-
Spitalul a trimis ziarului Libertatea răspunsul oferit şi familiei.
-
La acuza familiei fetei, „ne-au refuzat pentru că suntem ţigani şi mirosim”, spitalul răspunde că au contat doar „nivelul de specialitate şi criteriile medicale”.
De Mirela Neag, Răzvan Luţac şi Cătălin Tolontan
Mamă a trei copii minori, Narcisa Constantin a fost lovită de o maşină pe 15 ianuarie 2018, în satul Ghimpaţi, din Giurgiu.
Fata de 22 de ani a intrat în comă.
Medicii de la Spitalul Municipal au tratat-o, a supravieţuit, dar de atunci a rămas în stare vegetativă.
Narcisa a fost plimbată cu ambulanţa între şase spitale din Bucureşti, dintre care trei au refuzat-o.
Familia acuză, în special, Spitalul „Sf. Luca” din Berceni.
„Medicul a spus că suntem ţigani şi mirosim”, susţine Viorel Constantin, tatăl pacientei.
El a trimis o plângere către spital cu exact această relatare.
FAMILIA E ÎNŞTIINŢATĂ CĂ FATA NU MAI ARE NICIO ŞANSĂ
Înainte de publicarea primei părţi a articolului, Libertatea a cerut o reacţie din partea managementului spitalului.
După câteva zile, „Sf. Luca” a trimis răspunsul pe care l-a oferit şi familiei, în momentul în care ea a recalmat modul în care s-a refuzat internarea Narcisei Constantin.
Practic, Spitalul „Sf. Luca” a comunicat familiei că fata lor nu va mai deveni niciodată conştientă.
Şi că, în aceste condiţii, internarea îi depăşeşte.
În răspuns, Spitalul „Sf. Luca” spune că „patologia pacientei Constantin Narcisa NU are potenţial de recuperare, având în vedere leziunile posttraumatice extinse, starea de minimă conştienţă, persistentă de 3 luni”.
„SF. LUCA” RESPINGE, INDIRECT, ACUZAŢIA DE RASISM
Managerul Bogdan Stolică şi directorul medical Ana Capisizu comunică familiei că „medicul Cristina Burghină a recomandat pacientului manevre de nursing”, printre care enumeră „mobilizarea pasivă pentru evitarea escarelor şi tapotări toracice”. Aceste manevre, explică spitalul, se pot face „la domiciliu sau în centrele de asistenţă medicală”.
În încheierea scrisorii, Spitalul „Sf. Luca” răspunde, indirect, acuzei că medicul ar fi spus, potrivit tatălui, că „nu ne primesc pentru că suntem ţigani şi mirosim”.
„Criteriile medicale şi nivelul de specialitate al spitalului nostru au fost singurele motive de refuz în acest caz”.
ROMÂNII DISPENSABILI
Situaţia Narcisei Constantin este doar unul dintre multele cazuri în care românii în stare vegetativă nu au, practic, nicio soluţie demnă la dispoziţie.
În acest dosar medical, familia nu s-a dat bătută şi fata de 22 de ani este acum la Paris, beneficiu neaşteptat al faptului că ea lucrase în trecut în Franţa şi îi funcţionează asigurarea medicală!
În alte cazuri însă, sistemul a învins pacienţii.
Ei n-au mai apucat cele două luni care au trecut de când „Sf. Luca” o declara fără şansă pe fata care se încăpăţânează să rămână în viaţă.
Nu e vorba aici de un spital sau altul, nici de medici, ci de organizarea medicală a ţării, pentru care bolnavii fără conştienţă devin, pur şi simplu, dispensabili.
Nu doar că nimeni nu mai speră într-o recuperare medicală, improbabilă, dar în unele cazuri reuşită, ci pur şi simplu îi trimit pe pacienţi acasă.
În cei mai simpli termeni, sistemul le grăbeşte moartea.