La bordul celei mai puternice nave de luptă de pe Dunăre

Într-o zi noroasă, în jurul orei 05.00, am plecat spre portul din Calafat pentru a ne îmbarca pe monitorul 46 I.C Brătianu, una dintre navele blindate de luptă ale Forţelor Navale Române. Portul de la Dunăre nu arată tocmai prietenos, chiar dacă pe acolo trec adesea ambarcaţiuni turistice. Se aud doar vocile militarilor care pregătesc nava pentru ruta Calafat – Drobeta-Turnu Severin. În rest, linişte.

Era ora răsăritului, dar norii denşi ne-au privat de această imagine.

„Toată lumea la posturi”, se aude dintr-o boxă aflată în exteriorul cabinei de comandă, urmată de o sirenă stridentă, menită parcă să-ţi alunge somnul. După această comandă, un grup de marinari se poziţionează unul lângă altul, cu o precizie milimetrică, pentru a se asigura că nava poate să plece din port. „Porniţi motoarele” , îi transmite comandantul unuia dintre subordonaţii săi, trecut puţin de 20 de ani. Şi pornim pe Dunăre, spre podul Calafat-Vidin, o investiţie bulgaro-română, dată în folosinţă în 2013.

Podul Calafat-Vidin

La fel ca noi, unii dintre militari trec pentru prima dată pe sub un pod cu nava militară. Este un moment important pentru ei, un fel de botez.

comandantul marșului de pe Dunare

„Suntem la bordul monitorului 46, o navă blindată ce aparţine Flotilei Fluviale şi Forţelor Navele Fluviale. A fost construită la şantierul naval din Drobeta-Turnu Severin şi dată la apă în anul 1994. Nava are o lungime de 54 de metri, o lăţime de nouă metri şi o înălţime maximă de 11 metri.  Are la bord două tunuri de 100 de mm, două instalaţii de aruncătoare de proiectile reactive cu 40 de tuburi fiecare, două mitraliere în bord de 14,5 mm, cu câte patru ţevi. Pe puntea superioară aţi putut observa două tunuri pentru apărare antiaeriană cu calibru de 30 mm. Dacă este să însumaţi, veţi descoperi că sunt la bord 94 de guri de foc”, ne spune, cu o voce fermă, comandorul Marian Râşnoveanu, comandantul marşului militar de pe Dunăre.

Navele marinei fluviale sunt puternice, iar unele dintre ele au fost deja modernizate şi au motoare noi.

„Suntem singura ţară de pe Dunăre care dispune de asemenea nave, cu o asemenea putere de foc, ceea ce este o mândrie pentru România”, ne spune comandantul.

Mergem cu o viteză relativ redusă, de maximum 17-18 kilometri la oră. Comandantul spune că nu vrea să deranjeze ambarcaţiunile civile şi comerciale, dar nici pe pescari.

Aceste marşuri au şi rolul de a suda legăturile între localnici şi flotila fluvială. Pe lângă asta, comandorul Marian Râşnoveanu spune că este un moment bun pentru un schimb de idei între generaţii.

„Echipajul navei este un echipaj eterogen. Mă refer la faptul că este compus atât din personal tânăr, cât şi din personal mai în vârstă, cu experienţă. Scopul acestui marş de instruire are ca obiectiv principal instruirea personalul tânăr şi perfecţionarea celui în vârstă”, susţine comandorul

Încet-încet, ne apropiem de Porţile de Fier 1. Unul dintre marinari ia legătura, prin staţia radio, cu ecluza. Aflăm că cea românească este închisă, aşa că suntem direcţionaţi către sârbi.

“Militar: Bună dimineaţa. Suntem două nave militare pentru amonte la Drobeta-Turnu Severin.

Ecluza: Acum intră în grupă, după care Mercur. Ce lungime aveţi?

Militar: Amândouă 100 de metri.

Ecluza:: Veniţi în partea sârbească.

Militar: Da. Vă mulţumim frumos! ”

Nava se apropie de intrarea în ecluză, cu mare atenţie. „Stop maşina!” strigă comandantul navei, căpitalul Alin Alexandru Chiriac. Nava se opreşte imediat. Aflăm că în ecluză este o barjă, iar spaţiul de manevră va fi limitat. Marinarii ştiu ce au de făcut. Cu o precizie chirurgicală, se strecoară şi reuşeşte, la milimetru, să ajungă în poziţia dorită. “Stop maşina! Lucrezi doar din cârmă. Mașina este în stop”, spune din nou comandantul. 

Diferenţa de nivel este de zece metri. Ecluza începe să se umple cu apă şi vedem cealaltă parte a Dunării.

comandantul monitorului 46

Este o manevă pe care o facem la fluviu, prin care intrăm în aceste ecluze, având în vedere diferenţa de nivel a apei. Sunt curenţii dinainte de ecluză, după ecluză, am avut şi o barjă care ne-a lăsat loc de manevră de doar 10 metri. Nu trebuie să lovim vapoarele, nu trebuie să le julim. În momentul în care eu comand ceva, am încredere că cei de sub mine îmi vor asculta ordinele şi treaba va merge foarte bine”, povesteşte Alin Alexandru Chiriac, comandantul navei.

Echipajul navei are 50 de militari. Având o autonomie de două săptămâni, monitorul are spaţii de cazare, bucătărie, duşuri şi tot ceea ce este necesar pentru ca nava să fie independentă de exterior. Maistrul militar Marius Scârtocea face parte din echipaj de 11 ani.

„Nava este încadrată cu militari de la cele mai fragede vârste, de două luni îmbarcaţi, adică au terminat şcoala acum două luni şi au venit pe vapor, până la cel mai vechi, un an înainte de pensionare. Viaţa pe Dunăre mi se pare mai frumoasă decât cea pe mare, mai multe de vizionat, mai multe de vizitat. E altceva faţă de mare, unde nu vedeam decât întinsurile de apă. Aici e cu totul altfel viaţa de marinar. Avem dormitoare compartimentate pe fiecare categorie, avem bucătărie unde gătim, frigidere unde depozităm alimentele, absolut orice.

Reporter: Cât aţi stat cel mai mult pe navă?

Două săptămâni, atunci când am fost într-o aplicaţie la Capu Midia”, spune maistrul militar. 

Flotila Fluvială de pe Dunăre are trei monitoare, cinci vedete blindate, 12 vedete fluviale şi alte nave de sprijin logistic. În toate unităţile sunt aproximativ 1.000 de militari.

Interiorul ecluzei de la Portile de Fier I

 

Citește și:

PREMIERĂ/ Armata 360°. Detaliile unei ecluzări cu o navă militară la Porţile de Fier I. România, singura ţară cu nave de luptă pe Dunăre

 
 

Urmărește-ne pe Google News