sunt atenţionaţi să nu braconeze.
“Cele mai frecvente capcane folosite de braconieri sunt laţurile din sârmă, dar şi acele capcane metalice care se închid precum o gură pe piciorul animalului. Unii dintre localnici pun capcane pentru a-şi apăra gospodăriile de urşi, alţii însă doar pentru a ucide animalul şi a-l vinde”, ne-a declarat Marius Dincă, şeful Poliţiei oraşului Fieni.