Poveștile tuturor acestor militari seamănă izbitor între ele. Dispozitive explozibile bine camuflate în colbul deșertului le-au sfârtecat picioarele, mâinile, i-au lăsat fără vedere sau i-au țintuit în scaune cu rotile. Apoi, totul s-a transformat într-o luptă grea, poate cea mai intensă și mai dramatică, în care au fost nevoiți să învețe, alături de familiile lor, să trăiască din nou.
Camarazii le spun eroi, dar ei își spun, cu modestie, doar supraviețuitori. Oameni care s-au trezit, mutilați, după zile sau poate chiar luni de comă. Unii dintre acești supraviețuitori ai iadului afgan sau irakian s-au regrupat, la fel ca în batalioanele din care făceau parte când serveau țara ca luptători, în echipa ”Invictus” a MapN.
Lotul militarilor răniți pe front s-a reunit la Săftica, lângă București
Precum niște sportivi de performanță, soldații care vor reprezenta România la Toronto, într-o competiție destinată doar militarilor din toată lumea răniți pe front, s-au reunit la margine de București, în cantonament. Sălile de sport ale Bazei Săftica adună acum la un loc toate poveștile de viață ale acestor militari supraviețuitori. Dar și toate ambițiile lor, aceleași care i-au ajutat, poate, să câștige bătălia în fața morții în anticamera căreia au stat.
![Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”](https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/190x190/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_9be351451254ad082e980e535e05b77b.jpg)
Paralizat de la brâu în jos, plutonierul Ionuț Butoi ridică peste trei tone pe zi
În zona rezervată halterofililor, plutonierul Ionuț Butoi ridică până la epuizare o halteră. Antrenorul său, Ioan Iordache, îi supraveghează atent fiecare ridicare, fiecare răsuflare. Ba chiar e cu mâinile, ”la siguranță”, pe bara de deasupra capului lui Ionuț.
”Hai că stau bine. Am început cu 70 de kilograme și am ajuns la 85 într-o lună. Mai greu o să-mi fie când o să prind viteză și o să trec de sută. De aia am venit în cantonament, să tragem și ajungem la trei sute, cum vrea antrenorul. Oricum, ridic peste trei tone pe zi”, spune militarul între două reprize epuizante numărate la sânge de dom profesor Ion.
![Supraviețuitorii iadurilor afgane și irakiene,](https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/870x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2017/02/ANGE2412-620x413.jpg)
Chiar și când e în scaunul cu rotile, plt. Ionuț Butoi, supraviețuitor al iadului afgan, își antrenează cu gantere mușchii brațelor
Când antrenamentul e gata, Ionuț își trage sufletul câteva minute pe banca de sport după care se așează, cu ajutor, în căruțul lui care acum face parte din viața sa. Inevitabil, gândurile îi fug la acea zi blestemată de acum mai bine de opt ani în care blindatul în care se afla alături de alți patru camarazi a fost aruncat în aer de talibani.
![Am scăpat de Ciolacu și Iohannis, am dat de Ciolacu și Iohannis](https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/190x190/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_0404577cb294e39ed5f0eb0f85eb6ba5.jpg)
”Nu-mi amintesc mare lucru din timpul accidentului. Mașina a explodat, a sărit în aer exact ca-n filme. Au fost 80 de kilograme de trotil băgate sub asfalt. Șansa mea a fost că suflul m-a aruncat afară din mașina de luptă, pe asfalt. Eram top cover (n.r. mitralior). Atunci, un camarad a murit și alți trei au fost răniți”, rememorează subofițerul acele momente de groază în urma cărora viața i s-a schimbat complet.
Avea 30 de ani și aceea a fost prima și ultima lui misiune într-un teatru de operațiuni. Cinci săptămâni în Afganistan la finele cărora explozia unei mine l-a țintuit pentru cine știe cât timp în scaunul cu rotile.
::placeholdeR–>
Plt. adj. (r) Florin Vuță, și el un supraviețuitor, ”pedalează” la o bicicletă acționată prin forța brațelor
La doi pași de el, plt. adj. (r) Florin Vuță, ”pedalează” de zor la o bicicletă acționată prin forța brațelor. Ultima dintre cele șase misiuni făcute pe fronturi din Angola, Bosnia, Kosovo, Bosnia și Irak s-a încheiat rău pentru militarul român. Explozia unui dispozitiv improvizat l-a lăsat infirm. Nu-i place să vorbescă despre acel incident dureros produs în Irak, dar indispensabilul baston și piciorul stâng pe care-l târăște cu destulă geutate îl ”trădează”.
