ComenteazăGeneralul Nicolae Ciucă a fost primul comandant al unui batalion românesc participant la o misiune externă de luptă după cel de-al Doilea Război Mondial (Afganistan, iunie 2002 – ianuarie 2003). Cu o experiență vastă în teatrele de operații, generalul Ciucă a luptat și în primele luni ale intervenției din Irak (ianuarie 2004 – iulie 2004). Este șef al Statului Major General din ianuarie 2015. Anterior, a deținut funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre. A primit numeroase decorații, între care Ordinul Național ,,Pentru Merit” în grad de Cavaler și medalia Națiunilor Unite. A absolvit Colegiul de Război din Statele Unite și are un master în ,,Studii strategice”.
Cum a fost anul 2017 pentru armata României?
Noi folosim această perioadă a anului nu tocmai pentru un bilanţ, ci pentru a putea să facem o autoevaluare și un pic de reflecție fată de tot ceea ce a însemnat planificarea şi pachetul de activități pe care noi le-am asumat pentru anul 2017. A fost un an cu foarte multe activități. A fost un an în care Armata Română a încercat să-şi mențină angajamentul în tot ceea ce a însemnat misiuni în teatrele de operații. Am participat la toate conferințele de încadrare şi de planificare a operațiilor în curs şi pentru cele viitoare. Tot anul acesta, s-au stabilit şi angajamentele pentru anul 2018. Ne-am menținut. Creștem acolo unde am putut să ne asumăm această creștere. Am desfășurat o serie întreagă de activități de instruire şi educaţie, care au venit să crească într-un ritm cât se poate de vizibil tot ceea ce înseamnă partea aceasta de interoperabilitate, de performantă individuală, pe unități şi mari unități, inclusiv partea de creștere a performantei la nivelul întregii armate. Nu sunt vorbe simple care să nu fie concretizate în cifre.
Generalul Nicolae Ciucă, în timpul discutiilor cu reporterii Libertatea
Cifrele sunt cele care de fiecare dată vin şi argumentează ceea ce noi afirmăm, în sensul în care am crescut de la cifre cu trei zerouri, la cifre cu patru zerouri pentru tot ceea ce a însemnat participarea în exerciții. A crescut foarte mult participarea pe teritoriul României a aliaților şi partenerilor în evenimentele de instruire şi educaţie ale Armatei. Putem să spunem că vine şi partea de dotare şi echipare a Armatei Române, înscriindu-ne în ceea ce înseamnă procentul de 2% şi concretizat în deja încheiatul acordul pentru sistemele PATRIOT şi al celor care sunt în derulare pentru transportorul 8×8 ce urmează să fie finalizat până la sfârşitul anului. De asemena, consider că este foarte important de subliniat că acești bani s-au dus în ceea ce înseamnă îmbunatățirea condițiilor de viaţă şi de muncă ale militarilor, nu peste tot, ci acolo unde au existat priorităţi stabilite de categoriile de forţe şi de Statul Major al Apărării. Venim după o exeprienţă acumulată în misiuni, în activități multinaționale, în activități desfăşurate în comandamentele aliate şi în ţari în care România are încheiate parteneriate, şi cred că este foarte multă nevoie de modernism. Nu a fost activitate la care să nu ținem cont de ceea ce înseamnă dinamica evoluției tehnologice şi nevoile permanente de adaptare a Armatei Române.
Care sunt criteriile de care țineți cont atunci când faceți o achiziție care implică un buget mare?
Aş dori să înțelegem foarte bine conceptul general. Conceptul general este acela de creare a capabilităților proprii de apărare. Asta este ideea generală. În deplină complementaritate, este statutul nostru de stat aliat. Ca atare, o dată realizate şi identificate nevoile noastre naţionale, trebuie să le legăm cu ceea ce înseamnă contribuția noastră, cu ceea ce înseamnă sistemul aliat de apărare şi la tot ceea ce înseamnă planurile strategice care ţin de apărarea la nivelul Alianţei Nord-Atlantice. După aceea, sunt elementele pe care categoriile de forţe, directori de programe îşi stabilesc nevoia de înzestrare. Ele sunt discutate în structuri de specialitate, cu specialiști care ştiu evoluțiile din domeniu. Nu în ultimul rând, ţinem cont de ceea ce înseamnă realitatea susținerii financiare, pentru că nu ne putem propune să facem achiziții de echipamente care la un moment dat să nu poată fi susținute financiar pentru operativitate şi mentenanță.
