Zvârcolirile pământului, acele clipe fără durată care au aruncat România în infern, l-au găsit pe ofițerul de Miliție Ilie Cornaciu acasă, în cartierul Chitila din Capitală, unde locuia cu soția, cu fetița lor și cu socrii. La capătul acelui minut de groază, locotenentul major și-a pus familia la adăpost și apoi, militărește, ”la chibrit” cum se spune (n.r. cât timp arde un băț de chibrit), s-a îmbrăcat militar și a plecat la unitate.

”Cred că în cel mult șase minute eram deja în stradă. Cu prima mașină oprită am ajuns la unitate, în Giulești. M-a dus un colonel de aviație care venea de la Buftea cu nevasta lui. Din acel moment, trei săptămâni, poate o lună, nu am mai ajuns acasă. Viața mea s-a mutat acolo. Nu trebuia să ne cheme nimeni, fiecare știa foarte bine ce are de făcut”, pășește printre amintiri col. (r) Ilie Cornaciu, care după ani în MAI a ajuns șef al Poliției Transporturi. 

Militarii caută supraviețuitori printre dărâmături

Identificările cadavrelor se făceau după semne particulare și cu ajutorul informațiilor

Veștile legate de numărul sinistraților, de pagubele produse de unda de șoc și de locurile cele mai afectate curgeau valuri-valuri pe rețeaua de comunicații a CFR.

”Două femei dispărute sub dărâmăturile de la Centrul de Calcul al CFR…”, ”Căminiștii CFR au sărit panicați pe geam. Sunt oameni cu picioare rupte sau care au făcut atacuri de panică…”, ”Spitalele sunt deja pline cu răniți, unii în stare foarte gravă…”, ”Curentul electric a fost întrerupt în…”.

Armata, Miliția și Securitatea, ba chiar și membrii de partid, au declanșat planul de urgență. Scotociri, căutări, demolări…Chiar din acea noapte, salvatorii au luat cu asalt munții de moloz care s-au ridicat în București după prăbușirea a zeci, poate sute de clădiri. Ajutate de câini specializați în scotociri trupele de salvatori făceau identificările chiar între dărâmături. Cum nu exista proba ADN, criminaliștii se foloseau de semne particulare, de obiecte vestimentare și de informații care plasau victima în locul respectiv.

”Cu lanterne uriașe, de fapt cu proiectoare de lumină, intram, în echipe, sub dărâmături. Ne ghidam după fiecare sunet, după fiecare respirație. Într-o asemenea acțiune le-am găsit pe cele două femei date dispărute. Muriseră strivite, săracele…Așa am lucrat vreo trei săptămâni, poate o lună, timp în care nu ne-am văzut familiile și nu am ajuns acasă”, rememorează ofițerul acele acțiuni de salvare derulate contracronometru.

Colegul sinistrat, tot ofițer, a stat câteva luni în apartamentul de împrumut al lt.maj. Cornaciu

În toată acea nebunie, lt.maj. Cornaciu a aflat că pe listele sinistraților este trecut și numele unui coleg, tot ofițer, și tot de la Serviciul Transporturi al Miliției Municipiului București. Cutremurul pusese la pământ blocul în care bietul om avea un apartament în care locuia cu toată familia. Opt suflete…Ca prin minune, toată familia respectivului milițian a scăpat cu viață dintre dărâmături, însă agoniseala lor era sub tonele de moloz și fier beton.

”Nu am  putut să rămân insensibil la necazul colegului meu. Eu tocmai primisem, de vreo lună, de la stat, un apartament cu două camere, într-un bloc din cartierul Militari. M-am sfătuit cu familia și i l-am dat lui pentru o perioadă nedeterminată. Colegul meu avea o soție bolnavă și o familie numeroasă. Nu-i puteam lăsa așa. Noi am rămas la socri. După câteva luni, când s-a pus și el pe picioare, mi-a dat casa înapoi”, povestește simplu col. (r) Cornaciu. 

Hoarde de bandiți au jefuit cadavre răniți și au furat din casele făcute praf?

Despre ce s-a întâmplat după nenorocirea care, în acea zi de vineri 4 martie a anului 1977, a transformat Bucureștiul într-o uriașă ruină au circulat multe legende, niciodată confirmate de vreun fost milițian, pompier sau salvator voluntar. S-a vorbit de hoarde de hoți care au furat de la morți. Ba chiar de execuții la moarte duse la îndeplinire pe loc, de forțele de ordine comuniste…În zona Ștefan cel Mare ar fi fost prinși asemenea indivizi care ar fi jefuit victime, fie morți, fie răniți. Se spune că ar fi fost duși la secții, dar nimeni nu vorbește azi despre soarta acelor acelor hoți.

Citește și: 

Urmărește-ne pe Google News