![România a fost condamnată să-i plătească 85 de milioane de euro oligarhului rus care a fost proprietar al RAFO Onești](https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/190x190/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_5eee04b3414f9b9a56df75faa0ec23d1.jpg)
Medicii nu i-au tăiat picioarul lovit de schije, dar – după o complicată intervenție chirurgicală de mai bine de 12 ore -, i l-au îmbrăcat într-o proteză de titan. Nici coloana vertebrală nu-l prea mai ajută pe subofițerul Vuță pentru că, în urma acelei explozii, a fost fracturată în mai multe locuri. Acum, supraviețuitorul ar vrea o medalie la Toronto și de aceea se pregătește asiduu pentru tir cu arcul, canotaj în sală (sport adaptat pentru militarii răniți) și înot.
![Supraviețuitorii iadurilor afgane și irakiene,](https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/870x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2017/02/ANGE2453-620x381.jpg)
Pentru a se califica în lotul de 15 militari care vor merge la Toronto, locotenentul Ciprian Iriciuc trage tare la ”ergonomică”, adică la aparatul care imită măsoară mersul unei canoe care s-ar afla pe apă
Chiar și rănit în atacul afganilor, locotenentul Ciprian Iriciuc și-a continuat misiunea alături de camarazii săi
Locotenentul Ciprian Iriciuc respiră de aproape doi ani cu o schijă înfiptă în plămâni. Talibanii au atacat blindatul în care se afla la opt kilometri de baza din Kandahar, unde militarii români erau cantonați, loc în care au detonat o mină ale cărei schijele i-au perforat plămânii. A fost extras la timp din mijlocului focului și, chiar și rănit, lt.Iiriciuc și-a continuat misiunea. Apoi, la spital, a fost operat, iar hemoragia internă i-a fost oprită la timp.
![Supraviețuitorii iadurilor afgane și irakiene,](https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/870x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2017/02/lt.-Iriciuc-Ciprian.jpg)
Lt. Ciprian Iriciuc, în misiune, pe front, înainte ca bombele afganilor să-i găurească plămânii
Acum, ofițerul care a luptat în Batalionul 811 ”Dragonii Transilvani” – Dej s-a ”înrolat”, alături de camarazii săi, în trupele care vor să cucerească, în această toamnă, orașul canadian Toronto.
”Dacă medicina va evolua, poate voi mai merge și eu vreodată. Altfel…Dar sunt optimist. E viață și în căruciorul cu rotile”, spune plt. Ionuț Butoi, un membru de nădejde al echipei ”Invictus” care se pregătește pentru proba de tir cu arcul, pentru cea de power lifting (haltere ridicate din poziția șezut), dar și pentru cea de înot.
![Supraviețuitorii iadurilor afgane și irakiene,](https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/870x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2017/02/pl.maj_.-Bica-Nicusor2.jpg)
Plt.maj.Nicolea Bica, (primul din stânga), pe front, într-un moment de respiro, alături de camarazii săi
Plutonierul major Nicușor Bica a fost aproape orb timp de opt luni și acum se antrenează la tir cu arcul
Poate părea incredibil, ar printre soldații care s-au înscris la disciplina ”tir cu arcul” se numără și un subofițer care timp de aproape opt luni a fost orb! Plutonierul major Nicușor Bica are, medical, vorbind, un ochi și ceva. În 2011, subofițerul se afla în Afganistan, în timpul unei misiuni de cercetare terestră. Suflul deosebit de violent al exploziei unui dispozitiv improvizat comandat de la distanță i-a distrus vederea la ambii ochi, iar recuperarea părea să fie imposibilă.
”E o oportunitate deosebită să reprezint România la aceste jocuri ale militarilor răniți în războaie. Pentru mine înseamnă imens. Pentru orice sportiv, o medalie înseamnă mult, dar indiferent de rezultat voi rămâne cu experiența și cu întâlnirea cu camarazii mei”, ne-a spus ofițerul între două reprize în care a tras din greu la ergometru, un aparat adaptat pentru proba de canotaj în sală care măsoară distanța parcursă la ”vâsle”.
Și el este unul dintre cei 33 de militari selecționați în baza unor teste medicale riguroase pentru lotul lărgit ”Invictus Team Romania” care va participa în premieră la ”Jocurile Invictus” din septembrie 2017. Dinte aceștia, doar 15 îți vor măsura puterile cu alți camarazi supraviețuitori, dar care nu s-au mai întors întregi de pe front.
”După 15 operații și foarte mult tratament, medicii mi-au salvat ochiul drept. Cel stâng are însă o acuitate vizuală de doar 10 la sută. La ochiul drept am vederea de vultur. E ochiul meu de lunetist de care trebuie să am grijă de două ori mai mult, pentru că altul nu mai am. Doar cu el mi-am văzut nevasta la nuntă”, spune mai în glumă, mai în serios, plutonierul major Nicușor Bica, fost ”Scorpion Roșu”.
Fotografii: Dumitru Angelescu, arhiva personală a militarilor