EXCLUSIV. Un mare artist ucrainean, extrem de iubit în Rusia, Verka Serduchika: „Ucraina nu a adoptat o poziție «fie-vă milă de noi»”

„Russia, Goodbye!” – așa se numește noul turneu pe care renumita interpretă ucraineană Verka Serduchika l-a început la Amsterdam și cu care va face înconjurul lumii. De ce spune ea că va cânta de pe o poziție de forță? Nu din poziția „fie-vă milă de noi”. Așa că Russia, goodbye!

Cine este Verka Serduchika? Coana Chirița din fosta URSS

La începutul mileniului, Verka Serduchika s-a numărat printre cele mai mari vedete din Rusia, deseori evoluând pe aceeași scenă alături de nume emblematice precum Alla Pugaciova sau Sofia Rotaru. Piesele despre dragoste, cântate într-o manieră comică și cu un puternic accent ucrainean, deveneau șlagăre pe bandă rulantă, pe care se dansa de la mic la mare la orice petrecere de familie, care se dădea în orice țară din fosta Uniune Sovietică. În 2007, Verka a devenit cunoscută în întreaga lume, după ce s-a clasat pe locul doi la Eurovision, unde a reprezentat Ucraina. Tot atunci însă, relația lui Verka cu Rusia a început să se destrame ireversibil. 

Presa Kremlinului a acuzat-o că, în loc de „Lasha Tumbai”- o expresie care nu semnifică nimic, venită de nicăieri și folosită în piesă doar pentru că sună bine -, ar fi pronunțat „Russia, Goodbye!”.

Recomandări

Metoda lui Marian Vanghelie de a lungi un proces până la prescripție: cere dosare penale pentru 9 magistrați care l-au judecat

E, de fapt, un personaj feminin jucat de un bărbat

• Verka Serduchika este un personaj scenic, creat de actorul comediant Andrey Danilko. Serduchika este o femeie planturoasă, care se dă în spectacol cu un comportament arogant și ușor grosolan, cu pretenții de superstar, fapt ce-l relevă steaua din creștet și ținutele extravagante, care abundă în sclipici. Publicul din România ar recunoaște ușor în Verka versiunea ucraineană a Coanei Chirița a lui Alecsandri. Un alt element caracteristic: în show-urile lui Serduchika adesea sunt folosite obiecte și personaje din cultura ucraineană: borș, kozaci, costume tradiționale, horelca (țuica ucraineană). 
• Andrey Danylko este artist al poporului ucrainean. Alter egoul său, Verka Serduchika, este o figură emblematică pentru showbizul ucrainean, devenind practic patrimoniu cultural.
• Numărul lui Verka Serduchika de la Eurovision 2007 intră în topul celor mai memorabile prestații din istoria acestui concurs.

Recomandări

Vlad Pascu a pierdut un proces cu Penitenciarul Poarta Albă. „Era un aparat de tuns, nu o mitralieră”, a răbufnit avocatul

Ține regim pentru turneu

După începutul războiului din 2022, Andrey Danylko, omul care o interpretează pe Verka Serduchika, a ajuns pe lista neagră a Moscovei. Artistului i-a fost interzisă intrarea în Rusia în următorii 50 de ani. 

La sfârșitul lui iunie, Danylko a susținut un concert în sprijinul Ucrainei la Amsterdam, iar acum pregătește un turneu pe care îl va susține în Europa și Statele Unite. M-am întâlnit cu Andrey Danylko la Kiev. Și a întârziat două ore. Dar ne-a rugat să consemnăm inclusiv asta.

„M-ați prins într-un moment nepotrivit. Vreau să mă readuc în formă înainte de plecare, așa că trec acum printr-un program de tratament intensiv, care mă face extrem de somnoros”, se scuză Andrey. 

Moldova mi se asociază cu ceva foarte dulce, ceva ce e foarte puțin în cantitate, dar atât de dorit.

