Tatăl, pus să spioneze de către comunişti
Guvernul condus de Petru Groza a deschis lupta împotriva tuturor celor pe care-i considera capitalişti, burghezi, imperialişti. Printre aceştia s-a numărat şi Valeriu Georgescu, care, alături de soție, nu a fost lăsat să revină în țară. Coşmarul abia începuse. În curând, cei doi au aflat că nu-şi pot lua băieții din România, pentru că guvernul comunist se împotrivea.
În 1953, după şase ani de încercări eşuate de reîntregire a familiei, Valeriu Georgescu informa FBI şi presa americană că fusese contactat de un diplomat român acreditat la Washington, care, în schimbul fiilor săi, îi propusese să spioneze în SUA pentru guvernul comunist. Cristache Zambeti, diplomatul român, a fost expulzat, iar povestea băieților familiei Georgescu, ținuți ostatici de comunişti, a fost relatată pe larg de Life, Time şi Newsweek, cele mai importante ziare şi reviste ale vremii.
Eisenhower i-a scris lui Gheorghiu-Dej
S-a scris şi despre posibilitatea unei înțelegeri la nivel înalt între americani şi sovietici, care ar fi negociat un schimb între fiii lui Georgescu şi un important spion sovietic reținut de americani. Însuşi preşedintele SUA, Eisenhower, i-a cerut, printr-o scrisoare, lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, prim-ministrul român, să se implice pentru eliberarea copiilor. În martie 1954, soții Georgescu au aflat că băieții lor vor fi lăsați să plece din România.
După câteva săptămâni, în aprilie, Petre şi Constantin primeau paşapoartele şi părăseau Bucureştiul cu destinația Viena, acolo unde-i aştepta tatăl lor, pe care nu-l mai văzuseră de şapte ani.
Câteva zile mai târziu, Valeriu, Ligia, Petre şi Constantin, familia Georgescu reunită, erau primiți la Casa Albă de preşedintele Dwight Eisenhower. Primii sărbătoreau o revedere ce părea imposibilă la un moment dat, în timp ce ultimul le zâmbea americanilor din postura de salvator al ostaticilor eliberaţi din România comunistă.
Copiii, închişi 6 ani la graniţa cu URSS
Petre şi Constantin, copiii familiei Georgescu, au avut viață grea până să-şi revadă părinții. Ei au fost duşi într-un lagăr de muncă, alături de bunica lor, unde au stat până în 1954, când au fost lăsați să plece în America. În 1947, băieţii familiei Georgescu s-au mutat de la Bucureşti la Lipova, la bunici, sperând că părinţii or să vină să-i ia în America.
După aproape un an, într-o dimineaţă, bunicul lor a fost arestat de comunişti şi executat pentru că era considerat chiabur, iar băieţii şi bunica au fost duşi în cealaltă parte a ţării, la graniţa cu URSS, într- un lagăr de muncă. “Eram puşi să facem munci umilitoare şi periculoase”, scrie Petre pe site-ul său, petergeorgescu. com. “Ne sculam la 6 dimineaţa şi munceam până la 6 seara. În primii ani, mai primeam câte o scrisoare de la părinţi. Apoi, nici un semn de la ei. Până într-o zi de martie 1954, când am fost anunţaţi să ne strângem lucrurile”. Petre, Constantin şi bunica lor au fost aduşi la Bucureşti şi apoi urcaţi în trenul de Viena, unde-i aştepta tatăl lor. Apoi, zborul spre America.
Fiul cel mic, în conducerea Levi Strauss
Valeriu Georgescu, tatăl băieţilor, a fost vicepreşedinte al Standard Oil până la începutul anilor 60, când a devenit consultant în afacerile cu petrol în Elveţia. Bărbatul a murit la Geneva, în 1993, la vârsta de 89 de ani, în urma unui cancer, soţia sa, Ligia, decedând şi ea câţiva ani mai târziu. Constantin Georgescu, băiatul cel mare, fost analist la Agenţia de Securitate Naţională, a murit înaintea părinţilor săi, în 1992, la 58 de ani.
Singurul supravieţuitor al familiei Georgescu este Petre, devenit Peter, care astăzi are 72 de ani. Peter Georgescu are 40 de ani de carieră în marketing şi comunicare, fiind unul din cei mai cunoscuţi lideri din industria de publicitate din America. De-a lungul anilor, Peter Georgescu a fost în consiliul de administraţie al mai multor companii, cea mai cunoscută fiind Levi Strauss.