Noi trebuie să ne gândim că orice capabilitate pe care noi o creăm trebuie să aibă timp de viaţă minimum 15, 20 de ani. Cred că este important de specificat şi nevoia de pregătire a personalului. Toate aceste dezvoltări de programe sunt pliate, agregate la ceea ce înseamnă partea de amenințări, de riscuri şi vulnerabilități. Venim după o perioadă de timp în care bugetul Apărării, nu doar în România, a fost lăsat deoparte datorită mediului de securitate care a avut un trend liniar. Nu au existat anticipări că s-ar putea rupe acest echilibru, iar atunci când s-a produs, a fost nevoie să ne uităm înapoi, să vedem unde suntem, să vedem ce nu s-a făcut. A fost şi este nevoie de recuperare a timpului, de recuperare a elementelor reale de dotare cu tehnică militară, iar acestea nu pot fi făcute de pe un an pe altul. Este nevoie de o perioadă mai lungă de timp. Este nevoie de viziune, de anticipare.
Reuşiţi să creaţi un echilibru în zona Mării Negre, în comparaţia cu ceea ce se întâmplă în peninsula Crimeea?
Dezvoltările militare din Marea Neagră sunt elemente care au stat pe agenda şi pe proiectele de analiză la nivel aliat. În acest context, este cât se poate de limpede că am fost parte la tot ceea ce a însemnat dezvoltarea şi înțelegerea capabilităților militare din Marea Neagră şi peninsula Crimeea. Vă pot spune că tot ceea ce noi astăzi avem înscris în proiectul Armata 2026, pe cei zece ani, se duc tocmai pentru ca noi să ne asigurăm minimum suficient, apărarea, astfel încât să avem garanția că avem capabilități de răspuns şi capabilități pentru a ne juca rolul nostru în cadrul planurilor aliate, pentru tot ceea ce înseamnă dezvoltările din Marea Neagră. N-aş vrea să se înțeleagă greșit, că noi astăzi, prin tot ceea ce inițiem, vom putea să echilibrăm toate aceste dezvoltări. Nu. Ele sunt elemente care țin de nivelul nostru de ambiție, de capacitatea noastă de a ne susține cu real și material tot ceea de dezvoltăm.
Guvernul SUA spunea, în scrisoarea de acceptare pentru rachetele Patriot, că nu se creează un dezechilibru.
Nu, nu se creează. România își creează o capabilitate de apărare antiaeriană care va realiza acel concept modern de apărare antiaeriană pe mai multe niveluri, asigurându-ne astfel platforma de integrare pentru tot ce a însemnat achiziția avioanelor multirol F-16 cu sistemul de apărare la sol.
În calitate de șef al Statului Major al Armatei, cum credeți că va arăta 2018?
Anul 2018 este foarte important pentru noi, pentru că urmează operaționalizarea brigăzii multinaționale, declararea capabilităților finale, a diviziei multinaționale, comandamentul diviziei va intra în procesul amplu de certificare, ce se va întâmpla în prima parte a anului. Vom participa la toate exercițiile la care am fost invitați să participăm. Este un drum cu două sensuri. S-au desfășurat activități pe teritoriul nostru, acum trebuie să avem partea noastră de contribuție la tot ceea ce înseamnă exercițiile și activitățile de instruire planificate pe teritoriul țărilor aliate și partenere.