Dintr-odată, artistul s-a înviorat când și-a reamintit că discută cu un jurnalist din Republica Moldova, țară în care cândva Verka Serduchika a fost sau poate că mai este aproape la fel de iubită ca în Ucraina. Apoi a continuat să vorbească cu mult entuziasm și căldură: „Moldovenii sunt foarte buni! Eu vă ador! Ador muzica voastră, interpreții voștri, Ion Suruceanu, Zdob și Zdub! Încă din copilărie Moldova mi se asociază cu ceva foarte dulce, ceva ce e foarte puțin în cantitate, dar atât de dorit, ca niște dulciuri foarte scumpe. Amintirile din Moldova au gustul de prune în ciocolată și vișină în alcool. Asta aduceau de la Chișinău – «bomboane», așa se numeau, nu? Mă topeam după ele”.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea: Profilul președintelui – majoritatea românilor și-ar dori un președinte pro-occidental și cu experiență

„Faptul că am făcut parte din Uniunea Sovietică mă face să percep Moldova ca pe o soră. Nu cred că voi putea vreodată să mă debarasez de această senzație. Și nici nu-mi doresc. Această țară îmi este foarte dragă. Îmi place cum sună limba «moldovenească», atât de melodios. Când eram copil și-l ascultam pe Ion Suruceanu interpretând în «moldovenească», îmi imaginam că e în italiană”, mai spune artistul.

„Noi vom învinge!”

– Vă mulțumesc! Și acum să ne întoarcem la subiect. Povestiți-ne mai multe detalii despre turneu?
– Turneul începe din Polonia. Acum încercăm să găsim o formă potrivită de prezentare, care, în același timp, ar accentua nevoia de susținere pentru Ucraina și ar resuscita interesul mondial față de acest război. Chiar dacă jucăm personaje comice, scopul nostru este să transmitem o poziție fermă, puternică, așa cum a fost atunci când rușii m-au învinuit de „Russia, Goodbye!”, cuvinte care în 2007 nu au fost rostite. Acum însă „Russia, Goodbye!” este genericul turneului. Noi vom cânta cele mai populare cântece ale lui Verka Serduchika pentru oamenii din toată lumea, în așa fel încât să devină clar pentru toți că „Noi vom învinge!”.

– În 2007, „Lasha Tumbai” a fost un joc de cuvinte prin care ați subînțeles, de fapt, „Russia Goodby”?
– Sigur că nu. La acel moment eram extrem de popular, Serduchika atinsese apogeul în Rusia. Conducătorii de la „Pervîi Kanal” (postul public cu cea mai mare acoperire națională) și-au ieșit din sărite când au văzut că reprezint Ucraina la Eurovision și că am depășit Rusia. Serduchika a terminat pe doi, la un pas de victorie, iar rușii s-au clasat pe trei. Asta le-a ofensat egoul și pretențiile imperiale. Au decis să mă pedepsească demonstrativ. Așa că au inventat această istorie despre „Russia, Goodbye!”. Acum înțeleg că războiul meu personal împotriva Rusiei a început în 2007. Desigur că la acea vreme nu conștientizam acest lucru. 

Am încercat să calmez spiritele, să le explic că e o neînțelegere. Acum însă știu că le-au ordonat propagandiștilor lor de buzunar să mă distrugă. Ei au instigat ura publicului, care a crezut în balivernele lor că eu aș fi scuipat Rusia drept în față. În consecință, adorația absolută a fost înlocuită de o ură colosală și ca pe bandă rulantă mi-au anulat toate concertele

Cum s-a construit ura din societatea rusă față de Ucraina

– Cu alte cuvinte, dumneavoastră afirmați că discursul de ură al rușilor îndreptat împotriva dumneavoastră s-a bazat pe o retorică antiucraineană?
– Nu împotriva mea, ci împotriva ucrainenilor, iar pentru asta au exploatat imaginea lui Verka Serdiuchika. Verka a fost unul dintre instrumente. Rușii au fost copleșiți de o invidie imensă față de succesul Ucrainei. Dacă era invers, Rusia pe doi și Ucraina pe trei, nu se întâmpla acest scandal. Era perioada când Rusia și Ucraina se aflau constant în competiție. A fost o demonstrație de forță pe seama lui Verka, au făcut praf un superstar în trei secunde. În plus, dacă cunoașteți piesa și mi-ați văzut costumul argintiu cu o stea enormă pe cap, atunci cunoașteți că piesa conține fragmente în germană: „Sieben, sieben, ai lyu-lyu/Sieben, sieben, eins, zwei”. Presa Kremlinului mi-a dat eticheta de fascist. Ziceau: „Iată, vedeți cum i-a scuipat pe ruși?”. Astăzi, privind în trecut, înțeleg că aceasta a fost o etapă de pregătire pentru război. 

