“Când am fost la Constanţa la prefect, am stat de vorbă cu dânsul şi mi-a dat şi mie o sticlă de suc de un litru şi un corn, că i s-a făcut milă de mine. Apoi m-a luat domnul Niculin (n.r Ion Nicolin, fostul primar al oraşului Negru Vodă) şi i-a spus unui angajat să mă pună în maşină şi să ma ducă acasă că mi se rezolvă problema cu curentul. Când am ajuns în Negru Vodă m-a luat la ceartă „Cine naiba te-a trimis, am crezut că eşti handicapată!””, ne-a povestit tanti Ileana despre una din întâlnirile ei cu autorităţile locale.
Lumină are doar de la soare
Din 1965 s-a tot dus la primărie să ceară şi ea curent, şi răspunsul este acelaşi de fiecare dată: „Băi, Ileano, iară vii pe capul meu?”. O singură dată s-a schimbat acest răspuns, ne-a spus bătrâna. Ţine minte şi acum cum într-o zi ieşea de la biserică şi s-a întâlnit cu primarul. „I-am mai spus o dată să îmi tragă şi mie curent şi mi-a spus: De ce nu mai chemat când erai tânără? Mă chemi acum când mai ai un pic şi mori?”, spune tanti Ileana. Când a auzit răspunsul i-au dat lacrimile. „După ce m-a văzut că încep să plâng m-a luat în braţe”, spune ea.
Un strop de curent electric
Singurul lucru pe care şi-l doreşte este să aibă un stâlp legat la curentul electric şi cu un bec la care să stea seara şi să se uite. „Oare s-o putea vreodată să am şi eu internet din ală să mă dea şi pe mine cineva acolo, să scot şi eu terenul asta la vânzare să îmi găsesc o casă mai în deal unde să am şi eu curent? Aş vrea şi eu o casă cu lumină. Aş fi atât de fericită!”, ne-a spus tanti Ileana.
Are o pensie de 400 de lei, şi din aceştia 150 de lei îi dă pe medicamente pentru tensiune. „Nu beau, nu fumez, iar liniştea o am în suflet. Citesc cuvântul Domnului, vin acasă, nu vine nimeni peste mine, dacă nu mai am copii, cu fratele meu nu mai vorbesc pentru că îi place să bea”, a afirmat Ileana.
Rudele-i aşteaptă moartea
Nepoatele ei de la Mangalia nu prea o bagă în seamă. Vin doar toamna când trebuie să ia sacii de struguri şi cam atât pentru că în rest le este cam ruşine cu mătuşa lor nu prea înstărită. „Mi-au spus că dacă mai merg pe la ele să mă îmbrac şi eu în ţoale mai frumoase, să mă aranjez puţin şi să nu mai vorbesc aşa mult. Dar vorbesc şi eu de bucurie. Nimeni nu mă mai ajută din rude. Toţi aşteaptă să mor”, spune bătrâna cu amărăciune.
Mai are totuşi nişte rude din puţinele care o mai bagă în seamă dar nu prea merge la ele că îmi este ruşine. „Au apartamente, au covoare pe jos, termopane, oglinzi şi îmi este ruşine şi să mă duc la baie că nu ştiu de unde să trag apa”, spune bătrâna ruşinată.
Supărările şi le împărtăşeşte doar ei pentru că sunt seri în care ar vrea să mai schimbe cu cineva o vorbă. Dar din păcate pentru ea la capătul lumii, este singură. Ştie aproape sigur că stă pe strada Agriculturii, dar numărul nu îl are.
Pe lângă micuţa pensie din care supravieţuieşte, mai are un vecin mai înstărit din sat care şi-a făcut milă de ia şi îi mai dă în fiecare an câţiva saci de grâu să îşi facă faină. „Îmi lasă şi mie o bucată de pâine că i-a fost milă”, ne-a mai spus bătrâna. Dar nu toţi localnicii sunt atât de buni cu ea.
Fără curent electric de la 15 ani
Casa în care stă a luat-o la 15 ani, în 1965, stă fără pic de lumină în casă. „Am niste felinare din alea cu baterii (n.r. – acumulatori reîncărcabili), le-am luat cu un milion şi-o sută (110 lei) şi cu alea mă descurc. Le mai încarc pe unde apuc şi eu. Mi-a cerut unul, dacă vreau să încarc bateriile să îi dau 100 de lei. De unde să îi dau eu atâţia bani din pensia mea”, se întreabă ea.
Munceşte cu ziua pe unde apucă şi aşa mai face rost de-ale gurii în completarea pensiei pe care o are. „Trudesc pe ici pe colo şi mai primesc şi eu ba nişte brânză, ba nişte ouă. În rest, am Biblia şi o citesc, şi ea îmi dă putere”, povesteşte ea.
Îşi asigură supravieţuirea pentru iernile grele
Iarna le are asigurate aproape pe toate. De vara îşi ia lemne, apoi când se apropie iarna îşi face în casă şi stoc de apă pentru că atunci când sunt temperaturi mult sub minus robinetele îngheaţă, are şi două butoaie cu varză şi alte câteva alimente. „Am măcitant doi saci de făină şi i-am pus şi eu undeva mai sus ca să nu mi-i roadă şoarecii şi am stat liniştită”, spune bătrâna.
Când am ajuns la ea, îşi curăţa ierburile din grădină, iar undeva pe câteva pietre lucra la ceea ce are să îi fie următoarea saltea de pat. Deşi este impropriu spus, pentru că de fapt cunt niste cearşeafuri improvizate pe care urmează să le umple cu paie.
Ar vrea dacă s-ar putea să aibă şi câteva animale în curte. „Le-aş da de mâncare, le-aş creşte cum trebuie, dar nu am cum să îmi fac singură o curticică mică în care să le ţin să nu fugă”, povesteşte tanti Ileana. Când sunt ploiele mai grele îi mai plouă şi în casă, mai bate frigul, dar rezistă. „Dumnezeu nu vrea să mă ia aşa din picioare, mai rezist”.
Până la ora publicării acestui material nu am reuşit să vorbim cu primarul în funcţie, Ştefan Nicolae (viceprimar opt ani, sub mandatele lui Ion Nicolin), pentru că este plecat în campanie pentru a convinge lumea că el este cel care merită să stea în fruntea localităţii.
La noapte se dă ora înapoi. Vezi cum trece România la ora de iarnă 2024!