Vom continua să menținem ritmul ăsta al pregătirii în țară. Să ne focalizăm pe tot ceea ce înseamnă partea de educație. Dorim foarte mult ca sistemul militar de învățământ să se prefacă și să se adapteze la tot ceea ce înseamnă evoluție de tehnică și tehnologie în domeniul militar. Vom continua să derulăm programele de înzestrare și să venim cu altele noi, așa cum au fost ele discutate. Cel de corvete, de sisteme de apărare la litoral, și așa mai departe. Plus cele pe care noi le-am angajat deja. Se discută despre sistemul de rachete sol-sol cu bătaie lungă, HIMARS-ul, elemente de prioritate și de anvergură care au nevoie de foarte multă energie și de resurse din partea noastră.
Militarul român, de la soldat la general, este o prioritate pentru noi, din toate punctele de vedere. Militarii noștri în rezervă și retragere.
Care credeți că sunt miturile despre armată care nu-și mai au rostul în ziua de astăzi. Ce stereotip a rămas peste ani și vă deranjează cel mai tare?
Mitul pe care încerc foarte mult și lucrez, împreună cu toată echipa pe care astăzi efemer o conduc, este să reducem cât de mult posibil partea aceasta de conservatorism. Pentru că armata este o instituție conservatoare. Dar armata, atunci când are cale liberă, se mișcă și se schimbă foarte mult. Nu cred că mai există mitul acela al caporalului care dă ordine și care nu ține cont de ceea ce urmează să îndeplinească cel căruia îi dă ordine. Avem militari profesioniști, soldați gradați voluntari care sunt excepționali, soldați care au studii superioare și fac meseria aceasta din pasiune.
Avem ofițeri care performează pe nivelurile de leadership în toate comandamentele și structurile de planificare din mediul aliat și cel al partenerilor strategici. De fiecare dată primim un feedback foarte pozitiv despre activitatea lor.
Acum, de sărbători sunt foarte mulți militari plecați în zone de război. Ce le transmiteți?
Sunt militari plecați în zone de război. Ieri am avut o videoconferință cu ei. Le-am spus să aibă încredere că îi înțelegem, poate mai bine, sub aspectul trăirilor și al emoțiilor pe care le au atunci când sunt departe de casă. Emoțiile să știți că nu sunt numai acolo, sunt și în țară, la familii, la noi. Ei sunt cei care astăzi țin steagul sus, cu profesionalism, demnitate și dăruire. Ei sunt cei care sunt permanent dispuși la sacrificiu. Profesia de militar presupune de la sine asumarea de sacrificii, a sacrificiului suprem. De asemenea, ei sunt cei care determină comandanții pe care îi au în misiuni, determină oamenii cu care intră în contact să îi aprecieze de fiecare dată la superlativ și să ne spună: ,,Dacă n-ar fi fost ei, ce ne-am fi făcut?”
Celorlalți militari din armata română le mulțumesc și îi asigur de tot ceea ce înseamnă respectul comandantului pentru modul în care și-au îndeplinit misiunile, pentru modul în care s-au instruit, tot ce a însemnat activități în poligoane, cazărmi, în băncile școlilor. Suntem foarte mândri de rezultatele pe care le au mai tinerii noștri camarazi, liceele militare reprezintă instituții fanion în evoluția în carieră a personalului militar.
Comandanților le urez să aibă succes în tot ceea ce înseamnă îndeplinirea actului de comandă și familiilor le mulțumim că ne ajută, ne sprijină, că de fiecare dată sunt partea aceasta de resursă de care, uneori, nu uităm și nu o neglijăm, dar o lăsăm acolo când plecăm, fiind convinși că o vom regăsi și poate inconștient ei sunt cei care ne însuflețesc de fiecare dată, pentru ca noi să performăm așa cum o facem de fiecare dată. Ca atare, le doresc Crăciun fericit, sărbători liniștite, un an 2018 cât mai bun și de fiecare dată să ne revedem cu zâmbetul și cu satisfacția bucuriei misiunii îndeplinite în orice loc și în orice situație.
Citeşte şi:
Eveniment memorabil pentru medicina românescă. Doi români au fost acceptați în Academia Franceză de Medicină / FOTO
VIDEO/Mărturiile soldaților din Brigada 30 Gardă Mihai Viteazul: Ce au simțit când au purtat sicriul Regelui? Onoare, emoție, patriotism