Le-au administrat oamenilor simpli din Rusia ura față de ucraineni și tot ce e legat de Ucraina. Serduchika mereu a fost asociată cu Ucraina, niciodată cu Rusia. Asta se întâmpla încă cu șapte ani înainte de anexarea Crimeei

Vrea să ajungă să viziteze mormântul lui Putin

– Ce s-a întâmplat după ce a început războiul?
– Pierderea mea personală este că nu am voie să intru în Rusia următorii 50 de ani, dar totuși, tare sper că la 98 de ani voi fi în stare să fac o plimbare în Piața Roșie ca să văd unde a fost înmormântat acest Putin. Desigur că am pierdut o piață imensă din punct de vedere financiar, dar asta e nimic în comparație cu pierderile oamenilor din Mariupol sau din alte orașe ale Ucrainei, care și-au pierdut casele, viața. Noi suntem încă tineri, vom agonisi din nou. Eu voi încerca să mă reinventez pentru a rămâne relevant în conștiința publicului. Suntem invitați în toată lumea de către emigranții ruși, ucraineni, kazahi, toate naționalitățile vorbitoare de rusă. 

Eu nu consider rusa o limbă dușmănoasă. Pentru mine este o limbă de comunicare, pe care Putin nu poate să o privatizeze

– Cum vă explicați personal de ce Putin a declanșat războiul?
– Am încercat de nenumărate ori și nu am găsit nici o explicație. Această dilemă face parte din domeniul psihiatriei, pentru că eu îl consider complet ieșit din minți. Putin este un omuleț frustrat, prins în colț, care încearcă cu orice preț să-și realizeze planurile. El e conștient că nu mai are nici o scăpare. 

Amintiri de la întâlnirea cu Putin

– V-ați întâlnit cu Putin vreodată? 
– Da, noi ne-am întâlnit și chiar am discutat. 

– Ce impresie v-a lăsat?
– Eram deghizat în Serduchika, adică eram în rol. Înainte de întâlnire am băut destul ca să mă simt ușor amețit. Când l-am văzut, i-am făcut din deget ca să se apropie de mine. În replică însă el mi-a arătat eu să mă apropii de dânsul și eu l-am ascultat. Am avut o conversație foarte drăguță și, la acel moment, anul 2004, el era tipul de om care poate să te facă să te îndrăgostești de dânsul. El știe să insufle această senzație prin atenția pe care ți-o oferea, prin interesul pe care ți-l manifesta. El a fost amabil și ne-a invitat la masă, eu însă, fiind în stare de ebrietate, am decis să refuz. Și el a apreciat acest lucru. 

Putin de atunci și Putin cel de acum sunt două persoane complet diferite, și asta afirmă nu doar cei care comunicau cu dânsul la vremea aceea, dar și persoanele din cercul lui apropiat. Doi oameni diferiți!

„Sunt mai concentrat când simt presiune”

– Ați părăsit vreodată Kievul de când a început războiul?
– N-o să mă credeți. Eu trăiesc în cea mai renumită clădire din inima Kievului, cea cu stea în vârf. Când am venit la Kiev, mi-am spus că vreau să trăiesc numai în această casă și, chiar din ziua de 24 februarie, de când m-au trezit exploziile, nici prin gând nu mi-a trecut să plec de aici. Și zilele cele mai grele ale acestui oraș le-am petrecut acasă în singurătate, pentru că aproape toți locatarii și-au părăsit locuințele. Mai erau paznicul de la parter și prietenul meu Dima. Și fără ca să știu ce mă așteaptă, non-stop ofeream interviuri prin skype pentru presa noastră și străină, în care încercam să transmit cuvinte de încurajare: „băieți, nu ne temem, râsul combate frica, numai gânduri pozitive!”. 

Sunt mai concentrat când simt presiune. Așa a fost mereu. Situațiile de cumpănă mă mobilizează. Așa că în zilele acelea am fost calm ca o stană de piatră și mai mult de o lună nici nu m-am atins de alcool. Mă simțeam confuz, dar nu și înspăimântat

„Putin nu va da înapoi, caracterul și orgoliul nu-i vor permite”

– Credeți că Putin a abandonat ideea de a cuceri Kievul?
– Sunt convins că nu. Dar nu au resurse pentru a realiza asta. Putin este disperat. El este de o teatralitate incredibilă. El se comportă de parcă totul merge conform planului, cică rușii încă nu au început nimic în Ucraina. Disperare pură. Cred că el a regretat deja de 300 de ori că ne-a invadat. Dar Putin nu va da înapoi, caracterul și orgoliul nu-i vor permite. 

Despre Alla Pugaciova și Maxim Galkin: „Tărie de caracter”

– La 4 zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cel mai mare star sovietic și rus, Alla Pugaciova, și soțul ei, comicul Maxim Galkin, au părăsit Rusia. Ei sunt prietenii dumneavoastră. Credeți că această ruptură în showbizul rusesc ar putea influența cumva politica rusească?
– Nicicum. Absolut. Această situație denotă tăria de caracter a acestor oameni: Maxim Galkin este un om foarte puternic pentru că își afișează poziția față de crimele lui Putin. La fel și Ala. Toți ceilalți care au rămas în Rusia lui Putin sunt convins că 90% dintre ei nu împărtășesc ideile pe care le propagă. Lor le este frică, de aceea preferă să se adapteze. Sunt niște sclavi. Ei îmi invocă: „Andrei, ce pot să fac?”. Ala și Maxim au putut să plece în Israel. După ce am anunțat că din prima zi vorbesc cu Maxim, presa Kremlinului a tirajat tone de fake-uri cu titluri de genul: „Danylko s-a certat cu Galkin!”, „Danilko l-a telefonat pe Galkin și i-a spus că e un trădător!”, iar ca să nu-i mai expun acestui atac, mi-am zis că nu îi mai pomenesc în interviuri, dar iată că m-ați descusut. 

„De ce societatea așteaptă ca artiștii să fie exemplari din punct de vedere etic?” 

– Comunicați și cu alți artiști ruși?
– Cu foarte puțini. 

– Ce vă spun ei?
– Îi cunoaște o lume întreagă, sunt stele cu renume mondial. Nu pot să le divulg numele din motive firești, dar toți ca unul vin cu urări de răbdare și speranțe spre pace. 

– Se numără printre ei și artiștii care evoluează la concertele organizate de Kremlin?
– Nu, cu ăștia nu comunic. 

– Ce credeți despre artiștii de origine ucraineană care nu s-au pronunțat împotriva războiului și aleg să rămână în Rusia?
– Pot să vă spun că li se acordă prea multă atenție în presă. De ce societatea așteaptă ca artiștii să fie exemplari din punct de vedere etic? De ce îi supraestimează? 

Majoritatea artiștilor care sunt buni pe scenă în viață sunt niște nemernici. Le-am văzut adevărata față în culise, după felul cum se comportă. Și sunt mulți artiști care în scenă arată grosolan, dar în viață sunt niște oameni foarte drăguți

Cel mai inutil lucru a fost să te aștepți ca artiștii să aibă onoare și curaj. Pentru mine este cel puțin straniu că presa preferă să vorbească mai mult despre Taisia Povaliy ori Ani Lorak decât despre Mariupol. 

„Și eu am fost prostit de mașina de propagandă a rușilor”

– Găsiți similitudini dintre Rusia de astăzi și Uniunea Sovietică? 
– Eu m-am născut în Uniunea Sovietică și am prins această perioadă fiind copil, respectiv îmi aduc aminte de ea cu multă bunătate și căldură.  Desigur că există asemănări cu ceea ce se întâmplă acum: aceste intimidări în masă, teroarea jurnaliștilor, înfricoșarea cetățenilor de rând, propaganda la care sunt supuși. Un exemplu: discutam la telefon cu un prieten foarte apropiat din Rusia, un producător de muzică. În timp ce-i explicam situația de la noi am simțit fiorul de la capătul firului pentru că s-a temut să recunoască că ceea ce-i spun este adevărat. 

I-a fost așa de frică, încât a început să imite că se pierde semnalul. Atunci am înțeles că nu vrea să continuăm discuția. N-a vrut să recunoască și că propaganda l-a tâmpit, deși în sinea lui a înțeles acest lucru

Dar vreau să vă spun că în perioada celui de-al doilea război din Cecenia am petrecut mult timp la Moscova urmărind știrile la televizor. Și atunci, propaganda m-a convins că Djahar Dudaev este terorist, iar Cecenia trebuie ștearsă de pe fața pământului. Adică și eu am fost prostit de mașina de propagandă a rușilor. 

Refacerea prieteniei ruso-ucrainene? „Vor trece foarte mulți ani”

– Este posibilă cândva pacea dintre Ucraina și Rusia?
– Cândva, desigur. Eu sunt din Poltava. Când eram copil, îmi plăcea să merg la cimitir să mă plimb printre morminte, doar din curiozitate. Și acolo erau morminte ale soldaților germani care au căzut în cel de-Al Doilea Război Mondial. Aceste morminte erau fără cruci sau pietre funerare, doar niște plăcuțe. Și iată că peste 60 de ani au fost instalate pietrele funerare, au venit strănepoții să se îngrijească de acestea. Acum când venim în Germania, vorbim în germană, deși în copilăria mea germana se asocia strict cu Hitler. 

Atunci pentru noi germanii întruchipau fascismul, nazismul și moartea. A trecut timp și iată că țările noastre sunt prietene, Germania și-a recunoscut vina. Eu cred că Ucraina și Rusia se vor împăca, dar vor trece foarte mulți ani până se va întâmpla asta

„Ei sunt inamicii noștri”

– Ați evoluat în Kremlin în fața a zeci de mii de oameni, ați adunat stadioane în Rusia și, cu siguranță, mulți dintre tinerii de ieri care au fost la concertele dumneavoastră astăzi luptă în Ucraina de partea rușilor. Ce le-ați spune lor?
– Nu le-aș spune nimic pentru că ei sunt inamicii noștri. Au fost la concertele mele, n-au fost, pe mine absolut nu mă interesează. Pe 24 februarie, totul s-a împărțit în alb și negru. Nu mai poți rămâne neutru. Desigur, pur omenește, îmi este milă de soldații ruși care sunt luați ostatici, dar asta pur omenește. Și dacă nu au comis vreo crimă de tipul violului. Îmi pare rău pentru dânșii, dar ăsta e războiul, iar ei sunt dușmanii noștri, iar în schimbul lor, noi îi putem aduce pe luptătorii noștri care au fost luați prizonieri.

– Piesele dumneavoastră sunt pline de veselie. Actualul context însă nu vă mai permite să cântați că „horosho, vse budet horosho” (bine, totul va fi bine). Cum credeți?
– Mă tot întreabă lumea: „bine, totul va fi bine, Andrei, poți să ne spui când?”. În această piesă nu este indicată o dată concretă, dar sunt ferm convins că totul va fi bine. Pe urmă, această piesă tot e despre război, pentru că versurile sună așa: „Dacă o să ne spună că trenul nostru s-a dus/ Noi vom răspunde simplu: vom aștepta altul”. 

– Continuați să cântați în limba rusă?
– La televizor cânt numai în engleză sau ucraineană. Dar, desigur, repertoriul de bază este în rusă, iar la concerte, noi îl prezentăm ca piesele scrise înainte de război. Și oricum eu nu detest rusa. Într-o perioadă ca asta este ca o exigență să o evităm. Rusa este accesibilă pentru un public mai larg, inclusiv în Europa. 

– Ce impresii v-a lăsat Eurovisionul din acest an și piesa trupei „Orchestra Kalush”?
– Ei au câștigat concursul național. Desigur, a fost cu năbădăi, ca în fiecare an. Am fost prins în mai multe proiecte, de aceea am refuzat să fac parte din juriu. Firește, a fost o victorie logică și previzibilă în lumina războiului. Cântecul „Stefania” este emblematic pentru 2022, an în care Rusia a atacat Ucraina.

– Există niște prototipuri în showbizul mondial după care v-ați condus atunci când ați creat personajul lui Verka Serduchika?
– Absolut nu. Serduchika este irepetabilă, complet autentică și, probabil, prin asta a reușit să atragă cel mai mult atenția publicului. Poate că din acest motiv ne invită unii regizori cu renume mondial în filmele lor. 

După acest criteriu al originalității ne-au invitat în pelicula „Spy”, unde Melissa McCarthy, Jason Statham și Jude Law sunt în roluri principale. Nu am copiat pe nimeni, nu am împrumutat un singur element

Așa ne-au ieșit Verka Serduchika și mama ei. Ele evoluează împreună, distrează publicul. În Rusia, Serduchika are o mulțime de sosii. Cred că în Moscova în fiecare cartier există câte trei de Serduchika. Când mi-au interzis să intru în Rusia pentru 50 de ani, m-am gândit: „Doamne, ce vor face săracii de dânșii? De-acum încolo vor fi asupriți și vor muri de foame?” Dar cred că paraziții au strâns suficient la ciorap, din toate petrecerile la care organizatorii nu și-au putut permite să o invite pe adevărata Serduchika, pentru că ea costă scump. Veneau ăștia să cânte pentru publicul beat criță. O făceau groaznic, dar în schimb doar pentru trei bănuți. 

Nostalgia este „acompanierea muzicală a acestor amintiri luminoase”

– Războiul v-a făcut să vă relansați cariera?
– Vă explic: personajul meu se comportă ca un superstar. Un supertar al showbizului mondial. Verka își imaginează că ea este incredibil de faimoasă, că adună stadioane, ceea ce, de fapt, și se întâmplă. Dar ce trebuie să facă un superstar: să lanseze hituri, să sufere în public, să protesteze, să susțină concerte solo, să se retragă ca apoi să revină. Acestea sunt clișeele pe care un superstar trebuie să le întrunească. „Scorpions” și-a anunțat retragerea cu 104 ani în urmă și până acum susțin turnee de adio. Cred că vor da ortul popii pe scenă. Când în 2017 la festivalul „Atlas” am adunat un public de peste 100.000 de oameni, atunci am înțeles că oamenii încă mai au nevoie de Serduchika, în special acele generații care au crescut pe cântecele ei. Pentru acești tineri, Serduchika face parte din memoria despre copilăria lor, este acompanierea muzicală a acestor amintiri luminoase. Da, și era un moment când cântau în unison „Sunt născută pentru a fi iubită”, și eu înțelegeam că acum ei vizualizează clipele din trecutul lor, când a venit în ospeție tanti Liusia, tanti Oxana, unchiul Vitea, că a fost o ceartă, apoi o bătaie, că pe urmă au dansat împreună, iar la final au plâns în timp ce juca piesa lui Verka Serduchika „Horosho, vse budet horosho” („Bine, totul va fi bine”).

E minunat! Acum, Serduchika urmează să treacă din rangul de superstar în legendă. Adică există o evoluție. Ultimul concert care a avut loc la „Amsterdam” a strâns pe internet deja peste 30 de milioane de vizualizări. Tot acolo am cântat pentru prima dată „Russia Goodbye” în loc de „Lasha Tumbai”. Și, repet, am dat acel spectacol de pe o poziție de forță! Nu din poziția „fie-vă milă de noi”. Ucraina nu a adoptat o poziție „fie-vă milă de noi”. Așa că Russia, goodbye!

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News